Când cade copacul, se-nmulțesc tăietorii.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Rondelul copacului prăbușit
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale,
Jertfă a căzut pe placul
Unei mâne criminale.
S-a dezlănțuit atacul,
Drujba a ieșit în cale,
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale.
Plâng pădurile în jale,
Criminali-își umplu sacul,
Seamănă moarte-n ocoale,
Curge trist izvoru-n vale,
Secerat cade copacul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cade boul, se-nmulțesc măcelarii.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
De atunci se-nmulțesc lotrii de când se-nmulțesc și legile.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cade câte-o frunză...
Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul și așa prea gol
Și în căderea ei foșnită
Mor visele strânse în stol.
Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.
Mai cade și câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.
Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineți,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beți.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Maimuța fuge când cade copacul.
proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul, sub nori de fum
Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Și razele fierbinți de soare
Presimt că viața se usucă.
Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.
Își face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul care scârțâie nu cade degrabă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unei vulpi cu coajă
Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul nimănui
În adierea serii, sub el, priveam spre zări
plecarea primăverii, cu ale ei cântări;
În vara cea toridă, stăteam la umbra lui,
copacul nostru care-i, de fapt, al nimănui.
Sub ploaia toamnei triste, din norii ruginii,
copacul de departe plângea din frunze, știi?
Simțea că vine iarna cu zâmbetul de ger
și suferea la gândul că, încă, e stingher.
Era copacul falnic din visul ce-am avut
în noaptea când un fulger prin trunchi l-a străbătut.
A fost și... încă este, căci iată, un lăstar
se-nalță spre lumină cu noi cu tot. Bizar!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub dulcele soare
Sub cerul clar, lipsit de nori
Lucrând sub arzătorul soare,
Cu pielea arsă, înnegrită
Muncesc pe câmp sleiți țăranii.
Se adapă... și se spală
Împreună, la grămadă,
De nămolul gros, fierbinte
În pârâul rece, iute.
Trestia cade, secerată
Strânsă la un loc grămadă,
Un muncitor le cară în spinare
Ducându-le în jos la vale.
A muncit destul, e slab
Ca o scândură, s-a uscat
Bătut de soare și de vânt
Ca o ramură de alun.
Și așa continuă munca
Sub soarele dulce, arzător,
Tăietorii muncesc de zor
Adunând trestia de zahăr.
poezie de Edmond Ioan Siladie (4 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K

Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădina casei mele e copacul
În grădina casei mele e copacul
care-și scrie pe-ndelete veacul
Pustnicul este sputnicul veșniciei
virtute zadarnică, fii vicios,
te va conduce un înger sfios
tot Creație este și moartea
iubind morții poate îi vom iubi mai mult și pe cei vii
ai două variante - arzi sau putrezești încet
aș plânge după cântece uitate
copacul ori țigara undeva
pe etajera cu o jumătat-de carte
și simfonia fără nota la
ce cauți tu în viața mea
când eu sunt mort pe undeva
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pământul cade pe mamă, cerul cade pe fiu.
aforism de N. Petrescu-Redi din Maxime și poeme (2006)
Adăugat de N. Petrescu-Redi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Arbore genealogic (Sonet LXXV)
Visez mereu la arborele verde,
îl mai zăresc adesea printre astre
și cu sudoare mi-l așez în glastre,
când frunza-i cade și în gând se pierde.
De jeg să-i curăț soiul, de albastre
promisiuni ce-n umbre îl mai arde,
când se-nnoptează brusc pe bulevarde,
și-n rădăcini zac patimile noastre.
Zăcea copacul sub un cer de cretă...
Coroana-i vie, palidă se-aruncă
prin alte lumi, predând o grea ștafetă,
când vântul morții suflă a poruncă
și singura-i prezicere concretă
închide trunchiul într-o groapă-adâncă.
sonet de Ionuț Popa (8 martie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Isteața
Ea, oricând, soluții, are
În probleme încurcate:
Când nu cade în picioare,
Cade (deseori) pe spate.
epigramă de Ioan Jorz din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea
când e bolnav grr
av la cap nu
cade la pat (?!) vă cade în spate: se crede
rucsac în care în-cap
și oasele voastre
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul e precum copacul
Omul e precum copacul,
are în plus gândul și capul
Din sămânță înfăptuit, cu iubire e rodit
Și-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găsește pace
Și o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învățat
Multe de la un copac
poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan

Comentează! | Votează! | Copiază!

În reluare
La român, lipit de sapă,
Lentă-i mintea și piciorul:
Și când cade într-o groapă,
Cade cu-ncetinitorul!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânețea este copacul înțelepciunii; copacul se vede, iar fructul lui este ascuns.
citat din Naser Khosrow
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzături
Iubiri contrare i-au legat
Și cad ispitei regulat:
Când soțu-i cade mort de beat,
Soția cade... în păcat.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat
Pe poteca dintre lunci ne-am întâlnit astă vară,
C-ai venit numai atunci să-ți faci vacanța la țară.
Ne-ntâlneam cu bucurie sub copacul 'nalt-umbros,
Eu eram paznic la vie și mă simțeam norocos.
Ne vedeam la prânz și seara, bucuroși nevoie mare,
Petrecurăm toată vara într-o dulce sărutare.
Dar trecu vara ca visul și nici seama nu ne-am dat
Că pierdurăm Paradisul, nu știm cine l-a furat.
Vara asta mai bat drumul, privesc trist și-ngândurat,
Am găsit din jar doar scrumul și-ntreg copacul uscat.
Dar, de vara care vine, acolo-mi voi face veacul,
Așteptându-te pe tine... să vii să-nverzim copacul!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!