Maimuţa fuge când cade copacul.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul copacului prăbuşit

Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale,
Jertfă a căzut pe placul
Unei mâne criminale.

S-a dezlănţuit atacul,
Drujba a ieşit în cale,
Secerat cade copacul,
Zace în noroiul moale.

Plâng pădurile în jale,
Criminali-îşi umplu sacul,
Seamănă moarte-n ocoale,
Curge trist izvoru-n vale,
Secerat cade copacul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga minţii

Fuge.
Fuge iepurele cu foaia de frică în gură.
Fuge.
Fuge vânătorul cu puşca de scris în gură.
Fuge.
Fuge iarba cu pământul în verdele gurii.
Fuge.
Fuge umbra mea căutându-mă
de-ale gurii.
Fuge.
Fuge.
Fuge.
Ultimul dinte din nor...
Ultimul pom din grădină...
Ultimul
nuntaş din grajdul în care mă-nsor
cu moartea senină.
Ultimul vis,
ultimul grai
fuge...
fuge ultimul paradis
din ultimul Rai
Ultimul
fuge
iepurele
cu o gură de frică
şi strânge din
minţi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cade câte-o frunză...

Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul şi aşa prea gol
Şi în căderea ei foşnită
Mor visele strânse în stol.

Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.

Mai cade şi câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.

Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineţi,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beţi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi maimuţa mai cade din copac.

proverbe japoneze
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cade copacul, se-nmulţesc tăietorii.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi maimuţa mai cade din copac.

aforism de Laurenţiu Alin Trif
Adăugat de Alinosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul, sub nori de fum

Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Şi razele fierbinţi de soare
Presimt că viaţa se usucă.

Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.

Îşi face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darwinismul a inclus omul şi maimuţa deopotrivă în procesul evoluţiei, iar maimuţa n-are nimic împotrivă deşi ar avea motive.

David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul care scârţâie nu cade degrabă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica fuge de frică, omul fuge de foame, poetul este ca Budha – nu fuge.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţa şi prostul cu pile (epigramare după un proverb indian din Indiile de West)

Cu cât mai sus se urcă maimuţa în copac,
Cu atât mai mult şi-arată şi fundul şi-al ei crac.
Cu cât maimuţa urcă, ascultă-aici la moşu',
Cu atât mai mult se vede că are fundul roşu.
La fel e şi cu prostul, prin pile pus în post:
Cu cât în funcţii urcă, vedem cât e de prost.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (19 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea unei vulpi cu coajă

Am ales copacul
Am luat vulpea
eu de picioare, tata de bot!
Eu trăgeam spre mine
Tata spre el
Copacul spre sine!
Eu râdeam
Tata râdea
Copacul ne ridica buzele!
Eu cu tata
Vulpea
Copacul trântea!
Eu cu copacul
Tata cu mine
Vulpea murea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a căsătorit cu maimuţa pentru banii ei, banii s-au dus şi maimuţa a rămas maimuţă.

proverbe siriene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul maimuţei care "pictează"

Pictorul frământă pasta
Şi maimuţa o întinde
Însă nimeni nu pretinde
Că e bună treaba asta;

Şi-a îndrăgit maimuţa Lasta
Nebunia ce-o cuprinde:
Pictorul frământă pasta
Şi maimuţa o întinde;

L-a bătut (că nu surprinde)
Numai în cap, un ceas, nevasta
Cu pantoful şi-a zis: - Basta!
Du-te acum în târg şi-o vinde!
Pictorul frământă pasta...

rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnalistului Cristian Tudor Popescu, care a spus la Digi TV că premierul Vasilica Dăncilă (PSD) seamănă cu pavianul cu mantie (pamflet)

S-o compari pe Vasilica
Cu maimuţa cutărica,
Eu am plâns, căci, sărăcuţa,
Rău ai insultat... maimuţa!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul nimănui

În adierea serii, sub el, priveam spre zări
plecarea primăverii, cu ale ei cântări;
În vara cea toridă, stăteam la umbra lui,
copacul nostru care-i, de fapt, al nimănui.

Sub ploaia toamnei triste, din norii ruginii,
copacul de departe plângea din frunze, ştii?
Simţea că vine iarna cu zâmbetul de ger
şi suferea la gândul că, încă, e stingher.

Era copacul falnic din visul ce-am avut
în noaptea când un fulger prin trunchi l-a străbătut.
A fost şi... încă este, căci iată, un lăstar
se-nalţă spre lumină cu noi cu tot. Bizar!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţa şi parvenitul (epigramare după un proverb indian, Friedrich von Logau şi A.C. Cuza)

Cu cât mai sus se urcă maimuţa cea neroadă,
Cu-atât mai mult şi-arată şi fundul şi-a ei coadă;
La fel şi parvenitul, şi omul de nimic:
Cu cât în funcţii urcă, vedem cât e de mic.

epigramă de George Budoi din Epigrame (19 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul

În ploaie, rezemat de un copac.
El are legătură cu pământul.
Şi simt sub coaja-i, palmă bătucită,
Cum freamătâ, cu ceru-n el, Cuvântul.

Din când în când trăzneşte mânios
Şi se răzbună norii în furtună.
Un fulger de-o veni, rătăcitor,
Deodată amândoi l-om frânge-n mână.

Cuprins de laşitate, fug pe câmp
Şi picurii mă-ndosie de mijloc.
El îşi asumă riscul verticalei,
Dispus în orice clipă să-şi dea foc.

Singurătatea asta care fuge...
Singurătatea lui înfiptă-n lut...
Mă-ntorc plângând şi îl cuprind în braţe.
Furtuna grea ne ţine de urât.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăieşte clipa de fericire, că nu ştii când te mai întâlneşti cu ea. Fericirea e nestatornică, fuge... mai ales dacă se simte neapreciată. Ca femeile. De asta fericirea e de genul feminin. Nu poţi să te bazezi pe ea, dar te bucuri de ea cât o ai. Altfel fuge la altul.

Alina Valentina Mihai în Jurnalul Alinei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul meu

Nu ştiu ce gândeşte un copac luat în braţe,
dar am semne că se bucură,
păsările se opresc din zbor şi cântă.

Umbra lui nu are picioare, dar fuge,
înima mea simte frunzele cum se clatină
şi se urcă pe ramuri alături de ele.

Fac ocolul pământului cu rădăcinile sub tălpi,
îmi simte urmele urcând prin cercurile trunchiului
şi nu mă scapă din ochii lui verzi.

Întotdeauna când vine furtuna
trag clopotele bisericii din dealul cu vii,
le aude şi simt cum se gândeşte la mine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!