Cine trece prin mare, nu se-neacă în izvor.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cine mușcă bucata mare, singur se-neacă.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum l-am putea numi
Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-și depășește încercările
Și lună de lună zâmbește
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Și sufletu-i putrezește
Cum l-aș putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăiește-n iubirea dușilor
Și-n ei se regăsește pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Și umblă pe planetă flămând
Cum l-aș putea numi?
Cine se ridică din praf
Și nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Și nu mai are sânge de viață-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanțuri de sclav
Cine ridică munții din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aș putea numi?
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre singurătate
- poezii despre sclavie
- poezii despre planete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Resemnare
Cu pași înceți, prin bălți murdare,
Trece Moartea cu coasa-n spinare
Trece de mult și nu are
Pe cine să ia, pe cine să ducă
Și-atunci, rezemată în coate
De-un ciot de ulucă
Și-aprinde un rest de țigare.
poezie de Mihail Mataringa (24 iunie 1986)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte sau poezii despre fumat

Doină
Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă și cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primește,
Tot străinul huzurește.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Și-are-o țară Românie!
Mulți o vor, da-i numa una
Și-a noastră-i dintotdeauna.
Nu-i de ieri și-o fi și mâine,
De-om mânca pământ pe pâine
Și-om bea lacrimă sărată
Din inimă ne-nfricată!
Timpu-și bate clipele,
Noi ne-om duce zilele,
Din câmpie-n munții suri
Lupi liberi pe sub păduri!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre suflet sau poezii despre păduri
Nu trebuia să mă întoc să văd cine era - era o voce pe care aș fi recunoscut-o oriunde - aș fi recunoscut-o și i-aș fi răspuns indiferent dacă eram trează sau adormită... sau chiar moartă, pariez. Vocea pentru care aș trece prin foc, sau, mai puțin dramatic, aș trece prin bălți în fiecare zi, prin ploaia rece și neîncetată.
Stephenie Meyer în Lună nouă
Adăugat de lala

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre somn sau citate despre ploaie
Cer în noapte
Noapte neagră, noapte de argint.
Lume nesfârșită
În spațiu și timp.
Prin mijloc, Calea Lactee
Cine trece pe ea?
Trece omeneasca idee.
poezie de Leopold Staff din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre noapte, poezii despre negru, poezii despre argint sau poezii despre Calea Lactee

Apa trece. Cine rămâne? Prostul sau deșteptul?
aforism de Nicolae Mareș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre prostie
Ca să ajungă la suflet, muzica trece prin urechi, artele plastice (pictura, grafica, sculptura și arhitectura), artele dramatice (teatrul, dansul/coregrafia și cinematografia) și literatura trec prin ochi, arta culinară trece prin gură, iar arta parfumeriei trece prin nas.
aforism de George Budoi din Muzica și muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (8 iunie 2020)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și următoarele:
- aforisme despre arte plastice
- aforisme despre artă
- aforisme despre urechi
- aforisme despre teatru
- aforisme despre suflet
- aforisme despre sculptură
- aforisme despre pictură
- aforisme despre mâncare
- aforisme despre muzică
Ginerele salvator
Se-neacă soacra! Zarvă mare!
Vreau s-o ajut în fel și chip.
I-arunc colacul de salvare...
(Umplut din vreme cu nisip!)
epigramă de Ion Ciobanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre salvare, epigrame despre soacre, epigrame despre nisip, epigrame despre colacul de salvare sau epigrame despre ajutor
Dincolo de mare [Beyond the sea]
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Și pe-aceeași cale vor fugi în zare
Gânduri și dorințe, dincolo de mare.
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veșnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aș zbura ca tine dincolo de mare!
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, fețe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.
poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre tristețe, poezii despre rândunele, poezii despre păsări, poezii despre plimbare, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Trecând prin ore
A sunat clopoțelul
și noi nu mai ieșim rebeli nici în
pauza mare, fredonând
din Phoenix sau Queen.
Ne-am așezat în banca noastră-
puțin monotonă-
mai puțin monotoni-
privind cum trece vremea:
pe nesimțite ca Leoaică tânără, iubirea
la ora de română,
deși era mai bine ca la teza la mate:
poate și acum eram în clasa a 12-a,
chiulind prin parc sau întrebându-ne
filosofic: cine sunt eu și cine Dumnezeu?
A sunat clopoțelul și coridorul amintirii
păstrează umbre de nume, de lacrimi,
plecări și căderi.
Ușa se deschide spre iubiri nenăscute
și noi trecem în clas
poezie de Victor Iacobescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre religie, poezii despre parcuri, poezii despre lei, poezii despre filozofie, poezii despre amintiri, poezii despre România sau poezii despre Pasărea Phoenix

Până trece lumina prin el
Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel
Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt
Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zăpadă, poezii despre vecini, poezii despre urși, poezii despre stemă, poezii despre sperieturi sau poezii despre poduri
Negură
Cine mai citește versuri
scrise-n stilul cel mai vechi,
cine-și trece prin el gânduri
ca cerceii prin urechi?
Cine-și obosește ochii
peste file alegând,
când pe raft sunt multe rochii
în culori și toate-n rând?
Cine își mai pierde timpul
să citească cărțile,
când prea scurt e anotimpul
prefațând poveștile?
E o foame de lectură
adormită pe pământ,
cine o trezete, Doamne,
să citescă doar un rând?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură, poezii despre versuri, poezii despre urechi, poezii despre somn, poezii despre rochii, poezii despre poezie sau poezii despre ochi
Vreau să fiu faust
care se-neacă în șlibovița
unde hangiu pune apă
în fiecare noapte udă vii
prin ceață și privești felinarele
care afumă țânțarii obosiți
de umezeala din casele dărâmate
cu tristețea care te așteaptă
la fiecare ușă te topești
de băutură prin întuneric
bâjbâi după trupul femeii bete
și mă reîntorc la zidurile ude
de nimic nu-mi pasă
când simt poezia ca substanță
vreau să fiu faust mai degrabă
cad în apa care trece peste umeri
chipuri groaznice trec pe lângă nas
le simt mirosul de catran
mă cutremur ridicat și dus
apoi depus în cârciuma plină de fum
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țânțari, poezii despre întuneric, poezii despre trupul femeii, poezii despre femei, poezii despre depășire sau poezii despre cutremure

Cine altul...
aud dimineața un cor de păsări
cu aripile frânte
sau poate
noaptea sângerează pe
pervazul ferestrei lăsată
interdeschisă în așteptarea umbrelor
cine altul decât mine aude
durerea cum trece
prin lumină ca
un fulger
rostogolindu-se sub zid
în căutarea a ceea ce am fost
tăcut ca o umbră
nelocuită de nimeni
mă afund în mine și aștept
cine altul...
poezie de Teodor Dume din Temnița de sub rană (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dimineață sau poezii despre aripi

Cuvântul din urmă
Arendaș al stelelor,
străvechile zodii
mi le-am pierdut.
Viața cu sânge și cu povești
din mâri mi-a scăpat.
Cine mă-ndrumă pe apă?
Cine mă trece prin foc?
De paseri cine mă apără?
Drumuri m-au alungat,
De nicăieri pământul
nu m-a chemat.
Sunt blestemat!
Cu cânele și cu săgețile ce mi-au rămas
mă-ngrop,
la rădăcinile tale mă-ngrop,
Dumnezeule, pom blestemat.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Lucian Blaga despre viață, citate de Lucian Blaga despre sânge, poezii despre stele, citate de Lucian Blaga despre stele, poezii despre cuvinte, citate de Lucian Blaga despre cuvinte, poezii despre apărare, poezii despre Pământ sau citate de Lucian Blaga despre Pământ

În vreme ce ea trece
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Văd imaginile ei drăguțe în vreme
Ce trece... trece... trece pe-aproape...
Întristarea și-a aruncat vălul peste mine:
Mai puțin o creatură în acestă lume
Și un înger mai mult în ceruri.
Când stau la fereastră,
Prin geamul înălbit de ninsoare,
Cred că-i văd imaginea,
Care acum nu mai trece... nu mai trece pe-aproape...
poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre îngeri, poezii despre ninsoare sau poezii despre alb
Un pod de-a lungul râului... Nu poți trece de pe un mal pe altul, poți doar să însoțești râul în devenirea lui, de la izvor și până la vărsare, de la naștere și până la aneantizare... Un pod evident inutil, pe care nu va trece, poate, nimeni, niciodată...
Mihail Mataringa (10 decembrie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râuri, citate despre naștere sau citate despre devenire

Întâmplarea de a fi
Străbat dimensiuni prin porți celeste
deschise mie-ntr-un etern acces
de ceea ce nici azi n-am înțeles
de ce, și cum, și nici chiar... cine este.
Și trec din viață-n viață, poartă-n poartă,
prin lumi de-o clipă-n care mai trăiesc
atât cât să cunosc și să iubesc
exact cum îmi dictează câte-o soartă.
E totul programat - așa îmi pare;
să schimb ceva nu pot și mă complac
în lumi ce doar în timp mai au schimbare.
Dar... cine-s eu? Sunt doar o întâmplare
ce trece prin portaluri, fără leac
și făr-a ști ce-i scris în Cartea Mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre cărți sau poezii despre cunoaștere
Nu trece supus în acea noapte mare
Nu trece supus în acea noapte mare,
Bătrânețe, arzi și urlă când ziua se închide;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
Înțelepții știu bine că nopții viața e datoare,
Dar cum n-au adus lumină prin vorbe, nici prin pilde,
Ei nu trec supuși în acea noapte mare.
Plecând, oamenii cei buni scâncesc cu disperare,
Deși virtuoși, n-au nici un surplus în ora din clepsidre;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
Nebunii care-au cântat și au dansat sub soare,
Află cu regret c-a venit seara și n-au în sac merinde;
Ei nu trec supuși în acea noapte mare.
Oamenii triști, cu ochi orbi, în bezna orbitoare,
Pot vedea, când mor, comete-n flăcări, superbe atlantide;
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
Iar tu, tată, de-acolo, din înălțimi de izolare,
Înjură și mă binecuvântează, cu lacrimile tale-acide;
Nu trece supus în acea noapte mare,
Ură și furie-împotriva luminii care moare.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre înălțime, poezii despre tată, poezii despre seară sau poezii despre nebunie