Duar pencă nu puteam silabizi

Duar pencă nu puteam silabizi
Nu însămna că ieram prost
Când copii din clasămi citiau skrisu
Unii râdeau Aşa a fost

Da acu îs mare diktatorul
Iar ei trebe să skri ca mine
Alfel nuş pot lua diploma de abzolvire
Şi se fac cu toţi de ruşine

Unili fete ierau ok
Dar acelea care au râs mai multe
Au fost adunate laolaltă
Şi împuşcate zilili trecute

Pe învăţătoarea carimi corecta cuvintele
Eu nam vrut diloc so ucid
Acu de vro şaişpe ore
Stă ţintită cu spatele la zid

Şio să steie aşa pâno putea rosti
Figgymisgrugifooniyn biata dobitoacă
Crecă va sta acoloşa pentru vecie
Chiar az am inventat această nuoă joacă

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actoricească

Toată viaţa am fost actor
De comedie, ştii prea bine,
Chiar astăzi când a fost să mor
Toţi prietenii râdeau de mine.

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

John Beckwith: Claire! Poţi să îmi acorzi câteva momente? Tot ce am vrut a fost un moment pentru noi amândoi în care să pot să îţi dau explicaţii. Dar nu am avut niciodată această şansă. Poate că nu o merit, dar încep. De când mă ştiu, singura mea ocupaţie a fost să merg neinvitat la nunţi. Mergeam la nunţi neinvitat ca să întâlnesc fete. Treaba mergea. Am întâlnit o grămadă de fete. A fost o atitudine puerilă.
Claire Cleary: Şi patetică.
John Beckwith: Da. Probabil că acesta este cuvântul care descrie cel mai bine atitudinea mea. Dar ştii ce? M-a şi ajutat să te întâlnesc pe tine, prin urmare, nu regret întru totul. Îţi aminteşti persoana pe care ai cunoscut-o acasă la părinţii tăi? Acela sunt eu cu adevărat. Numele meu nu este acela. Apropo, mă numesc John Beckwith. Şi nici nu mă ocup cu ce ţi-am spus atunci. Dar ce am simţit; glumele, râsetele prosteşti, acelea mă reprezintă. M-am schimbat. Mi-am dat seama de ceva. Am fost la o înmormântare mai devreme fără să fi fost invitat.
Jeremy Grey (şoptind): Oh, Dumnezeule!
John Beckwith: Nu a fost ideea mea. Practic, am fost forţat să o fac. (Adresându-se lui Jeremy.) Am fost cu Chazz, despre care ai uitat să menţionezi că este nebun de-a binelea. Poate fi considerat şi un geniu pentru că chiar funcţionează, se ocupă de curăţenie şi...
Claire Cleary: John!
John Beckwith: Îmi pare rău! Totuşi, am văzut o văduva care era distrusă. Tocmai îl pierduse pe cel pe care îl iubea cel mai mult pe această lume şi mi-am dat seama că toţi ajungem să îi pierdem pe cei dragi. Aşa se întâmplă de obicei, dar nu şi cu mine. Nu acum. Pentru că cea pe care o iubesc cel mai mult stă aici în faţa mea. Şi nu sunt pregătit să te pierd. Claire, nu îţi cer să te măriţi cu mine, îţi cer doar să nu te măriţi cu el şi poate să faci o plimbare, să ne acordăm o şansă.

replici din filmul artistic Spărgătorii de nunţi
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfăţişate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, pentru că şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini îşi mai aduc aminte.)

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ, Dedicaţie (1943)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haideţi la joacă, copii!

Oraşe, sate, dealuri şi câmpii,
Toate sunt foarte pline de copii.
Trotuare şi drumuri sunt desenate,
O zi specială pentru fiecare în parte.

Forfotă şi zgomot mare peste tot,
Orice copil mic/mare merită un tort.
Zâmbete, râsete şi multă veselie,
Fiecare copil îşi doreşte câte o felie.

Dulciuri multe pentru fiecare,
Şi multe jucării care mai de care.
Crete, desene, zmee, biciclete,
Role, mingi şi multe trotinete.

Azi e o zi specială pentru orice copil,
Indiferent de vârsta pe care o are.
Toţi oamenii avem suflet de copil,
Haideţi la joacă, sunt jucării pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţătoarea

Ţin minte-un timp ce nu l-a şters uitarea,
Când, lângă chipul mamei, mult iubit,
Îmi apărea alăturea alt chip,
Un chip frumos şi blând: învăţătoarea.

Eram copii, vreo douăzeci, în clasă,
Unii mai vrednici, alţii mai poznaşi,
Dar toţi tăceam când auzeam pe sală
Mult aşteptaţii, cunoscuţii paşi.

Intra cum ar intra în casa ei
Şi ne vorbea de câte sunt pe lume,
În limpezi vorbe, pline de temei,
Şi pentru înţelesul nostru-anume.

Voi şti oricând, chiar anii de-ar mai trece,
De ochii ei, de părul ei bălai,
De mersul, de dulceaţa ei din grai,
De-nvăţătura-i, niciodată rece.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papuşa automată

Doamne!
Ce-am păţit aseară!...
De-a fost fapta de ocară,
Să mă ierţi, că-i vina Ta,
Fiindcă Tu ai vrut-o aşa?...

Cineva -
Dar nu ştiu cine,
O papuşă automată -
A intrat fără să bată
În odaia mea...
A intrat fără ruşine -
Goală toată,
Indecentă
Ca Ofelia dementă,
Şi râzând
Ha, ha, ha, ha!...
S-a trântit pe canapea
Lângă mine,
Ca o viespe-ntărâtată
Pe un tort de ciocolată!...

Doamne, Doamne!...
Ce ruşine!...
Dar eu ce puteam să-i fac?...
Să-i dau brânci?
S-o strâng de gât?
S-o omor?
Sau să-i dau pace?
Nu puteam să fac decât
Să-nchid ochii
Şi să tac...
Că păpuşii n-ai ce-i face,
Şi păpuşa dacă vrea,
Mori cu zile după ea!...

Cine eşti, păpuşă mică,
Cu ochi verzi de levănţică
Şi cu unghii de urzică?...
Cine eşti, păpuşă blondă,
Cu prezenţa vagabondă
Când p-aici...
Când pe colea -
Până şi-n odaia mea?...
Cine eşti
Şi ce pofteşti?
Vrei odaie cu chirie,
Sau un loc pentru vecie?...

Papuşică prost crescută -
Ochi căscaţi
Şi gură mută -
De ce taci şi nu vorbeşti?...
Sau, ca zâna din poveşti,
Nici tu nu ştii cine eşti?...

Fii cuminte...
Şi-nţelege
Că papuşa, când se strică,
S-a sfârşit,
Nu se mai drege
Chiar când este-o păpuşică
Cum eşti tu -
Păpuşă mică,
Cu prezenţa indecentă,
Ca Ofelia dementă...

Fii cuminte...
Şi-astă-seară,
Nu mai hoinări pe-afară
Ca o biată "pierde-vară".
Fii cuminte
Şi, mai bine,
Stai pe loc, nu mai pleca!...
Stai colea,
Pe canapea -
Lângă mine...
Uite-aşa!...
Ca papuşile-n vitrine
Sau ca sfintele creştine
Când Cristos le convertea!...

Şi de milă - că era,
Biata fată,
Goală toată...
Şi n-avea nimic pe ea,
Nici măcar o pijama... -
I-am împrumutat pe-a mea!...

Iată vina mea de-aseară -
Mai mult vină... literară!...

Dar de-aseară, Doamne sfinte,
Păpuşica e cuminte!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi bărbaţii

Toţi bărbaţii
Care au trecut prin inima mea –
Unii în fugă,
Alţii reţinându-se îndelung -
Ar putea şi azi să mai revină
Cel puţin
Pe frunte să lase un sărut.
Toţi bărbaţii
Din vina cărora
Inima mi-e palidă deseori
Ar putea să intre
În una din pagini
Cu ocazia acestei sărbători.
Ar putea să recunoască măcar unul
Că în umbra mea i-a fost comod
(Şi un sfat a reţinut precis),
Şi apoi să-şi ia în mâini destinul
Prins la pieptul meu
Precum un bold.
Toţi bărbaţii...
Aş dori, chiar toţi –
Unii tineri, veseli,
Alţii deja morţi...
Să mă ierte,
când nebună cer –
Stropul meu de aer,
palma mea de cer.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explorator

în latura umbrei
cuptoare de cărămidă
au fost arse bine
lemne îndeajuns
au fost
chiar dacă stejarii căzuseră
sub furtuni
se metamorfozaseră
în ghindă nu în piramidă
hrănindu-se mereu din această negaţie
până când au fost adunate cu rigoare
pietre rotunjite de ape
pentru locuinţa
provizorie
din mijlocul grădinii pe rod
în timp ce se năştea câte un explorator
ce îşi era propriul epigon

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul "normal" continuă să se schimbe pe măsură ce devii mai educat şi înveţi lucruri noi. Dacă ai afla că toţi criminalii sunt creaţi de societate nu ai mai vrea să-i bagi în puşcărie. Ai corecta acea parte a societăţii care produce criminali. Ce este un "criminal"? Păi, pe vremuri, ei au spus că un criminal este o persoană care a luat ceva ce deţii tu fără permisiunea ta. Vrei să ştii care este noua definiţie a unui criminal? Cineva care a fost prins. Gândeşte-te la asta. Este mai apropiată de adevăr nu? Aşa că, dacă faci lucruri criminale şi nu eşti niciodată prins tu nu eşti niciodată un criminal. Aşa că toată ideea de criminal este un rahat pentru că toţi politicienii sunt criminali. Toţi soldaţii ucid. Ei nu sunt numiţi criminali. Ei sunt numiţi apărătorii ţării. Când am furat pământul indienilor am fost criminali. Am omorât o grămadă de indieni. Dar nu am fost consideraţi criminali pentru că ceea ce zice naţiunea că eşti aia eşti.

citat din Jacque Fresco
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa într-un bagaj

A fost o zi în care am vrut să plec departe,
Să las în urmă planuri, speranţele deşarte,
Şi rude, şi prieteni, şi gândurile toate,
Am vrut să fiu un altul, mai bun (de se mai poate).

Mi-am pregătit bagajul, cărând de prin unghere,
Atâtea obiecte ce îmi făceau plăcere...
Şi-au fost atât de multe, şi-aşa de greu rucsacul,
Că planul de plecare a avansat... ca racul.

Păi, cum să las afară albumul plin de poze
Cu chipuri din pruncie şi cu metamorfoze
Ce-au fost de-a lungul vremii? Nu, asta nu e bine!
Că pot să-i las pe alţii, dar nu prea pot... pe mine.

Sau, cum să las pachetul cel plin de scrisorele
Cu urmele de rujuri, parfumuri, poezele?
Că astea nu se lasă, sunt amintiri plăcute
Din încercări timide, în vremile trecute.

E clar ce las în urmă, dar nu şi amintirea,
Sau poza ei cu mine, sau gândul, sau iubirea;
De plec în lumea mare acum, să fac pe bardul,
Îmi iau maşina, numai, cu actele şi... cardul.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ne-a fost învăţătoarea vieţii! Apoi au venit nişte maniaci care ne-au violat învăţătoarea.

aforism de Milovan Vitezovic din Din aforistica Serbiei, traducere de Goran Mrakic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul înşelat

Un porc cu lături îmbuibat,
De corupţia celor fără de morală ajutat,
Ca director de şcoală
În funcţie-a fost postat.
Ospiciul la care pacient ş-apoi paznic a lucrat,
În şcoală profesională a fost transformat.
Acolo diploma uşor şi-a luat
Şi ca maistru a fost promovat.
Rapid pe director l-a înlăturat,
Şi el în postul lui s-a instalat.
Acum, porcul făcea tot de vroia,
Că la reclamaţii nimeni nu mai răspundea.
Găsi apoi o universitate de doi lei,
De unde, cu bani, diploma poţi s-o iei.
Dar când noul concurs de directori s-a dat,
Porcul o mare păcăleală a luat.
Pentru notă de trecere el şpagă-a dat,
Dar a ajuns şi fără bani, şi excrocat,
Căci postul a fost dat şi de alta ocupat.
Cu bot, pe toţi porcu'-i urmărea
Şi la ei el se plângea:
"Guiţ, guiţ! Banii mei i-am dat la unu'
Şpaga-napoi o vrea nebunu'!".
Morala:
Să ai grijă cui dai şpagă,
Să nu rămâi că porcul în ogradă.

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din Youtube
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să vorbiţi de mine

O să vorbiţi de mine
la timpul trecut.
O să vorbiţi de mine
că n-am făcut ce-aţi vrut.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un om nervos.
O să vorbiţi de mine
c-am fost un păcătos.
Voi nu aveţi dreptate.
Ba chiar mai mult ca mine,
v-adăugaţi păcate.
Vă faceţi de ruşine.
Cu minte înţeleaptă,
prin ceea ce-am făcut,
Am mers pe calea dreaptă,
la nimeni n-am cerut.
Am reuşit în viaţă,
mă simt om împlinit.
Cu mintea mea isteaţă,
acum sunt fericit.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory: Aţi fost nemaipomeniţi. Chiar a fost incredibil.
Dave: Mulţumim.
Zach: Omule, te-ai descurcat bine, pe bune. Dar te-ai apropiat prea mult de mine când ai cântat în microfon.
Brian: M-am apropiat cât a fost nevoie.
Zach: Nasul tău mi-a atins obrazul, omule. A fost prea aproape.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mare cadou pe care l-am primit în viaţa asta a fost să fiu încurajat când nici eu nu mai credeam în mine, să fiu iubit când inima mea era goală, să fiu iertat când am făcut greşeli de neiertat, să fiu îmbrăţişat când am fost cel mai vulnerabil, să fiu acceptat când eram respingător, să fiu ajutat când nu puteam să apreciez ajutorul primit. De oameni capabili să facă aceste gesturi e nevoie mai mult ca oricând şi pentru că sunt puţini, e nevoie ca fiecare dintre noi să îşi asume măcar o părticică din acestă misiune. Să fim alături de cel de lângă noi nu atunci când ne este nouă cel mai uşor, ci atunci când îi este lui cel mai greu. Fă asta, şi te vei putea numi un om superior.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albert Schirding

Jonas Keene credea ca soarta i-a fost potrivnică
Pentru ca toţi copii lui au fost nişte rataţi.
Dar eu ştiu un destin mai încercat dacât al lui:
Să fii un ratat pe când copii tăi excelează.
Eu am crescut o specie de vulturi
Care a zburat departe, lasându-mă pe mine, cioara,
Pe creanga abandonată.
De aceea, cu ambiţia de a pune un prefix
Onorabil numelui meu,
Cum şi pentru a câştiga admiraţia copiilor mei,
M-am înscris în cursa electorală pentru Inspector al Şcolilor din Comitat,
Cheltuind toate economiile, pentru ca în final să pierd.
Asta s-a întâmplat chiar când fata mea a primit premiul întâi la Paris
Pentru pictura ei numită "Moara cea veche" –
(Era moara de apă, de dinainte ca Henry Wilkins sa faca moara cu aburi).
Sentimentul că nu eram vrednic de ea m-a terminat.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am ştiut

N-am fost stăpân pe inima ta,
Am practicat stăpânirea de sine,
Stăpânul ţi-a fost altcineva,
Chiar şi-atunci când erai lângă mine.

N-am vrut să îţi arăt că ştiu,
Am vrut să ştii că te iubesc,
Şi-ai înţeles într-un târziu,
Că despărţitul e firesc..

A fost mai mult greşeala mea,
Nu te-ai ferit, eu n-am ştiut
Că dragostea n-are cum creşte,
Când nici n-a început...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nis, scuză-mă, te rog!
Nistor: Să te scuz?! Nu înţeleg... Pentru ce, şefu'?!
Lucian: Că... Am fost un mare prost?!
Nistor: Prost, tu?! Cum, adică?
Lucian: Pentru că nu demult te-am rugat să nu strigi în gura mare, de faţă cu toţi ceilalţi, ce anume te deranjează la mine, când mi-ai zis că aş fi căpos şi enervant, în peştera aceea. Dar eu cum am procedat oare cu tine acum?! Nu-i corect! Am greşit faţă de tine! Nu trebuia să-ţi reproşez nimic în legătură cu denumirile astea afurisite! Chiar n-aveai de unde să ştii despre ele. Iar eu puteam să-ţi spun foarte frumos doar ţie, în linişte, spre exemplu, uite acum, nu atunci, acolo, în şedinţă! Ţi-am mai spus, te rog, opreşte-mă când mă port urât cu tine! De ce-mi dai voie să te tratez astfel?! Nu meriţi aşa ceva!
Nistor: Lasă, şefu', nu-i nimic...
Lucian: Ba da, nu e corect! Deloc! N-am nici un drept să te tratez astfel! Şi nici măcar dreptate n-am! Sper doar să nu fii prea supărat pe mine, din cauza asta.
Nistor: Hai, mă, şefu'... Cum să fiu supărat pe tine?! N-ar fi posibil!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că v-am greşit, vă cer iertare!

Ah, am păcate omeneşti
Cât nici cu gândul nu gândeşti,
Păcate multe, fără număr,
N-am dus o viaţă de călugăr.

Mai multe ca nisipul mării,
Ca frunze-n codrii toţi ai ţării,
Cât nu-s de mulţi în mare peşti,
Că de le numeri te-ngrozeşti.

La Judecata de Apoi,
Chiar Dumnezeu va da-napoi,
Văzând că sunt atât de multe
Şi-atât de grave şi oculte.

Ades trufaş cu voi am fost
Şi fără rost v-am luat la rost;
Am fost obraznic de nespus
Şi v-am privit semeţ, de sus.

Fiindcă-am fost trufaş şi prost,
V-am reproşat ce n-avea rost,
De multe ori v-am indispus
Şi voia mea eu v-am impus.

De multe ori v-am insultat
Şi v-am jignit nemotivat.
Azi sunt cuprins de remuşcare,
Că v-am greşit, vă cer iertare!

poezie de George Budoi din Păcatele şi Păcătoşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (20 iunie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dragobete

Din zei fiind coborâtori,
Din "Sburători" cu negre plete?
În Faur, toţi sunt iubitori,
De Dragobete.

Zeu al iubirii şi de-amor,
Cu dragoste să ne desfete
Că toată lumea are-un dor,
De Dragobete!

Feciorul Babei Dochia,
Iubeţ de tinere şi fete,
În Dacia, azi - România:
Năvalnicul Drăgobete!

Având mult lipici la fete,
An de an îşi pune-n gând,
Le ia pe toate la rând,
De Dragobete.

Azi, multe păsări ciripesc,
Cu triluri dulci să ne desfete
Că toate azi se logodesc,
De Dragobete.

Matinale păsărele,
Compunându-şi notele,
Azi, primele fac chiar ele,
Dragobetele.

Chiar astăzi, moşu' cocoş
Are barba, tenul roş!
Le-au înroşit fetele,
Făcând Drăgobetele!

Fete ce-n fiori visează
"Zburător" bălai la plete,
Cu sfinţenie-l serbează
Pe Drăgobete!

Prin păduri, cântând şi-n joacă,
Băieţii cu fetele,
Veseli şi voioşi, să facă
Dragobetele!

Printre săruturi cu foc,
Băieţii şi fetele
Sunt voioşi că musai fac
Dragobetele.

Cântând, culeg mulţi copii,
Flori de noroc în buchete -
Ghioceii timpurii -
Pentru copile şi fete,
De Dragobete.

Băieşii şi fetele
Culeg viorelele
Şi-adună brânduşele,
Făcând Dragobetele.

În ţiţeiche, cu toptanul,
Se dau toţi - băieţi şi fete,
Să fie uşori tot anul -
De Dragobete.

La hora mare jucând,
De fâlfâie-opregele,
Fetele-n horă cântând,
Dragobetele!

În hora mare, sus-săltat
Fâlfâind opregele,
Toate fetele-au jucat
Cu... Drăgobetele!

poezie de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!