În muzeele pe care le-am deschis, niciodată nu am avut sentimental de acum, când intru în acest muzeu al ceasurilor. Ascultând bătăile atâtora zeci de ceasuri, simt că pluteşte în aer ceva misterios, am senzaţia de încentinire a ritmului acelor ceasornicului propiei mele inimi.

Nicolae Simache în Ceasul - ştiinţă şi artă
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorului de istorie Nicolae Simache, care avea nasul mare ca al lui Tănase

La un colţ de stradă
Apare un nas,
Hop şi nea Simache
După-un sfert de ceas

epigramă de Ion Ionescu-Quintus
Adăugat de Enache Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne dorim să înfiinţăm la Măgurele un centru pentru conservarea patrimoniilor culturale şi vrem să atragem la institut toate muzeele. Pe noi nu ne costă nimic să conservăm bunurile de interes public, dar niciunul din muzeele noastre nu ştia acest lucru. Noi facem aceste lucruri gratis. Dacă cineva de la un muzeu din ţară are de conservat o statuie sau o carte veche, operarea acceleratoarelor este gratis, trebuie plătit doar transportul operelor până la institut.

Nicolae Victor Zamfir în ziarul Bursa (februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă miră aderenţa aceasta ciudată a omului modern la ceasornic? Nu vă înspăimântă continua verificare a timpului lor prin săgeţile ceasornicului? De mult doresc să mă informez undeva despre felul cum îşi dădeau întâlniri oamenii altor secole. Aş vrea să ştiu, de pildă, dacă şi ei cunoşteau aceste cruzimi (pe care eu le cred cu desăvârşire moderne) ale aşteptărilor, ale amânărilor, ale întârzierilor. Oare de ce suferim noi după indicaţia limbilor de oţel ale ceasornicului? De ce bătăile ornicului ajung şi bătăile inimii noastre? Nu este ceva cu desăvârşire nefiresc această exteriorizare a timpului nostru, această transformare a unui sentiment într-un indicator automat?

Mircea Eliade în Pierdeţi-vă timpul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acest moment mi-aş dori să te scriu

să ating cărţile noastre de sânge
şi cuvintele să ţâşnească în jur
ca durerile din care voiam să plec atunci
mi-aş dori să îţi ascult bătăile inimii
chiar dacă între noi sunt munţi
şi ape
şi dezastre
mi-aş dori să fac ceva cu toate cuvintele ce aşteaptă
ca lupii flămânzi
dar
vezi tu
şanţul acela plin cu nebunie
a fost şters de pe harta acestei lumi

uneori
crede-mă
am senzaţia că nu mai exist
că zac îngropată acolo
în trecutul glorios
când te descoperisem
fascinant
şi mă simt atât de bătrână
atât de neînsemnată
iar când laşi un semn
mă apucă plânsul
că nu sunt ceea ce trebuie să fiu

în acest moment mi-aş dori să te ţin de mână
şi să îţi spun
că poezia mea a fost poezie doar cu tine
atunci
acum e doar un segment banal
pe care îmi aşez nimicurile

în acest moment mi-aş dori să te scriu
cum eşti
frumos
remarcabil
şi cu gândul la alte femei

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ce mă priveşte pe mine, să ştiţi că toate prieteniile mele, câte le-am avut până acum şi câte voi mai avea de acum încolo, le-am programat pentru veşnicie.

Teofil Părăian în Din ospăţul credinţei (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul vulpe

Îmi imaginez acest moment în pădure, la miezul nopţii:
Există-acolo ceva viu,
Dincolo de singurătatea ceasornicului
Şi-a acestei pagini albe pe care se mişcă degetele mele.

Prin fereastră nu se vede nicio stea:
Ceva încă mai aproape,
Deşi mai întunecat,
Se strecoară-n acea singurătate:

Rece, delicat ca zăpada nopţii,
Botul unei vulpi atinge lăstarii şi frunzele;
Doi ochi sunt călăuzele mişcării care chiar acum
Şi iarăşi acum, şi acum, şi acum

Înscrie urme discrete de paşi pe zăpadă
Printre copaci – şi, obosită, o umbră
Subţire atinge-un buştean şi-n vizuina
Unui trup care are îndrăzneala să iasă

În luminiş, un ochi,
Ceva verde care se tot adânceşte, se lărgeşte,
Strălucitor, încordat,
Preocupat de propria-îndelnicire

Până când, o instantanee, înţepătoare duhoare de vulpe
Penetrează ocniţa neagră a unui cap.
Pe fereastră nu se vede încă nicio stea; ceasul ticăie,
Pagina este printată.

poezie de Ted Hughes din The Hawk in the Rain ( Uliul in ploaie) - 1957 - The Thought-Fox (Gândul vulpe) ' is probably the mo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

impostură

Impostura e lista de "calităţi" a ageamiului care caută recunoaştere, comfortul proscrisului în a vorbi despre lege, şperaclul de ferecat taine al învârtitului cu sudalmă, vocea starului care face play-back, acompaniamentul sentimental al cuceritorului de inimi, dar şi profilul frumoasei "din spate liceu, în faţă muzeu".

definiţie de Marius Ghilezan în Impostura - despre snobism şi puterea falsului (2008)
Adăugat de iulia noapte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest război n-ar fi avut loc niciodată, dacă sub presiunea americană şi cea a modernizării, nu i-am fi alungat pe Habsburgi din Austria şi pe Hohenzollerni din Germania. Dar creând acest vacuum, noi le-am făcut loc monştrilor ca Hitler care au ieşit din canal uzurpând tronurile vacante.

citat clasic din Winston Churchill (8 aprilie 1945)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în alb

lovit la rădăcină poemul a părut că geme
brusc s-a prăbuşit în palmele asudate
s-a lăsat frământat cu o ştiinţă a îndepărtării
de degete învăţate să mototolească cu sârg
pagini cu doar câteva
cuvinte scrise

se făcuse dimineaţă
parcă am zis ceva nu mai ştiu exact ce
mi-amintesc doar că le-am auzit
văd cum am pus mâna pe stilou şi le-am scris printre
cele câteva rânduri invizibile
cuvintele acelea de început
ce nu-s la-ndemână oricând
o clipă am avut curajul să mă aplec spre coşul cu hârtii
să ridic ultimul ghemotoc pagină albă la lumina zilei
sau poate mi s-a părut

în noaptea următoare am vrut să dorm
ceva nu mă lăsa în pace
parcă toate cele patru camere ale inimii deveniseră una
iar în ea se mutau locatari noi
abia atunci mi-am dat seama că nu sunt singură
şi am bătut cu sfială la fiecare uşă
şi mi s-a deschis

ei bine de atunci de fiecare dată
am fost invitată cu bucurie înăuntru
într-o zi am primit de la noii locatari al doilea rând de chei
şi mă simt îndatorată
acum intru şi ies când doresc
şi nicio ordonanţă de urgenţă nu mă poate da afară

de atunci am început să cred că doar
anumite cuvinte inocente mă locuiesc
visând în locul meu poemul

apoi treaba mea să-l scriu la lumina zilei sau în întunericul nopţii
la licăririle focurilor lui Dumnezeu

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zadar ...

Azi eşti prezent în mine
Ca şi cum timpul ar fi rămas în loc.
Toate regretele pe care le exprimam în gând
Atunci când tu erai supărat
Acum nu am cui să i le povestesc.
Şi plâng doar privind pozele tale,
Plâng ascultând cântecul tău preferat,
Scriu pe hârtie cât de mult îmi lipseşti,
Dar numai aerul mai simte ce spun.
Peste ochii tăi azi se odihneşte pământul
Şi nu poţi vedea printre el cât suspin,
Cât mă doare că ai plecat
Fără să îţi fi spus cât te iubeam.
Am tăcut măsurând timpul în ani
Şi aşteptând momentul potrivit
Pentru a vorbi şi a te îmbrăţişa,
Dar tot ce-am avut au fost numai clipe
Pe care le-am irosit aşteptând o ocazie.
În zadar mai plâng acum...
Mormântul tău e surd şi pământul e orb,
Doar aerul simte greutatea cuvintelor mele.

poezie de Natalia Popusoi (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În excursie prin Bucureşti

Vre-o unşpe ceasuri – ca un vis,
Mi-au dat trăiri de paradis;
Cu-al doişpelea a fost mai greu...
Că l-am furat dintr-un muzeu!

epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aripile mele

Vreau să te văd zburând în albastru
Iţi dau aripile şi ghearele mele
Să te apere de corbi şi păsări iele.

Şi când te voi zări albatros de stele
Eu voi zbura mai mult, privindu-te
Cum zbori şi cu bătăile mele.

Şi ce vei simţi tu şi eu voi simţi
Căci depărtare, zarea nu contează
Când două inimi în ritm vibrează!

Ele sunt lipite într-un infinit
Chiar de în lumi diferite ar fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverend Abner Peet

N-am avut nici o reţinere
Când s-a vândut la licitaţie în piaţa oraşului
Mobilierul casei mele.
Dădeam turmei mele de credincioşi şansa
De a deţine ceva din ceea ce îmi aparţinuse,
Întru aducerea aminte.
Dar sipetul care a ajuns
La Burchard, vânzătorul de alcool!
Ştiţi voi oare că el conţinea manuscrisele
Tuturor predicilor pe care le-am ţinut în viaţă?
Iar el le-a ars drept maculatură.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi văd noul cap (căci am dobândit unul nou), dar când îmi duc mâna la frunte o simt rece şi tare şi mai am senzaţia că e verde, translucidă şi vibrând înăuntru. Proprietăţile organelor mele s-au modificat: ochii, care nu mi-au fost niciodată prea buni, străpung acum materia şi văd tot ce vor ei să vadă - dar experienţa, la început, a fost teribil de şocantă din pricina neaşteptatului spor de informaţie pe care au început să-l primească; şi la fel s-a întâmplat şi cu urechile, care s-au obişnuit de-acum să audă tot ce vor să afle, însă la început au fost debordate de un haos sonor pe care nu erau pregătite să-l perceapă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Ce înseamnă aberaţia asta a ta că "trebuie să mori înainte de moarte" ca să cunoşti că tu eşti viaţa eternă? A. M: Nu ai avut niciodată sentimentul că vrei să iei pământul în braţe, să-l săruţi, să-l îmbrăţişezi şi să te afunzi cu Totul în el intru odihna cea veşnică? Nu ai avut niciodată sentimentul inefabil că dacă acum, existenţa trupului s-ar sfârşi ai rămâne ca beatitudine infinită? Ei bine, dacă Nu, atunci eu nu am întâlnit o fiinţă atât de săracă ca tine!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când oamenii ascultă o muzică frumoasă, se simt cuprinşi de nostalgie, de dorinţa de a regăsi ceva ce nu au avut şi nu vor avea niciodată.

citat clasic din E.W. Howe
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corzile inimii

le-am întins până nu le mai simt
acum le visez
de aceea scriu liber
de propriile mele coşmaruri
după ce am scăpat de confuziile
care mă ţineau prizonier
erau hidre evoluate
modificate de gândurile mele
erau cuplate la sistemul nervos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dimineaţă de mai cu bolta cerească uşor tulbure la început, apoi de un senin palid, indicibil delicat, având nuanţa unei viorele. Intru într-o încăpere cu geamul deschis. Valul de aer proaspăt îmi dă senzaţia că aspir însuşi cerul.

aforism de Gheorghe Grigurcu din Din Jurnalul lui Alceste (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt un om împlinit. Dacă e ceva de care să-mi pară rău este că muzica mea nu a avut o înrâurire şi asupra imaginii ţării mele, aşa cum ar fi putut să fie.

Dan Grigore în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum mă simt ca şi cum aş aştepta ceva ce nu voi avea niciodată, dar îmi place să sper, mă simt mai viu aşa.

citat clasic din Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!