Noaptea, în luntre pe râul Jiande
În vreme ce luntrea se leagănă ancorată-n ceața străvezie
și lumina zilei cade-n amurg, se întorc amintiri de demult...
Cât de largă era lumea și cât de aproape de cer copacii,
Și cât de clară în apă luna de alături.
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noaptea, în luntre pe râul Jiande
În vreme ce luntrea se leagănă ancorată-n ceața străvezie
și lumina zilei cade-n amurg, se întorc amintiri de demult...
Cât de largă era lumea și cât de aproape de cer copacii,
Și cât de clară-n apă luna de alături.
poezie de Meng Haoqan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândindu-mă la Xing, vara la Pavilionul Sudic
Lumina Muntelui se poticnește-n apus,
La răsărit de lac, alene, se ridică luna.
Îmi dezleg părul și mă desfăt în răcoarea serii;
Deschid fereastra și, împăcat, mă întind pe rogojină.
Vântul aduce miresme de lotuși,
De pe frunzele de bambus, muzical, picură stropi de rouă...
Simt nevoia să-mi iau lăuta și să cânt,
Dar, vai, cine de aici m-ar înțelege?
Așa că mă gândesc la tine, bătrâne prieten
O, zbucium al viselor mele în miez de noapte!
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părăsindu-l pe Wang Wei
Tot amânând, fără tragere de inimă, am așteptat
Zi după zi acest moment, acum trebuie să plec.
Cât de plăcute ar putea fi florile de pe marginea drumului
Dacă ele nu mi-ar șopti la revedere, vechiul meu prieten.
Stăpânii acestei lumi sunt aspri cu noi,
Iar oamenii de afaceri nu sunt asemeni nouă.
Mă întorc acasă, nu mai spun nici un cuvânt.
Voi închide poarta de la bătrâna grădină.
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bând singur sub lumina lunii
Eu aici printre flori cu o singură cupă de vin;
Fără prieteni apropiați, îmi torn singur.
Ridic cupa către luna plină, îi implor compania,
Apoi mă întorc cu fața către umbra mea și deja suntem trei.
Luna nu știe cum să bea,
Iar umbra mea nu poate decât să-mi urmeze trupul.
Totuși, pentru o vreme fac luna și umbra tovarășii mei;
Pentru a avea bucuria întreagă, ea trebuie să țină până în zori.
Cânt luna se leagănă încoace și încolo.
Dansez umbra se răsfiră și tremură.
Cât sunt treaz, ne bucurăm împreună;
Când mă îmbăt, fiecare o apucă pe drumurile lui.
Fac legământ să călătoresc întotdeuna liber de sentimente,
Dându-le întâlnire departe, în Calea Lactee.
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se leagănă frunza de nuc
Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Și răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Și lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Și stropul se odihnește în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă așa ușor
Și-mi aduce aminte de al meu dor.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
timpul trece
nu se-ntoarce
ce a fost...
este doar fum
o speranță se preface
că e floare..
dar e scrum
amintiri
întorc pe deget
ba le-arunc
ba le adun
simt cum soare
învie afară
o viață în amurg
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacustră
Linișor lunecă luna,
Luminând liniștit lacul,
Largă, limpede, laguna
Leagănă lăuntric leacul.
Lopătează lung luntrașul
Lovind luciul lacului,
Lișița lipi lăcașul,
Locul legământului.
Licurici la lumânare
Luminițe leapădă,
Lăuntrică lăcrimare
Liliacul leagănă.
La lujeri, lângă lipan
Luptă lacome lăcuste,
Luminează la liman
Locuințele lacustre.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrurile se rearanjează
Subtil, rotindu-se, lumea se schimbă.
Dimineața aroma cafelei aduce-n memorie licărul unui fagure de miere,
în vreme ce dincolo de fereastră, prin ceața zorilor, se văd, încă uzi, măslinii.
În depărtare, sunete stinse se țin aproape de pași mărunți,
iar pescarul întors la țărm stă jos la cherhana
și privește o pasăre găurind copacii.
El mai visează la scrisorile pe care le va trimite acasă.
Marea uită. Din ghețari se desprind aisberguri;
în acest fel toate lucrurile de sub soare
se rearanjează.
poezie de Huang Lihai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vreme ce lumina zilei...
Suntem bogați: n-avem nimic de pierdut.
Suntem bătrâni: n-avem spre ce alerga.
Noi trebuie să înfoiem pernele trecutului,
să zgândărim jarul zilelor care vor mai veni,
să vorbim despre ceea ce-înseamnă important.
Asta-n vreme ce lumina zilei, indolentă, scade-n asfințit.
Trebuie să pregătim pat sfârșitului nostru nemuritor:
Te voi îngropa. Mă vei îngropa.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El încă n-a venit
Am rămas aici mult timp,
Așteptând cu
Cu lumânări aprinse
Și cu vin înspumat,
Bătătorind cărări
Până la poartă și înapoi,
Așteptându-l până când
Aproape s-a luminat de ziuă.
Acum a asfințit luna,
Iar stele au rămas puține,
Dar el încă n-a venit.
Deodată în ceața străvezie a zorilor,
O bătaie de aripi în sălcii;
O gaiță își ia zborul.
NB. În China gaița este asociată ideii de fericire, iar în acest caz fericirea poetei
își ia zborul pentru a se pierde.
poezie de Yau Ywe-Hwa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alături de tine
Alături de tine acolo vreau să fiu
Alături de tine aproape să te știu
Alături de tine la bine și la rău
Alături de tine să fiu sprijinul tău
Alături de tine de când te-am întâlnit
Alături de tine voi fi pân' la sfârșit
Alături de tine atunci când ești bolnavă
Alături de tine voi fi fără zăbavă
Alături de tine când soarta-ți va fi grea
Alături de tine nicicând nu voi pleca
Alături de tine când te vei poticni
Alături de tine mereu mă voi găsi
Alături de tine nu voi pleca deloc
Alături de tine acolo-i al meu loc
Alături de tine nicicând n-am să te las
Alături de tine cât timp mi-a mai rămas.
poezie de Kevin Barker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea mea e una obișnuită
De-o vreme stau după colțul zilei,
aștept să întâmpin cum se cuvine lumina,
mă regăsesc în fiecare rază într-o speranță
prin care să mă clădesc liber de prejudecăți,
lumea mea e una obișnuită
pe care o străbat în orașul în care locuiesc
cu aceeași dragoste de la început.
În oasele mele nu bate vântul,
simt în trup doar durerea nedreptăților
pe care ni le facem singuri.
Tu privește cum respir liber adevărul,
fii alături, să iese întotdeauna la iveală
și nu te face că nu vezi minciuna
pe care o folosesc unii cu hoție.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul lipsă
în dimineața zilei de luni
venise un corb în culorile neamului slav
tăceam scandinav
și blond și firav sub frații aluni
din rai deportați
în dimineața zilei de marți
priveam cu nesaț lumea lumii de zaț
din care mereu ieșeau curcubeie
pierzându-se-n roi pe Calea Lactee
în dimineața zilei de miercuri
un spirit de ceartă umplea singur cercuri
armata a patra pe tancuri trecea
mulțimea de îngeri din nouri tăcea
în dimineața zilei de joi
urmată de zile și nopți de Apoi
nici marea nici vântul nu-și făceau jocul
eu încă nu luasem părinților locul
în dimineața zilei de vineri
ne-am fost unul altuia tineri
și liberi și vii de orice ispită
de carnea flămândă salivă lipită
în dimineața zilei de sâmbătă
durerii i-am zis soră strâmbă-mă
dar nu-mi lua nici gândul nici vorba-napoi
așa cum vorbisem demult amândoi
în dimineața zilei de azi de duminică
lumina din lampă aproape și cinică
sfâșiată de ploi tremura pentru noi
știind că din morți de-ar putea să ne-ntoarcă
la ea ne-am ruga și ne-am plânge de parcă
ar fi singura-n stare iubirii să ceară
o noapte măcar
nesfârșită
polară
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de aproape și totuși departe
Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...
Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
mă întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!
Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda lună, ne-ngână șoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.
Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârșit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape și totuși departe,
Mă cauți, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...
La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veșnică.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capcana
Firul de praf scurgându-se
Conform cu legea gravitației...
Întorc clepsidra cu susul în jos,
Pentru că mai vreau un timp...
Alături un ceas numără secundele,
Sacadat, un ac metallic se rotește.
Plictisit, neavând altă treabă
Întorc ceasul cu susul în jos,
Nu mai vreau să măsor timpul,
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă imaginară permanentă.
Privesc secundele cum trec,
Minute în șir, aproape imperceptibile,
Ore întregi devenind amintiri
În același sens de rotație...
Privesc clepsidra pe jumate goală
Și mă grăbesc s-o întorc cu susul în jos.
.............................................................
Nu mai vreau să măsor timpul,
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă imaginară permanentă.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba dulce a cuvintelor
Noaptea și-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe fața vântului nervos,
dimineața se sărută cu izvoarele și pleacă.
În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceața odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
și lumea își frîmântă mâinile de așteptare.
Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om
în amiaza când inima se înlănțuie
cu dorul care în mine își află izvorul
cel dătător de dragoste și viață.
În vreme ce verdele își câștigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolțire a semințelor,
copii nevinovați ai soarelui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când inima se înlănțuie
Noaptea și-a spălat hainele vechi pe înserate
acum le uscă pe fața vântului nervos,
dimineața se sărută cu izvoarele și pleacă.
În gând se schimbă culorile la crepuscul,
privesc păsările cum se pregătesc de concert,
se ridică ceața odată cu aripile,
lumina face risipă prin filtrul norilor în trecere
și lumea își frământă mâinile în așteptare.
Iubirea rămâne limba dulce a cuvintelor
ce se coace sub pielea fiecărui om,
în amiaza când inima se înlănțuie
cu dorul care în mine își află izvorul
devine dătător de dragoste și viață.
În vreme ce verdele își câștigă puterea
ploaia cade-n ispita pământului cald,
respiră cruda încolțire a semințelor,
copii nevinovați ai soarelui.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te vreau aproape
Gându-mi zboară prea flămând spre tine,
Lumina să sărut din ochii tăi albaștri;
Cu ce-am greșit iubito? prin nopți pe serpentine
Eu mă trezesc hoinar și blestemat de aștri.
Și-atunci te-aș vrea aici, tot mai aproape,
Necruțătoarea vreme continuu-mi dă ocol.
Și s-a făcut răcoare, cad fulgi de nea pe pleoape
Tot mai departe ești și teiul tot mai gol!
Cândva, poate-ntr-o zi, când vine dimineața,
Ieșind din spuma mării cu altă-nfățișare
Și înfruntând cel ger, în disperare, ceața
Să ne-nsoțească umbra cerându-ne iertare!
poezie de Nicu Petria din creație recentă (18 august 2011)
Adăugat de Pătru
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nu va fi prea mult
Am rămas alături de copii la joacă,
să-mi hrănesc miezul copilăriei
și să împart miracolul cu fiecare în parte,
împreună cu urcarea în trup,
a tot ce înseamnă iubire.
Ochii tuturor aprobau orice năzbâtie gândită,
potecile și copacii ne acopereau din umbră,
niciodată nu puteam face o năstrușnicie
fără să ne bucurăm după.
În mintea mea nu era niciun pericol
dacă se întâmpla să trecem peste ziduri
păstrate-n cuvinte de oamenii mari,
purtam în buzunar nisipuri mișcătoare
care-mi intrau sub unghii
și mi le tăia mama
întotdeauna înțelegătoare.
De nu va fi prea mult
am intrat pe poarta zilei cerești
cu însemnele schimbătoare în sânge
în lumea ruptă din amintiri magice.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra
Privesc firul de praf scurgându-se,
E conform cu legea gravitației.
Alături un ceas numără și el secundele,
Dar sacadat, rotindu-se.
Întorc clepsidra cu susul în jos,
Pentru că mai vreau să privesc timpul...
Îmi vine în minte un plan îndrăzneț
Întorc ceasul cu susul în jos.
Crezând că pot să intorc... timpul.
Nu mai vreau să măsor nimic
Constat că de fapt există
O singură clipă prezentă
Și o teamă permanentă.
Privesc secundele cum trec,
Le grupez pe minute cu gândul să plec,
Ore întregi devin nostalgice amintiri
Și curg într-un singur sens...
Privesc clepsidra pe jumate golită
Și mă grăbesc s-o întorc cu susul in jos,
Credeam că pot să întorc... timpul...
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!