Noaptea, în luntre pe râul Jiande
În vreme ce luntrea se leagănă ancorată-n ceața străvezie
și lumina zilei cade-n amurg, se întorc amintiri de demult...
Cât de largă era lumea și cât de aproape de cer copacii,
Și cât de clară-n apă luna de alături.
poezie de Meng Haoqan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.