Noaptea, în luntre pe râul Jiande
În vreme ce luntrea se leagănă ancorată-n ceața străvezie
și lumina zilei cade-n amurg, se întorc amintiri de demult...
Cât de largă era lumea și cât de aproape de cer copacii,
Și cât de clară în apă luna de alături.
poezie de Meng Haoran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre râuri, poezii despre noapte, poezii despre copaci sau poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.