Revanșa câinilor

I-au luat niște oameni pe câini,
I-au dus cu arcanul departe,
În loc să le rupă din pâini,
Le-au dat câte-o porție de moarte.

Prin arșiți și ger mai trăiau,
Stăpâni pe a lor libertate,
Și tot mai puțini se trezeau,
Cu suflete tot mai curate.

Uitaseră de-a mai mușca,
Instinctul primar îl lăsară,
Crezând necinstit a mai da
Dovada obârșiei de fiară.

Crezând că omul i-e frate
Și-n lume e loc de-amândoi,
Gândeau în sinea lor poate
Că sunt izbăviți de nevoi.

Că fie mai șchiopi sau lihniți,
Mâncând fără știre otravă,
Trăiesc sau chiar mor mulțumiți,
Căci soarta putea fi mai gravă.

Ei teama o poartă, o strâng
În suflet, în carne, în vise,
Ca pe o arsură ce-o plâng
Prin ei, generații ucise.

De-aceea-ncordați tot pândesc
Și-un ochi le-a crescut și la spate:
De teama de-un rău omenesc,
De teama durerilor toate.

Dar câinii aceia, ciudat,
Doriseră să se-odihnească,
Și-atuncea, simțindu-i, i-au luat
Din pacea lor blândă, câinească...

I-au dus mișelește pe toți,
Din cuiburi făcute-n pământ,
O poteră mică de hoți,
În cuiburi adânci, de mormânt.

I-au luat ca să-i facă mănuși,
Dar ele vor roade și strânge,
Săpun de vor fi, pentru duși,
Topise-va-n râuri de sânge.

Ce trist e orașul, pustiu!...
E-o liniște grea, ca de moarte...
Dar, iată, ‒ apare-un sicriu
Din lemn de coteț, fără toarte!

Se-oprește sub un felinar
Și-i scârțâie roțile-n noapte...
Capacul, căzând pe trotuar
Înalță-a păcatelor șoapte...

Acesta-i eternul cadou
Pe care ni-l fac de departe,
Ca pe un lătrat în ecou,
Toți câinii plecați înspre moarte:

Din strania cutie de lemn,
Coboară, flămând și lunatic,
Trimis către oameni ca semn,
Un pui de cățel fantomatic.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Adrian Păunescu

Cățel emigrant

Pe șosea, l-am văzut, hăituit de mașini,
A fugit spre-a uita sărăcia din sat,
Pe-un asfalt unde-ai lui sunt așa de puțini
Și-i vacarm, de te poți sătura de urlat.

Cei bogați s-au oprit să mănânce-n păduri
Și mâncau elegant cu tacâmul frumos,
L-au văzut și pe el, i-au privit ochii puri
Și i-au dat generos niște pâine și-un os.

Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc,
L-a lovit cineva ce grăbea către scop,
Carnea lui de bărbat a simțit că ia foc
Și s-a tras din șosea plin de sânge și șchiop.

Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic,
Ar mușca disperat porțiuni de șosea,
Dac-ar ști unde e satul lui trist și mic
Ar pleca spre-un cioban ce-l mințea și-l bătea.

Trepied aberant, de cățel emigrant,
Și lătrat pervertit la șosele cu fum
Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant
Și-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum.

Pe șosea sunt, acum, câini mai ageri și noi,
Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop,
Numai el, neaflând nici un drum înapoi,
A ajuns trei perechi de mănuși într-un shop.

Dacă, totuși, va fi vreun lătrat pe pământ
Pentru câini viața-n veci va fi aspră și grea,
Câine șchiop eu te plâng că spinarea ți-au frânt
Dar de ce ai fugit să cerșești pe șosea.

poezie celebră de din Volumul "Locuri comune" Editura Albatros - 1986
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Astenie

Copiii i-au adus pe adulți în teatre
să-i reînvețe cum să fie copii
câinii i-au învățat pe stăpâni să latre
și să aducă-n gură jucării

ușile le-au arătat proprietarilor casei
cum să se deschidă fără scârțâit
eu am sărit pe coada coasei
care de iarbă s-a pitit

ziua, speriată de lumină a fugit
fumul din sobă s-a făcut jar, apoi copac
ce umbrea mâna-n care m-am trezit
că țin un steag de cap de lup, de dac

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

I-au ridicat statuie în timpul vieții și i-au dărâmat-o după moarte.

aforism de (10 martie 2012)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Nu plâng...

Mi-am adunat curajul în palma-‘mpreunată
Și l-am trimis ca rugă, Lui, bunul Dumnezeu,
Prin noaptea dintre ani am mai trecut odată...
Singurătății rob, să-i fii... e-atât de greu.

Părinte sunt, dar fiii, îmi sunt plecați departe,
Nevoi, de alții scrise, i-au dus printre străini
Eu am rămas aici... din când în când o carte
Mai pune câte-o veste, în viața mea cu spini.

Nu plâng, imi pun pe rană, speranță și tăcere,
Îmi caut alinarea... prin amintiri de ieri...
Dar sufletu-mi de mamă e-o mare de durere...
Și-n palma mea, se sting, prea multe mângâieri.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie

Alan (după operația estetică a lui Evelyne): Ce s-a întâmplat cu gura ta?
Evelyn: Am făcut o mică procedură.
Alan: Ce fel de procedură?
Charlie: I-au luat niște grăsime din fund și i-au injectat-o în buze.
Alan: Ce au făcut? Au folosit tot fundul?

replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Radu Gyr. Comuniștii i-au știrbit reputația, i-au golit sufletul, dar nu i-au putut omorî poezia.

aforism de (septembrie 2021)
Adăugat de Alexandru DospinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Veniți azi toți credincioșii

Veniți azi toți credincioșii
Să săltăm, să săltăm [bis]
De nașterea lui Hristos
Ne bucurăm [bis]

Căci el azi în Viflaem
S-a născut, s-a născut
După cum au zis prorocii
Mai demult.

În ieslea dobitocească
S-a culcat, s-a culcat,
Ca un prunc mic
În scutece înfășat.

Îngeri și păstori cântare
I-au adus, i-au adus
Și noi sa-i cântăm mărire
Întru cel de sus.

Trei crai de la răsărit
Au venit, au venit
Aur, smirnă și tămâie
I-au dăruit

Pace și bună-nvoire
Pe pământ, pe pământ
Căci azi s-a născut în iesle
Domnul sfânt.

folclor românesc
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Ceaușu

Câinii lunii...

Ciobănașul cată mieii
Răzlețiți de turmă iar
Zeii i-au momit cu lapte
Iar el n-a avut habar.

Câinii lunii pe lătrat
S-au pus cu nările-n vânt
Oare, au adulmecat
Nedreptatea pe pământ?

Or la fel cum la noi, câinii
Latră la lună cu ură
S-au trezit și câinii lunii
Din somn... pe scheunătură!

Eu asist plin de-ncântare
C-un ochi ager de ciclop
Transhumanța,-n luna care...
S-a proptit în vârf de plop!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru toate regimurile totalitare, nu numai pentru comuniști, ci și pentru naziști, Biserica este întotdeauna cel mai mare dușman. Dictaturile au distrus biserici, le-au dărâmat, au ucis preoți și episcopi, i-au închis și i-au torturat și așa mai departe. Naziștii au făcut asta, comuniștii au făcut asta.

în interviu (noiembrie 2014)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Cazul Becali - pe scurt

La carceră l-au dus
(Deși nu-i clară vina),
I-au dat și-un an în plus
(Căci i-au furat mașina).

epigramă de
Adăugat de VărsătorulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poeții

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
și-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieții
și floarea lui ofilită
și-au renăscut poeții
și-au murit într-o clipită
Restul n-au știu, nu i-au simțit
și i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeții au luat câte un cuțit
și-au închis rana înfiptă
și-au renăscut poeții
și-au vorbit cu pereții
și-au ajuns acolo jos
și-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima ne-o româniți!

La mulți ani, românătate!
De prin cele patru zări,
Cei plecați așa departe,
Cei de peste mări și țări.
La mulți ani, românătate!
Înecați de dor și jale;
Am dat scumpa libertate,
Unde-i Horia să se scoale!
La mulți ani, românătate!
Osândiți până la moarte;
De la fiică scumpă, frate...
Nu mai este libertate!
La mulți ani, românătate!
Cei cu inima română
De pământ legați și poate...
Mai iubesc glia străbună.
La mulți ani, români departe
Care-o muști pe nedreptate;
Ai ales să -nduri de toate,
Și-ai lăsat părinți și frate.
La mulți ani, românătate!
Limba să ți -o prețuiești,
Să o lași la fii(ce) poate...
Și tradiții românești.
La mulți ani, români uniți,
Mila, pacea și -ndurarea
Cei ce le-au rămas onoarea,
Inima ne-o româniți!
La mulți ani, români din lume,
Cei care-s demult plecați
Să -și refacă un renume
Dar de alții -s certați!
La mulți ani, români...
Unde scrie România
Pentru -o cauză mai bună
Dați români mână cu mână.
La mulți ani, uitați mânia,
Noi suntem toți România,
Și cred mai presus de toate..
Vom fi frați până la moarte!

poezie de (30 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Să fi știut... - jurnal de lacrimi de război

Să fi știut că va veni războiul, nu mai făceam copii... să suferim.
Dar cui să aparțină-această vină? Ce datorăm, cu moartea să plătim?!

De ce plătesc părinți, copii, cu sânge? De ce cu lacrimi spală suferința?
De ce planeta îngenunche, plânge? Străini de viață, căutăm credința...

De ce, de ce, de ce nu-mi pot răspunde, când calcă tancuri trupuri, le strivesc
Și din adâncul lor țâșnește sânge... Blestem de Dumnezeu îmi ispășesc?!

Copii flămânzi, fără părinți, departe, în lumea asta încă rătăciți,
De ce, răniți, tânjesc după dreptate? De ce sunt schije-n ochii lor cuminți?

Ce simte-un tată, când plecând la luptă, știe că va muri pentru fecior
Și pruncul fi-va ultima icoana pe care-n gând, o va purta cu dor?

Un pui de om, cu surioara-n brațe, ce simte când părinții i-au murit?
Dintr-un război, ce poți să iei aminte?! Căci sufletele-n el s-au schilodit...

Nu tancuri, avioane și rachete te sperie la fiecare ceas,
Ci moartea ce plătește biruri grele să ia de pe pământ ce-a mai rămas.

De ce să curgă lacrimă pe ceruri și-i secetă de oameni pe pământ?
Războiu-acesta, cui să folosească? De ce să n-aibă oamenii mormânt?

Nu-mi pot răspunde și mă doare-n suflet... Cu gânduri calde îi îmbrățișez,
Dar mă încearcă, iată,-un fel de urlet și-n mine în războaie mă trezesc.

Visez la pace și la libertate... Să-ntoarcă-n lume singurul Iisus
Ce-a adormit pe cruce și-n dreptate, spre Dumnezeu, ca un martir s-a dus.

Și mă trezesc cu sufletul o rană și gândul sângerând de necuvinte
Și plâng și plâng și plâng precum o mamă, toți pruncii lumii care n-au părinte.

Calc diavolescul sânge în picioare și plâng sub crucea lui Iisus... Mi-e dor!
Și plâng fiece suflet care moare, lăsând pământul mai pustiu, mai gol...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răstignirea

Spini pe frunte în coroană,
Fără milă ei I-au pus,
Și cu vorbe de ocară
Pe Golgota-n vârf L-au dus.
Și acolo-L răstigniră,
Sus pe cruce L-au întins,
I-au bătut în mână cuie,
Și picioarele I-au prins.
Maica Domnului se roagă
De o salcie pletoasă
Ramuri tinere să rupă;
Crengile în jos se lasă.
Și-o coroană împletește
Să I-o ducă lui IISUS,
Să-I mai curme din durere,
Suferința de nespus.
Sub coroana grea de spini,
Crengi de salcie așază,
Astfel, fruntea lui IISUS
Parcă nu mai sângerează.
De-atunci, salcia pletoasă,
Nu s-a mai uitat în sus
Și-a rămas pe veci plecată
Să îl plângă pe IISUS.

poezie de din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Thomas Mann

Se va pune oare vreodată la îndoială faptul că mâhnirea stârnită de funesta evoluție a lumii și de amenințătoarele orori, la care, fără nici o vină, a contribuit prin știința lui și Albert Einstein, i-au sporit suferința trupească sau chiar i-au provocat-o și i-au scurtat viața? El a fost însă omul care, în momentele supreme, s-a opus fatalității, sprijinindu-se de autoritatea sa, devenită aproape mistică; simpla lui existență ar fi fost în măsură să bareze calea celei din urmă catastrofe. Albert Einstein a fost un salvator al onoarei omenirii, al cărui nume nu va apune nicicând.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Muntele vrajit" de Thomas Mann este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -75.00- 37.99 lei.

Iubit popor

Ar fi esență multă în acest iubit popor
-Cum timpu-i chintesență de alean, nespusul dor-
E plin de oameni buni, de caste, vii Mesii
De apostoli... Să-i răzbuni pe toți, să-i reînvii!

Este deștept poporu-mi și eu sunt doar fărâmă
Și-ncerc ca și pe mine să-l scot din greu, minciună!
Și-i cald și omenos, credincios surghiunitul...
Neputincios 'n milenii i-e sufletu-mi, iubitul!

Profundu-i greu la văz, că acela ce muncește
Cu cap plecat, timp n-are; de grâu, de-ovăz spetește,
Să țină din fiertură o spumă gri-murdară
În loc s-o arunce c-ură și să-și salveze țară?!

Și genii are, atleți, popor ce nu-i cântat,
Mințit că-i înțeles, că-i greu... Doar la votat
Evlavios naiv, cinstit se dă cu totul,
Neștiind că-i va fi luat, parșiv; născut și mortul!?

Căci asta-i ce-a rămas din ce încă e-al lui,
Fiindcă pământ i-au dat... un "tun"; de mort să pui!
Că n-are să-l muncească bătrân și fără stare
Și-atunci sunt "colectivi" să-l ia... Să nu-l mai... "are"!

Nici bun de gură nu-i și i-au sărit doar țambre
De gâlcevari haihui ce stau putori prin "chambre"
Și-l judecă pe el, că nu-i-ndeajuns, nu face;
Deci biruri doar să aibă, de muls e... Să-l dezbrace!

I-au luat povești, că zâne avea... și avea și Rege
Și hoții-mpălătiți din jilțuri zic că-s lege,
Ce-o strâmbă-n punga lor să-și facă dinastie,
S-aibă popor ce vrea... Regat de țigănie?!?

Păcat că Dumnezeu, oh, nu ne dă cu carul
Din heleșteul plin, popor să-și ia paharul
Să-nchine crez că bine-i va fi cândva, o zi;
Nu lui, rând nu-i mai vine... Să roage la copii!

Stând în genunchi plecat, popor mă-nchin la tine
Să ridici fruntea sus și tu să spui ce-i bine!
Cu barda, c-altădată să dai, nu să omori...
Doar să te-aduni iar gloată, că-i ști... Și să-i dobori!

Din slaba-ți cârcă, otreapă să-i faci... legați cu sfori!!!

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui ipohondru

Boală grea, necunoscută.
Junghiuri, amețeli și grață,
I-au mâncat opt ani din viață
Și i-au mai lăsat o sută.

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton amuzant

Distribuie

Cel ales de Dumnezeu, cu stea în frunte, tot va ajunge sus, în al victoriilor vârf de munte, deși unii oameni nu i-au construit măcar o punte sau nu i-au oferit un toiag tare, de încurajare, motivare în care să se sprijine la urcare.

aforism de (20 mai 2022)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Crucea din noi

Fiecare-și duce-n spate
Crucea, după cum i-e dat,
Și și-o duc cu demnitate
Făr' să cadă în păcat.

Chiar de-i crucea noduroasă
Iar esența-i cea mai tare,
Luciu-i dau și-o fac frumoasă
Tot frecând-o de spinare.

Ei și crucea sunt un tot,
Un întreg, s-au contopit,
Când să cadă, zic "mai pot!"
Fiindcă-n cruce s-au proptit!

Greutatea să-i doboare?
Ei devin mai întelepți,
C-au privit tot înspre soare
Și-s puternici azi și-s drepți.

Alții, alte caractere
Chiar de crucile-s mai mici,
Strigă, urlă de durere
Parcă sunt loviți de bici.

Și plâng și-s plini de ură,
Zici că crucile purtate
I-au sleit fără măsură
De i-au cocoșat de spate.

Crucile nu-și vor a duce
Și-s atât de aroganți
Că doresc cuiva s-arunce
Să i-o care, doi talanți.

Vreun creștin cu suflet mare
Se gasește de-l ajută
Și-i ia crucea în spinare
Celui care îl insultă.

Nu-l ajută pentru-arginții
Aia ce-i văzu pe jos,
Ci că mai demult părinții
L-au crescut creștin frumos.

Noi suntem mai păcătoși
Și mai judecăm, nedrept,
Tu însă ne vezi frumoși
Că ești pur și înțelept.

Doamne, binecuvântează
Oamenii crucea să-și poarte,
Sufletele luminează
Să și-o ducă mai departe.

Florentina Mitrică
08.04.2018

poezie de (8 aprilie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cu arcanul (Shanghaied* )

Luat cu arcanul!... Eu jur să stau pe uscat, frățioare,
Nu mai vreau pe larga, nemărginita mare!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Cu tovarăși pe care nu-i știu, nu i-am mai văzut,
Inima mea-i acum un pietroi rece, mut...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Pe marea gri, întinsă, rabd ruliu și rabd tangaj,
Iar corvezile grele scot sufletul din echipaj!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Da, dincolo de ceață e țărmul meu drag
Și-aici parâmele de care-s obligat să trag –
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Luat cu arcanul – urăsc această navă, n-o ascund,
Pe care-i o javră căpitan și-o brută secund...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
O, când voi pune iarăși piciorul pe pământ,
Nu voi mai bea, nici naviga spânzurat de vânt!
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!


*To shanghai (a lua cu arcanul ) – a răpi pe cineva sau a-l atrage, păcălindu-l, pentru a lucra pentru tine. Mulți oameni erau îmbătați în tavernele din preajma porturilor până la pierderea temporară a cunoștinței, iar când se trezeau erau deja la bordul unei nave cliper în drum spre Shanghai pentru un caric de ceai.

Era epoca marilor curse ale ceaiului ( Tea Race ) din secolul al XVIII-lea la care participau cele mai rapide clipere, fiecare dorind să acosteze primul la Londra cu cea dintâi recoltă a anului. Cea mai strânsă, mai spectaculoasă și, în treacăt fie zis, cu un câștigător de mulți contestat, fiind celebra întrecere din anul 1866, așa numita Great Tea Race.

*Pusă pe muzică de Dave Robinson - Swansea, UK.

poezie de din Cântece și balade marinărești, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook