Din uluirea mea...

Din uluirea mea văd ţara în asalt,
Noroiul plin cu sânge e botezat asfalt,
Pâinea cu chimicale e hrana declarată,
Pensionarii foamea ca jertfă încă poartă.

Saliva urii ţâşneşte printre dinţi,
De-atâta supărare şi ceru-i fără sfinţi,
Nu mă întreb de sunt evenimente
Sau fapte bune, cu înclinaţii drepte.

Văd evaziv tâmpenii cu obrazul pătat,
Deşartă e menirea cuvântului brăzdat
De ură, de-ntuneric; apucături adverse
Excavează ochii, lumina să şi-o verse.

De-aceea-s hotărât în cearcăne de nori
Să pun boabe de soare, nenumărate flori,
Din lecţia de viaţă o vorbă-am să preiau:
De voi muri e una, în rest dreptate vreau!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea în cor de îngeri
Sentimentele ne cheamă
S-avem mersul prin lumină
Peste răni şi peste plângeri
Limpezind suflet de mamă
Clipei ce încă suspină.

Ţara mea bob de sudoare,
Sânge fulgerând sub stele,
Prutul poartă între noi
Rana care încă doare,
Schisma presărată-n grele
Mări de lacrimi şi puroi.

Ţara mea de flori şi muguri
Ce-ai trecut desculţ prin toate
Azi de Ziua Ta mă-nchin
Domnului ca să te bucuri
De virtute şi dreptate,
S-ai în lume-un nou destin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul, sub nori de fum

Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Şi razele fierbinţi de soare
Presimt că viaţa se usucă.

Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.

Îşi face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siamezi în iubire

Ia-mi inima în dinţi
Din sângele iubirii,
Fluturii tresaltă
Pe-aripa amintirii.

Suntem o contopire
De raze printre flori,
O dulce ciocolată
Sărutului din zori.

Ne mângâie romantic
Semnele trupeşti
Atât cât râul vieţii
Ne poartă în poveşti.

Ia-mi inima în dinţi,
Suntem doi siamezi
În constelaţii unde
Doar tu ştii să visezi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea urlă în hăţuri de sânge

Pentru carnea de om sfârtecată
Asfaltul şi macadamul latră,
Durerea urlă în hăţuri de sânge,
Lacrimi îngheaţă, ochiul se stinge.

Aripa morţii atârnă-n neştire
În firave statui albind de uimire,
Europa cu bunătatea-i măreaţă
Primeşte reculul cuvântului viaţă.

Aleargă pe-ascuns hainul, atacă
Prin propria-i făptură şi pleacă
Fără iertare, fără omenie, oricând
Cu sufletul negru în cuib de pământ.

Europa cu bunătatea-i măreaţă
Primeşte reculul cuvântului viaţă,
Durerea urlă în hăţuri de sânge,
Pacea renaşte, pacea învinge!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge şi os de român

Născut în urbe sau cătun
Sunt mândru, Doamne, că-s român,
În oase port romani şi daci,
În sânge cântecele dragi.

Port curcubeu-n trei culori,
Pun pe morminte mii de flori,
Mă-nalţ pe munţii plini de soare,
Înot pe valurile din mare.

Sunt spuma crezului şi-a vieţii
Pe orizontul dimineţii,
Sunt un simbol de libertate,
Dorinţă veşnic de dreptate.

Oricând sunt vatra de jeratic
Ce arde-n energie static,
Dar sunt o energie-n toi
Când ţara-i zid făcut din noi.

Totul nu-s vorbe,-s mărturii
Pentru cei morţi, pentru cei vii
Că Doamne-am crezu-nalt şi bun
Că-s sânge şi os de român!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sărăcia noastră eu încă te iubesc

Se pârjoleşte jimbla într-un cuptor rusesc,
La noi miroase-n aer şi jur că te iubesc.

Miroase a răşină în munţii mei Carpaţi,
Au dispărut toţi codri-s de străini furaţi.

Şi Roşia Montana stă într-un fir de aţă,
Miroase a prostie şi ţara-i fără viaţă.

Vămuite-n taină sunt sufletele noastre,
Din ochii Domnului dispar culori albastre.

Şi tot mai jur iubito că sincer te iubesc,
Mă-ntrebi: cum e cuptorul după model rusesc?

E-un iad plin de păcate, purifică la sânge
Pe cei ce ne-au furat în timp ce ţara plânge.

De-o să miroase-n zare a frigărui şi-a oase,
Eu îţi promit iubito clipe mai frumoase.

Din temelii va arde ura din deznădejde,
Tu împarte jimbla, copiii de ni-i creşte.

Amiroase-n aer parfum dumnezeiesc,
În sărăcia noastră eu încă te iubesc.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zburăm spre stele...

Sunt cu ochii pe tine,
Nu-mi părăsi speranţa,
Nu ieşi pe uşa
Unde-i lipsă clanţa.

Mai bine intră-n mine,
În domul de iubire,
Te voi simţi un înger
Cu zbor în prelungire.

Ne-om ostoi în farmec
Din ochii tăi ţâşnind,
Aş vrea să-mi fie viaţă
Un dulce labirint.

Să ne ascundem gesturi
În fapte împlinite,
În ochii tăi doar stele
Ce mă ating, fierbinte.

Luminile să curgă
Din oglinzi în cafele,
Speranţa să ne pună
Clanţe în vâlcele.

Să ne ascundem ritmic
De lume printre flori,
Să zburăm spre stele
Pe aripi de cocori

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul iubirii

Nu te lăsa risipit printre flori,
Nu-ţi fie frică de furtuni şi nori,
Ascultă-ţi inima, atunci, când vine
Timpul iubirii, fărâme, peste tine.

El nu aduce nori, durere si nici frică,
Aduce inimii culoare, în ceruri o ridică,
Pluteşti cu mii de fluturi în stomac,
Îi sorbi din ochi lumina celui drag.

Când timpul tău e copt, ca-n vis,
Lasă-ţi sufletul iubirilor deschis,
Vei fi ca-n rai, un pom, plin, roditor
Şi dragostea un nesecat izvor!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânzător de neam şi rit

Vânzătorul de cuvinte
Chiar şi când respiră minte,
N-are carte, are bani
Şi o şleahtă de tâlhari.

Nu e singur, e votat
Să fie-n primii din stat.
Oare cine, oare cine
Încă îi mai face bine?

Gaşca lui care ucide
Pe oricine din cuvinte
Şi din fapte deşănţate
Îşi face pe loc dreptate.

De îl doare-n coastă-un cui
Pleacă repede hai-hui
Să se-ndrepte-n altă ţară
Că sunt doctori foc şi pară.

Se întinde, se preface
Că-i din neam plin de conace,
Însă doctorul român
Îi deschide-o rană-n sân...

"Eu de-acasă am fugit
Pe unde am nimerit
Să-mi trăiesc puţin mai bine
Viaţa asta fără tine.

Dar şi-aicea m-ai găsit
Vânzător de neam şi rit.
Eu îţi scot cuiul, e bine
Să îmi amintesc de tine?

Nu e bine, nu e bine,
Ţara o faci de ruşine,
Nu respecţi pe cei cu carte,
Nu fi prost, îţi dau dreptate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa ştiu, ce vreau să ştiu

Nici nu ştiu ce vreau să ştiu:
Dacă raiul este viu,
Dacă iadul este trist,
Îndoielnic futurist.

Ştiu că raiu-i pe pământ
Şi cu ploaie şi cu vânt,
Şi cu soare şi cu miei,
Cu stoluri de porumbei.

Ştiu că stânca este stâncă,
Veşnic înspre ceruri urcă,
Finisează-n curcubeie
Tors de înger, de femeie

Cu ochii de căprioare,
Genele fluturi în soare,
Nasul fin ca un surâs,
Gura un izvor de râs,

Gâtul suplu, pieptul plin,
Cu rădăcini în destin,
Braţele-s pline cu flori
Unde m-ascund uneori.

Asta e femeia, eu
Sprijinul ei sunt la greu,
Muză mi-i şi poezia
Cât trăiesc în România.

O sculptez pentru vecie,
În statui cu gingăşie,
Aşa ştiu, ce vreau să ştiu,
Raiul este prin ea viu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii mei frumoşi

Poeţii mei frumoşi, sub fluturi de lumină,
Puneţi poezia pe-a inimii regină
Şi trageţi cu miere şi polen în nori
Până omenirea se va schimba în flori.

Buchete să se-aşeze în armonii celeste
Cu rădăcini în vetrele rupestre,
Cu vârfurile dulci prelinse-n soare
Sub crucea păcii: vis şi sărbătoare.

Poeţii mei frumoşi, ţara ni-i sfântă,
Ascultaţi când inima cuvântă,
Trageţi cu miere şi polen în nori
Şi lăsaţi reginei coroane dulci de flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen pe asfalt

Copilul desena cu dinţi pe asfalt
Oamenii îşi strigau muştele să vină acasă
ele zâmbeau cu florile până la urechi
Doi morţi se stropeau cu. sânge. Era ger
şi clănţăneau desenele pe asfalt
o haită de molii trecea blana
din dulapul cu întuneric..
Copilul desena cu ambele mâini
o pădure de copaci amputată
Muştele salivau învelite cu părinţi
desenaţi pe asfalt
în loc de cretă cu dinţi

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatuaj

Mi-am pus aripi la picioare,
Tatuaje-n zbor spre soare,
Spre iubiri şi mângâiere
În prelingeri de tăcere!

Sunt profundă ca un vis
Care cordul a cuprins
Cu sărut pe ambii sâni
Şi cu vibraţii în mâini.

Sunt ca piatra necioplită
Sub o daltă fin călită,
Când m-atinge, mă-nfierbântă
De topesc liniştea sfântă.

Şi cât sunt de dezmierdată
Nu voi muri niciodată,
Voi zbura din floare-n floare
Cu aripi dulci la picioare.

Voi gusta zborul vieţii
Dintr-o fantă-a dimineţii
Şi voi fi lumina ta
Sculptată pe-o canapea

Ne-om legăna în sărut,
Dar din dar pentru-mprumut,
Ne-om topi până în zori
Printre îngerii din flori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripa cuvântului

când mă trezesc în zori cu versul pe buze
simt ca lumea-i a mea cu un anume rost
vreau să fiu diafană ca roua pe frunze
să nu simt niciodată ca timpu-i anost.

vreau să fiu ca un flutur vesel, visător
să mă îmbăiez în parfum de flori
nimănui pe lume nu îi sunt dator
am creat din slove magice comori.

pe scara succesului am urcat discret
drumul meu e plin de sunet şi culoare
printre trăitori eu sunt un biet poet
sub aripa cuvântului găsesc consolare.

vreau în lumea mea să fiu bun exeget
cu vocaţii inedite cu lecţii extraşcolare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cerul cu fantome

Din ochii toamnei curg boabe de rouă,
Pământul suflă în oglinzi cu pene,
Totu-i aşteptare când pe ostroave plouă
Cu fluturi puşi fantome peste gene.

Legende minunate în ochii toamnei curg
De-atâta aşteptare să fii oglinda mea,
Să intru vis cu vis, ca rugile-n amurg,
Sub cerul cu fantome ascunse-n steaua ta!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă-n vis de Paşte

Plouă în grădină
Cu aripi şi cu flori,
Albinele-n surdină
Zboară pe sub nori.

Plouă şi cu rouă
Sub curcubeu întins
În coşul plin cu ouă
Şi cozonaci de vis.

E visul meu de Paşte
Cu muguri de lumină
În care se tot naşte
Credinţa cea divină.

Plouă deci, cu vise
Şi cu Hristos în gând,
În fapte necuprinse
De suflet pe pământ.

Plouă-n primenirea
Vieţii-n generaţii,
În toate cu iubirea
De rod şi aspiraţii.

Plouă-n vis de Paşte
Cu aripi şi cu flori
Luminii care naşte
Copii biruitori.

Copil sunt şi am zborul
În bolta românească,
Unde tricolorul
Mi-i zestre strămoşească.

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt pajiştea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.

Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.

Flori de albăstrele porţi în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.

Sunt ţărmul ce ritmic îţi poartă
Iubirea şi dorul prin propria soartă.

Aş vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.

Să intru des în zborul inimii tale
Să-ţi aduc etern tornade de petale.

Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mine, ca român, istoria e strâmbă

În mine, ca român, istoria e strâmbă,
Prin inima-i sunt garduri de noroi,
Adevărul stă în crucea sfântă
Dar şi ea, Doamne, a uitat de noi.

Privirea mi-e arsă de durere,
Nici un lucru nu-i la locul lui,
Zăpada are urme-adânci de sânge,
Pete flori, de-a lungul Prutului.

Ne-am îmbrăcat păcatul peste suflet
Şi adevăr am spulberat în hău,
Trec timpi înalţi întru falsificare
Că nimic din casă nu-i al meu.

Vin hapsânii să ne mute steagul
Cetăţii printre morţi şi printre vii,
Pâinea să ne-o fure de pe masă,
Să lase-n urmă pulberi şi orgii.

Unde merge clipa întristării,
Drumurile toate unde duc?
Peste noi vin clipe alarmante,
Pe care pantă-a viţii s-o apuc?

Chiar oglinda ţării este strâmbă,
Am trupul răstignit în două zări,
Am ochii cu broboane de-ntuneric
Din adânc de furtunoase mări.

În mine totu-i doar o strâmbătate –
Nimic nu va rămâne mult aşa,
Vom întrupa trecutul într-o pâine
În miezul cărei creşte ţara mea

Rotundă şi gustoasă peste timp,
Vom învinge din rărunchi hapsânii
De ne-or linge rănile, durerea
Când supuşi la lună latră câinii.

În mine, ca român, totul e sfânt:
Linişte, belşug, îndestulare
Şi mult mai mult în cer cu sârg
Pun porumbeii vieţii ca să zboare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea are cearcăne roz

Dimineţile mele sunt desculţe
şi aleargă cu părul desfăcut
în întâmpinarea soarelui;
Poartă rouă pe gene
şi zâmbete în zborul fluturilor.
Eu îi port în suflet
şi le simt tremurul
în buricele degetelor.
Ştiai că fericirea are cearcăne roz?
Şi paşii discreţi?
Se strecoară prin timpul meu,
- dimineaţă de duminică -
învăluită în mister
şi flori de liliac.
Nici nu o aud când vine!,
dar mai ales n-o aud când pleacă...
Îi privesc picioarele goale
şi-i simt nostalgia
urcându-mi în sânge...
Are palme de aer
şi atingeri de gând sugubăţ...
când îmi prinde sufletul,
tot timpul, dar tot timpul,
simt cum îmi cresc aripi
şi atunci ştiu că pot atinge raiul.
Uneori mă trezeşte cu mirosul cafelei...
o găsesc în bucătărie
cu umerii goi şi sânii plini
şi mi se face foame.
Foame de viaţă!
Da, fericirea are cearcăne roz!
Şi poartă numele tău.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu hematii de statuie

Vântul hoinar curge printre brazde de-ntuneric,
Tu te speli la rădăcina nopţii cu visele mele.

Ochii stelelor crapă ruşinaţi de gestul himeric,
Bruma îi ascunde în riduri brodate cu iele.

Iau de la lună fuiorul de raze, lumina să-ntind
Intre braţele noastre croite în miez de gutuie.

Tu te aşezi la zvântat, eu norocos mai aprind,
Focul iubirii, în visul, cu hematii de statuie!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!