Clopoţelul

În fiecare noapte un clopoţel
Aud, de cum lumina se stinge,
În vis mă iau după el
Fie că plouă, fie că ninge...

Şi merg şi merg... Clopoţelul
S-aude la capătul lumii.
La capătul lumii mă uit ca viţelul
La poarta nouă a mumii.

O stea străbate cerul, ursuzul,
O scânteie, printre mii de scântei.
Făcut numai pentru auzul
Visului meu este clinchetul ei.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajung la capătul

lumii şi aerul are un gust bun
după ţigările fumate toată
noaptea
vulturii stau de veghe pe catarge
iar pescăruşii mătură încet cerul
la capătul lumii păsările
par singurele supravieţuitoare
păşesc prin dimineaţă
şi-n jurul meu apa e neagră
cu mirosul ei de alge şi de sare
damfurile ei de nămol
şi de motorină
le simt în gât şi plămâni, dense

eram la capătul lumii şi de acolo
nimeni nu se mai întorcea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dowloading

Merg pe uliţă merg merg merg
merg merg merg uite un capac
merg aud un claxon
am intrat în buruieni
Merg prin buruieni merg merg merg
merg merg merg merg iau o floare
merg mi-e cald
dau de asfalt iar
merg puţin pe asfalt merg merg merg
am traversat
am călcat un melc
merg merg merg
opa am ajuns la tine.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retro

şi nu mă uita
la capătul lumii
spre lună şi vis

alungă-mi teama

adoarme o floare pe încheietura ta
şi cerul apasă uşor pe fereastră
adormi la mine în inima-mi obosită
lasă o tristeţe chiria de noapte
stinge lumina în graba uitării

acoperă-mi plecarea
cu prezenţa ta

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine până la capătul lumii...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

In umbra visului impanzit de tine

Mă întreb
cum va fi cea mai frumoasă noapte

după care tânjesc
de la facerea lumii
pentru care mă deşir
până la capătul pământului
căutând înţelesul unui răsărit de soare

în umbra visului
împânzit de aroma ta
furată o dată cu muşcătura din Rai
în care murmură ca o lacrimă
chemarea însingurării
pentru noaptea
din care adâncurile se vor deschide
cu tine.

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te urmăreşte
imaginea mea,
şi nu poţi
să nu recunoşti
această obsesie...
Fugi!
La capătul lumii
nu te aşteaptă libertatea
cu braţele deschise,
nu te-aşteaptă liniştea.
La capătul lumii sunt eu,
îngenuncheată de dragoste,
şi-mi ţin ochii închişi,
pentru că nu mai pot opri
plânsul...
Taina lacrimilor mele
o vei duce cu tine-n
mormânt...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai cu mine

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaştri,
Fiecare butaş va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriaşe,
Păduri de plopi cu creştetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.

Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimaşa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...

Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuşi un capăt.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul

Am venit grăbit la şcoală
Ameţit ca după boală,
Nu mă odihnesc de fel
Fără domnul Clopoţel.

Clinc, clinc, clinc mă strigă-afară
De cu zori şi până-n seară;
Îi răspund:,, Vin, nu te teme!''
El insistă să mă cheme.

Şi-atunci pun la tălpi viteză
Că m-aşteaptă cu o teză,
O compunere sau două
Despre-a noastră şcoală nouă,

Care este--după mine--
Stupul cu elevi-albine,
Unde micul Clopoţel
Simte că e şef şi el.

Am să-l iau eu aşadar
Să îl vâr în buzunar,
Să stea cât o vrea acolo
Şi să cânte domnul Solo.

Cum, nu renunţaţi la el,
La vestitul clopoţel?
E drept, glumele nu-ncap
Fără el parcă n-ai cap.

Ore, teme, recreaţii
Ar fi bâlci, ar fi distracţii;
Să-l cinstim cum se cuvine
Cu el toate merg mai bine!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul robilor

La capătul lumii
o piatră
copilăroasă
ridică om peste om
un strat de bărbat
un strat de femeie
într-un singur atom
înfăşoară Calea Lactee.
La capătul lumii
o piatră
construieşte un zid.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care crezi că ai ajuns la capătul a ceva, eşti un om pierdut. Nu ajungem niciodată la capătul a ceva, problemele noastre se reînnoiesc continuu şi merg mereu mai departe.

citat din Karl Popper
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culai Darie: Omule, toate drumurile pe care puteai să le apuci în viaţă duc până la capătul lumii. Cum naiba de l-ai ales tocmai pe ăsta, de te-ai înfundat tocmai aici?
Andrei Pietraru: Ei, Culai, şi într-o iubire poţi să ajungi până la capătul lumii!

replici celebre din piesa de teatru Suflete tari, scenariu de Camil Petrescu (1921)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respiraţii grave,
tăcută şi febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăieşte frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul şi asemănarea lui.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta raiului împarte lumina

Anotimpul meu preferat este iarna
în care m-am îndrăgostit de tine.

Ninge cu respiraţii grave,
tăcută şi febrilă fruntea ta
poartă coronarele mele.

Gurile strivesc extazul în piele
devastat, pulsul, dat pe din două
are gust de carne însiropată.

La capătul privirilor neclintite
poarta Raiului împarte lumina.
Arhanghelii ne-au botezat
iubire,

Iarna se trăieşte frumos.
Dumnezeu face concesii
după chipul şi asemănarea lui.

Iolanda Şerban

citat din Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu

Cu tine merg şi-n cer, la Dumnezeu,
Să-mi dea îngăduinţă şi putere,
Să ne iubim cu arşiţă mereu,
Să nu mai sting a flăcării plăcere.

Cu tine urc şi crestele de munţi,
Cobor şi-n peşteri doar pentru iubire,
Ne ancorăm cu mii şi mii de punţi
Pentru o dulce, scumpă amintire.

Cu tine sparg oglinzile splendorii
Să intru-n miezul visului dorit,
Cu tine prelungesc unghi la cocorii
Ce sufletul ni-l poartă-n infinit.

Cu tine merg, în sân, la Dumnezeu,
Să ne transpună-n visele de noapte,
Să creşti frumos altoi în trupul meu
Să ai iubirea, rodul de aproape!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţă

mai cade cu toamnă-n fulgi de iarnă
o gheară de ger lustruieşte, luciu de gheaţă
la orizont o stea străjuieşte cerul
o cale ferată îmi poartă în ea destinul

bate vântul
un colţ de stradă strigă cu ger
un pantof rătăceşte, stingher
un ochi de fereastră priveste la lună
o faţă albă stă sigură-n umbră
la capătul lumii e iarăşi noapte
la răsărit clopotele bat a dimineaţă
a mai trecut un an din viaţă

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către nicăieri

Sunt drumul către nicăieri!
Un drum cu flori şi plin de rouă,
Te-ncânt cu-a mele dulci cărări
Şi îţi promit o lume nouă.

Vând doar iluzii pe nimic
Şi de mă ninge ori mă plouă,
Când visul lumii e prea mic
Eu îi ofer o haină nouă.

Sunt drumul către nicăieri,
Uşor de străbătut şi poate,
Ce ţie-ţi pare azi ca ieri
Eu văd lumina după noapte.

Sunt doar un drum ce n-a ştiut
Să se pietrifice cu moarte
Şi-arar pustiu, şi-ades tăcut.
A mers cu viaţa mai departe.

Din mii de drumuri numai eu
Mai ştiu ce-nseamnă şi odihna
Am timp să dorm, dar somnul meu
În veci n-o să-şi găsească tihna.

poezie de Luiza-Adriana Grama din Risipitor de albastru
Adăugat de Luiza-Adriana Grama
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu trecutul

Merg pe aleea crucilor pline cu flori,
Unele proaspete, unele trecute-n culori,
Timpul ţipa în tâmpla lor fierbinte,
Sub coaja luminii e al meu părinte.

Vorbesc prin lacrimi cu bunătatea lui
Ce mi-a lăsat în hăţuri harul dorului,
Balsamul cuvintelor îmi tremură în gură,
Trecutul amintirii se macină în zgură.

Nu preamăresc nici candela ce-aprind,
Nici pomana ce cu drag întind,
Ci merg timid cu gândul în trecut,
Cu-o carte subsioară, în cimitir m-afund.

La capătul aleii o umbră odihneşte,
O cucuvea-n pustie din aer o ciupeşte,
Ies crucile cu flori zâmbind din cartea mea,
De vorbă cu trecutul stă şi o rece stea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărac

Şi plouă, plouă, plouă,
Pentru câmpia nouă,
Ce-mi creşte în odaie,
De rouă şi de ploaie.
Cu mâinile-amândouă,

Vă dau din rouă vouă;
O stea din două-n două
Se-aprinde în văpaie
Şi plouă, plouă, plouă,

Pentru câmpia nouă.
Cu mâinile-amândouă,
Aprind stele-n odaie,

Pe ceasul meu de paie,
Ce-arată ora nouă;
Şi plouă, plouă, plouă...

rondel de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de la capătul tunelului ar trebui căutată de la capătul opus.

citat din David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire la capatul lumii

Erau la capătul de lume doi ochi sublimi ce nu-i ştiam,
Puteam să ferec amintirea mai multor vieţi în luciul lor,
Atât de tainic şi adânc ca trilul unei păsări pe un ram
Ce-aşteaptă însetată un strop de apă să vină dintr-un nor.

Mai ştiu că mi-am vândut visarea unei triste amăgiri
Pentru un pumn de stele ce luminează viaţa-mi dintr-odat,
O, ce întristător comerţ, ce neştiinţă şi câte prăbuşiri
Pentru-o iubire la capătul de lume ce doar m-a întristat.

Şi prin rotirea firii nepotrivite-s şi acele nevinovate de la ceas
Când vezi la noi un soare arzător acolo-i iaraşi noapte,
Si-atunci şi cerul şi pământul devin ca două fiinţe de pripas
Ce nu mă mai ajută cu nimic şi nu mai au însemnătate.

Şi iarăşi mă întreb dece nu mă ajută luna, regină peste noapte
Ea care-mi ştie visul, şi dorinţa de a pleca la capătul de lume,
Să caut ochii să-i ştiu ai mei, şi să îi am mereu aproape
Ochii aceia ce-i ştiu doar eu, şi ai cui sunt, dar nu spun nume?
De ce?...

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!