Timbru

Cimpoiul veşted luncii, sau fluierul în drum
Durerea divizată o sună-ncet, mai tare...
Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare
Şi unda logodită sub cer, vor spune – cum?

Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foşnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Când viaţa ţi se pare,
Un pom cu fructe-amare,
Tu, palmele-ţi uneşte,
Spre răsărit priveşte,
Respiră-adânc şi spune,
Timid, o rugăciune.

Când oamenii te lasă,
Sau n-ai pâine pe masă,
Nu-i invidia când spui:
"Sunt fericiţi, sătui!",
Respiră-adânc şi spune,
Mai bine-o rugăciune.

Când fericirea, parcă,
Uşa ţi-o tot încearcă,
Dar pragul nu ţi-l trece,
Las-o, las-o să plece,
Respiră-adânc şi spune,
În urma-i, rugăciune.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coasta

Tu, domnişoară zâmbet rugăciune
La tine am a umbră vamă-n astre
Pe cerul pur de-s răcnete albastre,
Tăcândele merinde de genune.

S-au ofilit misterele în glastre,
Iubirea dezveleşte căi a spune
Cea de a patra-n duh dimensiune
Şi luminează inimile noastre.

Şi aş fugi, dar zău că nu ştiu unde
Căci zările s-au adunat mănunchi
Din veacuri în spinare de secunde.

Beţii îmi suie-n sacrul clipei trunchi
Nu ştiu de dragoste a mă ascunde
Şi cad spre tine, coastă, în genunchi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Melpomene
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitul androginului şi cel al Evei care se naşte din coasta lui Adam sunt metafore poetice care, fără să explice de fapt nimic, spun tot ce se poate spune despre dragoste.

Octavio Paz în Dubla flacără: dragoste şi erotism (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluierul cel păstoresc

Fluierul cel păstoresc
Cântă imn dumnezăiesc,
Cu vers dulce mângăios
Că azi s-a născut Hristos
Iată şi steaua luceşte
Din răsărit preavesteşte
Şi trei regi mânaţio de dor
Lasă ţări în urma lor.
După stea pornesc cu gând
Să găsească prunc sugând
Şi sa-i facă închinare
Pruncului celui sfânt tare
A venit în lume jos
Pentru omul păcătos
Că îngeri şi serafimi
Arhangheli şi heruvimi
Cânta naşterea ta sfântă,
Cerul şi pământul cântă.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvăşit de vânt...
Şoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...

Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ţine incompletă.

Lasă-mi, dacă-mi laşi ce vrei,
Şi în toate mă ascunde,
Aş pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!

Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc şi calc aiurea,
Fără tine..., nu ştiu cum...!!

Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!

Sarah Sarah blu

Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Şoapta Ta de rugăciune,
O să-ţi fiu ultim cuvânt!

Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ţine vie permanentă!

Am să-ţi las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!

Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, ştii Tu cum!

Unde poţi să-ţi vinzi durerea?
Când doar Eu îţi sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimpoiul românesc. Academicianului Mihai Cimpoi

Venit din daci, de la Traian,
Îmi place viersul să-i ascult,
Că el a depăşit demult,
Vestit, cimpoiul scoţian
Iar pentru cel "Chişinoian",
Nutresc un şi mai mare cult,
Căci prin cultura sa, exult
Şi sunt mai vrednic, an de an
El printr-un gest vădit firesc,
Şi-n epigramă cu tărie,
S-a implicat în mod frăţesc
Şi spunem nu fără mândrie
Că azi, Cimpoiul Românesc,
Ajuns-a şi-n Academie!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate cu dedicaţie (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine lucruri mă irită atât de tare precum lauda. În două momente aproape simultane, recunoaş­terea celor câtorva merite şi căderea paralelă în adâncă decepţie din cauza neîmplinirilor, erorilor, gafelor, se împletesc în perfectă armonie precum căptuşeala cu haina.

Mircea Horia Simionescu în Rătă­cirile unui caligraf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ie poezie

Ţi-am împletit ie din vers
Cu borangic de stele cathars..
Şi în roşu din al meu sânge
Pe fila ce făr' tine plânge.

Şi cu fluierul condeiului
Doinesc cântec de metafore,
Purtând-o ascunsă timpului
Când te-oi zări printre sare...

A muntelui unde hoinăresc
Din inimă am să o dăruiesc
Lumea în ea să mi-o-nfloresc
Ascunzându-mă-n puf de păpădie,

Sa mă încălzesc de iernile
Din verile cu ninsorile...
Versurilor de păpădie
Hoinare făr' a ta ie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii

Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei pe noi, uitucii,
Că am uitat de primăvară
Şi, iată, e prezentă iară.

Plouă cu picuri de chitară
Ce bat discret, la geam, spre seară,
Se-ntrec în cântec guguştiucii,
Ne-anunţă ei, pe noi, uitucii.

Senină, floare-albastră, rară,
Ici, colo, codrul îl presară,
Dansează mâţişorii luncii,
Ies ghiocei cu frunze lucii

Se-ntrec în cântec guguştiucii...

rondel de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri

Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruinţe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorţilor îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduţi în mare
Îngeri orbiţi de soare
Îngeri uitaţi în cuvânt
Îngeri alungaţi de pamânt.

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urologie

Merg încet, făcând popas
Tot cu sonda pitorească,
Meditând la ce-a rămas
Din virtutea-mi bărbătească.

epigramă de Barbu I. Bălan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar trebui să aducem laude. Lauda duce la autoamăgire. Trupul tău nu este Sinele, sinele tău nu are trup, şi nici lauda, nici vina nu-l afectează.

citat din Elena Blavatschi
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă fluierul

Cântă fluierul cu foc
De răsună-n deal şi-n plai
Şi adună-n sat la joc
Fetele cu păr bălai.

Cântă fluierul cu jale,
Pleacă turmele la stână
Da'tu mândro nu vi-n cale,
Cu a florilor cunună.

Cântă fluierul duios,
Dezmierdând apus de soare
Şi al tău chip somnoros,
Jos în lanul de cicoare.

Cântă fluierul de dor
Seara-n răsărit de lună
Eu ascult în foişor,
Despre tine să îmi spună.

Cântă fluier pentru mine
Versul dulce din popor,
Ca-n pădurea cu suspine,
S-o visez lângă izvor!

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un drob de sare

Un drob de sare,
În liniştea nopţii,
Se zbate, pace n-are,
Lăsat în voia sorţii.

Un drob de sare,
În ochi, de îţi intră,
Ustură tare,
Provocând roşeaţă.

Un drob de sare,
În apă de-l pui,
Te ţine la suprafaţă,
Acolo rămâi.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec în do major

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou
chemări îngemănate de îngeri în cor
vestesc vesel sosirea anului nou.

alerg după vise în albastru decor
să surprind stele în magic tablou
cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

cântec pentru inimi în sol minor
îl scriu pentru lume ca un cadou
sunt precum ploaia strânsă în nor
patimă albastră scursă din stilou.

cântec pentru soare în do major
cu glas de azur cu glas de ecou.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatului Popescu – Slănic

Că e prolix şi fără sare,
Calomnios, îmi spune un amic,
Eu îl contest şi încă tare:
El are multă sare... la Slănic.

epigramă de Constantin Monea din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşchia nu sare departe de trunchi.

proverbe româneşti
Adăugat de Alexa Jipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

E un mix de stări în mişcare...

doar când iubim
ca o provocare
acostăm
la punct fix

întinşi pe crucea de piatră
şi atinşi o clipă de veşnicie
parcă n-am mai vrea
să murim...

dar căţeaua lupă
latră pe năsălie
în marea tăcere
când nu te-aştepţi

şi cere stâlpi drepţi
calibraţi
într-o altă dimensiune
din păduri tinere
trunchi lângă trunchi
aliniaţi să sporească
reţeaua de naltă
tensiune
din noaptea cerească

un arhiereu-vicar
să închidă comutatorul
un moment
cât o rugăciune măcar
... să nu-l desluşească
poporul
în genunchi
si incoerent
pe dumnezeu

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda e precum şampania. Cel mai bine merge când e încă acidulată.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda pământului

Îmi spune Titus: - Fă-te avocat,
E-un lucru bun să mânuieşti cuvântul.
I-am mulţumit lui Titus pentru sfat:
- Nu-i treabă rea nici să lucrezi pământul.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!