Ssst!
Strâng o mână moale
în vreme ce vântul îți ia cu el ultima răsuflare
lumânarea pâlpâie.
poezie de Paul Callus (2016), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La miezul nopții
Flacăra mică-a lămpii pâlpâie
pe noptiera patului ei rece.
Ea tremură ușor
între în cearșafurile din satin roșu,
anticipând
atingerea ușoară a mâinilor pe piele,
răsuflarea caldă pe ceafă,
buzele înfiorând gâtul ei svelt.
Ea tremură ușor
În vreme ce ceasul bate de douăsprezece.
Inima îi freamătă.
Pași; scârțâitul ușii de lemn.
Ea tremură ușor.
Ținându-și respirația... pretinde c-a adormit.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte nerostite
Adesea scriu pe nisip
Cuvintele pe care îmi vine greu să le rostesc
Și trag nădejde că vântul care va veni
Le va împrăștia în calea ta.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea
S-a dus și-a luat lampa
Și-a stat așa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut așa s-a dus să
Anunțe pe Mitru. Și cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Așa a murit Panduru.
De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banța îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitați lumânarea,
Să mă lăsați pe întuneric.
Să-mi puneți lumânarea să m o r i
Și eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteți îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneți pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Și așa a fost.
- Nașule, uite-o, lumânarea...
Și a dat din cap că e bine.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
După amiază;
Mă răsfăț c-un pui de somn
Flori ațipite.
haiku de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Un pumnisor cu ultima fărâmă de soare de pe cerul meu..
și. o răsuflare..
.. ultima mea răsuflare de dinainte de moarte..
o voi aseza la picioarele inimii tale
s. o folosești la nevoie..
când gheată îți va deveni viata,
curgere calda de lumina sa ramai, peste lume...
Ultima picătură din mine
n. o voi duce zeilor s. o bea..
Ci. o voi pastra pentru setea ta..
Arsura sufletului nu mi. o voi stinge cu roua lacrimilor mele,
ci le voi pastra pe toate, cu grija, in cupele noptii
pentru a. ti inroura visele,
viață sa prindă toate...
In graba, daca mâna ti. o voi atinge vreodată..
In mine va rămâne scrisă... poezia ta..
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este liberă
O păpușă dansează,
fără sfori atașate,
pe propria-i melodie veselă.
poezie de Paul Callus (2016), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea ritmică (tetractys)
bleu
și-atât
valuri moi
sub soare cald
la noapte vor dansa printre stele.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă stingi în ochii tăi
Mă stingi în ochii tăi
bulgăr de iubire
rostogolit sub pașii
pe care au nins
cuvintele ce nu s-au spus
te rostogoleai
lacrimă albastră
sub pleoape te cuibăreai
în ochii mei ca într-o ciutură
sorbeam și mă îmbătam
până dimineața
simt cum mă stingi în ochii tăi
chiar dacă lumânarea
pâlpâie încă
mă stingi în ochii tăi
lumina stinsă
își va risipi cenușa
nu va mai fi timp
nici o mână
să o adune în urnă.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta

Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare
E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce șoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îți spun că te iubesc.
Aș vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reușesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îți sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeița mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Și eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi și această noapte
Și tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Și soarele meu a apus.
poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia și vântul au bătut astă noapte-împreună (Cioara croncănind în noapte)
Mână-n mână, ploaia și vântul au bătut toată noaptea,
Obloanele scârțâiau în cântecul toamnei.
Lumânarea s-a stins, din clepsidră a curs ultimul strop de apă;
M-am tot ridicat și m-am tot culcat, dar nu mi-am găsit pacea.
Treburile omenești se petrec asemeni apelor mareei,
O viață dispare ca un vis.
Ar trebui să ies mai des la băut cu prietenii,
Altminteri n-o să mai pot suporta multă vreme-acest amurg.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament în lucru
Din cutia mea poștală
Pică foi, facturi grămadă,
Niciodată n-a fost goală,
În ultima perioadă.
Și ca semn că-i toamnă iar,
Așteptând prima ninsoare
Peste ultimul frunzar,
Vântul suflă-n buzunare.
Galben și picat la față,
Răsucind un pix în mână,
Stau, încă de dimineață;
E sfârșit de săptămână
Și-nceput de vreme rea,
Căci am primit într-un plic,
Scadența la viața mea;
Stropii bat în geam: pic, pic!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dr. Preston Burke: Singurul care poate face o asemenea promisiune este Dumnezeu. Însă, în ultima vreme, nu l-am văzut cu bisturiul în mână.
replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda MTTLC

Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem sloiuri de gheață. Instaurăm, presimt, o eră glaciară, cu ultima noastră răsuflare.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Labirintul vieții
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, petale ard sub fluturi,
Razele mă-mbie la sărut...
Departe ești Iubire să te bucuri,
De-aproapele tot necunoscut!
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, seninul e vessel, necenzurat,
Cupele de dor sorbite sunt încă...
Departe ești Iubire și-i nu păcat
Că adierea ta e tot mai sfântă!
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, copiii fug prin vechi livezi,
Bătrânii ara îi mai ceartă...
Departe ești Iubire... nu mă mai vezi,
Nu mă mai știi de-altădată?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel ce nu cercetează o caută cu lumânarea.
citat din Paul Aubuchon
Adăugat de Irina Simion

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oară
Probabil e ultima oară
Când brațele tale mă strâng
Și-un soi de iubire primară
Mai zboară, dar aripa-i frâng.
Probabil e ultima dată
Când ochii tăi calzi mă privesc
Și clipa complet nefardată
Ghicește ce mult te iubesc.
Va trece o noapte ploioasă
Și știu că va fi să mă doară
Iubire atât de duioasă,
Probabil e ultima oară.
poezie de Angelica Ioanovici din Așa cum ești
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Întind o mână spre un vis
Dar strâng în palmă numai vântul!!!
Și înțeleg că nu-mi e scris
Să te ating, decât cu... gândul...
Ești doar un dor, un strigăt mut,
Neîmplinită mângâiere...,
Iubire fără de-nceput
Și fără de sfârșit... durere...
poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul arcuș, lacul vioară...
Vântul arcuș înfioară
Unda lacului vioară;
Păsărilor de pe lac
Cântul lor le e pe plac.
Trestia unduitoare
Melomană o fi, oare?
De-ngenunchează pe lac
Vântului să-i stea pe plac!
Doar mie, pescar bătrân
Vântul îmi face probleme,
Dar cu toate astea-s bun
Nu cer de Sus... anateme!
Și las vântul ca să bată...
Strâng și plec, vin altădată!
sonet de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Când desupra se adună nori negri
Iar frigul iernii se insinuează
Cu umezeală în suflet
În fața fricii
Și-a adversității...
Când criza pare fără leac
Și când deprimarea
Flirtează cu disperarea
Nu este totul pierdut...
Se ivește
Un lăstun
Vestind
Bucuriile
Primăverii
Speranță!
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Spunem: ploaia cade. Și nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatări. Este accident sau sinucidere? Nu vom ști niciodată. În orice caz, ploaia nu se va mai înălța. A alunecat în prăpastie de la mare înălțime, nu mai poate fi salvată. Tot ce putem face e să fim acolo ca să cadă pe noi, pe pielea noastră moale, mai bine decât pe pământ. Întind mâinile, ridic privirea și o primesc. Îmi moare în brațe, pe piept și pe față. Îi strâng în brațe cadavrul și o sărut pentru ultima dată.
Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!