Sonet

Marea se aseamănă cu un
poet pastelist
care a murit
de infarct într-un
closet public.
Duhul lui încă
bântuie printre pisoare.
Noaptea poate
fi auzit prin împrejurimi
cutreierând
desculţ în beznă.
Cineva i-a furat
pantofii.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bau, pentru totdeauna

Răsucindu-mă ca un duh
cu capul în jos pe
tavan,
mă bântuie tot
spaţiul în care
voi trăi fără
tine.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto... buze

Avea o rochie lungă până la ape cu un fermoar
rupt din păsări desfăcute. Mânecile îi
erau două cărări prin pădure.
Sub decolteu răsărea când apusul când
un curcubeu din nuaţe bronzate.
Stătea câmpie peste picior şi asculta
planeta umerilor cum dezvelea. Era desculţ!
Păşea printre pantofii crescuţi prin iarbă
printre ciorapii plini de frunze
printre mănuşile cu crengile rupte.
Ne-am salutat!
Eu din autonuz... ea din staţie!
Staţia era pustie şi avea plete lungi
sau poate... cine ştie!?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De zece ani

De zece ani n-am mai auzit privighetoarea,
Eram cu o femeie pe marginea unui râu, în munţi,
Şi roua se aşeza, ca un dar din cer, pe faţa noastră, pe iarbă.
De atunci n-am mai auzit privighetoarea,
Trilul acela care tăia noaptea
Ca un pumnal mătăsos şi-mi dădea
O copleşitoare suferinţă. Las deschisă fereastra,
Aştept sub copacii marelui bulevard
Sau în parc, ca şi cum cineva mi-ar fi dat
O misterioasă întâlnire.
Oraşul respiră ca un plămân uriaş
Şi zgomote felurite vin de la depărtare,
Apoi se sting, ca apa care se scurge printre pietre,
Dar nu aud, nu aud privighetoarea,
De zece ani n-am mai auzit-o şi sunt trist,
Presimt că nici în noaptea asta nu va veni,
Poate niciodată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

poet

Un poet este o lume închisă într-un om... Prin observaţie, el este un filosof şi poate un legiuitor; prin imaginaţie, magician şi creator; prin intuiţie, poet şi poate revelator. Revelator de fapte; el e proget, revelator de idei, el e apostol.

definiţie clasică de Gotthold Ephraim Lessing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela care poate trăi singur, nu se aseamănă cu nimic cu o fiară sălbatică, se aseamănă mult cu înţeleptul şi se aseamănă cu Dumnezeu întru totul.

citat celebru din Baltasar Gracian
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Oana-Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de căprioară

Frumos, dragoste nebună, abia mai răsufli...
apoi să zaci în tăcere asemeni urmelor de căprioară
pe zăpada proaspăt căzută – alături de cineva
pe care îl iubeşti. Asta-i tot.

poezie celebră de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbajul obscen la o femeie caracterizată de cochetărie se aseamănă cu un closet montat în sufragerie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În contradicţie cu percepţia răspândită în public, care zice că moartea este încă o formă de pedeapsă, prin care Puterea Supremă loveşte în creaturi, înţelepţii spun că, de fapt, ea are menirea să ne ajute în înaintarea spre sfârşitul corecţiei, pe drumul cel mai scurt posibil, poate într-un alt personaj.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viaţă, IX - Moartea – etapă în dezvoltarea spirituală
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Richard: Capul lui are forma unei mingi de fotbal.
Emily: Nu-i adevărat.
Richard: Dacă ar adormi într-un parc, cineva ar încerca să-i dea un şut.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care speră mereu la pantofii mortului, va merge multă vreme desculţ.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, cândva

Undeva, cândva

Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spaţiu, or vibra ca unde.

Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.

Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emiţând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.

Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.

Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie şi... cuiva...

poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora eternităţii (5)

"Chinezii
citesc cât e ora
în ochii
pisicilor,"
a zis Baudelaire
şi a intrat într-un
magazin de bijuterii
de pe Market Street.
Nu peste mult timp,
a ieşit afară,
cu o bijuterie
de douăzeci de carate,
întruchipând
o pisică Siameză,
bijuterie pe care el
o purta atârnată la
capătul unui
lanţ auriu.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ în altare

Întărâtau la mijloc focul cu plămânii,
în ultimul templu se născuse încă un zeu,
descoperiţi, în genunchi, în faţa icoanelor,
erau legaţi de cer prin mari lumânări de seu,

Pe frunte purtau flori de pământ şi cenuşă,
în priviri li se scufunda văzduh după văzduh,
în jur coloane creşteau din coloane,
din semninţe încă fierbinţi de Amin şi Sfântul Duh,

Trepte nevăzute îşi săltau marmora din adânc,
palmele ocroteau corolele fructelor viitoare,
tânărul zeu primea primele jucării –
lacrima, setea, iubirea, zâmbetul, împăcarea
şi ieşi din noaptea propriei naşteri
să intre, desculţ, în altare...

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

*****
*******
duzină de fragi

haiku de Richard Brautigan din 30 iunie, 30 iunie (June 30th, June 30th) (1976), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poet care îşi citeşte versurile în public poate avea alte obiceiuri neplăcute.

citat din Robert Heinlein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Când mă trăsneşte nebunia
iau brusc creionul şi hârtia,
să-nşir pe foaia albă-o perlă -
a patimilor rece gherlă.

Desculţ, printre emoţii, tac
într-un torid şi trist cerdac,
păstrând aroma timpurie
a crizelor de isterie.

Planează spiritul din mine
printre lăcaşuri clandestine;
în cuibul lor putred şi moale
roiesc iluzii culturale.

Pe sticlă-am scris o poezie,
amar curat şi erezie...
În prag de noapte aguridă
e-o grea emoţie lucidă.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (14 octombrie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acadele xerox

Oh,
nu eşti decât o copie
a tuturor acadelelor
pe care le-am mâncat vreodată.

poezie clasică de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ prin lumină

Tăceri interogative,
arc întins peste sonatele disperării.
Azi, îmi asum gongul compromisului
şi-aceste însingurări fără tine.
Priveşte ochiul ce se dilată aievea
în carnea din zid.
Târziu, m-ademeneşte într-un somn
sub o singură pleoapă.
Desculţ prin lumină, mă-ncred
că absenţa ta e o rătăcire
necesară, îngăduită
pentru o fericire provizorie,
din care nimeni nu se-nfruptă.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadarea din rai

Pantofii tăi cu toc
traversează strada
atât de tandru, femeie,
şi eu
colorez mările
cu ochii tăi albaştri
şi îmbătrânesc
alergând desculţ
prin praful din nori...

poezie de Lucian Mănăilescu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!