După mărime, România depăşeşte considerabil multe state mici din vestul Europei, dar cedează în faţa acestora după densitatea populaţiei. Ea ocupă 2300 de mile pătrate, iar populaţia ei se estimează la 5 milioane de suflete. În genere, românii sunt oameni de statură mijlocie, trup zvelt, puternici, vioi şi uşori în mişcări. Ei sunt în mare parte cu părul negru, negricioşi, cu ochi expresivi şi gură frumoasă, cu dinţi strălucitor de albi, cu mâini şi picioare mici. Pe lângă toate acestea sunt înţelegători, generoşi, ospitalieri, foarte moderaţi în necesităţi, răbdători în suportarea greutăţilor vieţii, curajoşi în caz de nevoie, dar neîncrezători şi destul de leneşi.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Româncele sunt subţiri, vesele şi vorbăreţe. La vârsta de 13-14 ani românca atinge maturitatea deplină, devine chipeşă şi frumoasă – cu păr negru strălucitor, ochi negri, nas coroiat, gură subţire. Dar cum înfloresc devreme, tot atât de repede îmbătrânesc. Frumoasă, înfloritoare la 15 ani, la 30 arată deja ca o vârstnică, iar la 40 – ca o bătrână.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt două constelaţii circumpolare, dar acestea sunt formate din stele foarte mici. Astfel, între Casiopeia şi Ursa Mare se află Girafa, care ocupă un loc foarte mare pe cer, populat însă numai de stele dintre cari cele mai mari sunt de mărimea 4.5-5. Tot acolo se află şi Linxul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlanticul! Uriaşă întindere de apă, care acoperă suprafaţa a douăzeci şi cinci milioane de mile pătrate, lungă de nouă mii şi având o lăţime mijlocie de două mii şapte sute de mile. Întindere de apă deosebit de însemnată şi totuşi aproape necunoscută celor vechi, în afară poate de cartaginezi, aceşti olandezi ai antichităţii, care în drumurile lor comerciale vizitau ţărmurile vestice ale Europei şi Africii.

Jules Verne în 20.000 de leghe sub mări
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii planetei

Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieţi amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...

Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăieşte...
Sunt mult prea multe crime
Iar viaţa prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viaţa ne-ncălzeşte...

Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Şi nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viaţa este mută...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românii sunt vecinii noştri europeni. Ei populează ţara cunoscută cu numele de România, care se învecinează cu frontiera noastră de sud-vest, pe cursul râului Prut şi josul Dunării. În sud, Dunărea o desparte de Bulgaria şi Serbia, în vest o îngrădesc de Ungaria Alpii Transilvaniei şi munţii Carpaţi. Aceşti munţi formează un arc, care redă o formă ciudată României.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două feluri de cărturari: unii sunt oameni cu adevărat, alţii sunt oameni mici; oameni învăţaţi ca să cunoască, oameni mici ca să fie cunoscuţi.

proverbe chinezeşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partea rea a medicinei e că oamenii se ocupă de trup mai mult decât de suflet. Viaţa e rânduită astfel încât pier milioane de tineri puternici, sănătoşi, copii, piere viaţa însăşi, în timp ce sunt trataţi cei bătrâni, inutili, răi. Şi mai ales îi învaţă pe oameni, chiar şi pe cei din popor, să se ocupe mai mult de trup decât de suflet.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te uiţi la statisticile vremii sau la recensământul din 1930, vezi că România interbelică e ţara europeană cu cea mai mare natalitate şi cu cea mai mare mortalitate (ambii sunt indici de întârziere) şi, în plus, cu cea mai mare mortalitate infantilă. E ţara europeană cu cel mai mare procent de analfabeţi. Ţara unde, din populaţia alfabetizată, doar 10% depăşeşte linia claselor primare. Deci aproape toţi românii erau fie analfabeţi, fie absolvenţi de doar câteva clase primare. Şi din punct de vedere economic, România era tot printre ţările de la coada continentului.

citat din Lucian Boia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România sunt mai multe cartele SIM active decât populaţia ţării

Sunt milioane de motive
Să nu mai fim acum apatici,
Avem cartele SIM active
Şi iată că suntem SIMpatici!

epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Termitele sunt nişte gângănii, sau gâze, cum le zice poporul la făpturile mici şi delicate ale naturii, pe cari oamenii de ştiinţă le numesc în genere insecte. Pe termitele acestea, naturaliştii le numără în rândul insectelor, cum zic ei, nevroptere (dela cuvintele greceşti nevron, adică nerv, şi pteron, adică aripă); căci ele au aripioare străvezii, înăuntrul cărora se vede o ţesătură deasă de firişoare nervoase. Ele trăesc în societate întocmită ca şi furnicile: au o femeiuşcă prăsitoare cu câţiva bărbătuşi pe lângă ea, şi pe urmă mulţime de soldaţi şi de lucrătoare. Sunt la trup cam de mărimea furnicilor dela noi; de aceea popoarele le-au crezut întotdeauna că sunt furnici cu aripi.

începutul de la Termitele... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desene pe zăpadă

desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale
în punctul în care se adună toate amintirile tale
după o săptămână de ploaie nu mai e nimic din ce a fost.
ca după un foc de paie; astăzi parcă toate sunt fără de rost.
paşi fără de urme, ochi fără vedere, palme fără mângâieri;
nu ştii cum să trăieşti deodată tot ce ai trăit până mai ieri.
a izgonit, iată, ploaia toţi oamenii din jurul tău, şi-ai rămas
neputincios, cu mainile prea goale pe lângă trup, şi fără glas.
ici -colo câte o amintire începe din nou a fumega
şi fug de ploaie, îmbulzindu-se toate să ardă în mintea ta.
desenezi triunghiuri pătrate şi faci cercuri trapezoidale.
pe geamul aburit ai înşirat toate amintirile tale.
le ştergi cu palma pe toate şi laşi geamul să se aburească iar -
mâine va ingheţa peste tot şi nu- ţi vei mai aminti nici tu măcar.

doar sufletul tău va mai desena uneori triunghiuri pătrate
şi albe cercuri trapezoidale peste zăpezile toate.

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ora actuală exploatarea bazinului minier a dat un avânt considerabil afacerilor în târguşoarele Petroşani, Livezeni şi altele, depărtate cu câteva mile. Nici Vulcanul, nici Vereştii, nu s-au ales cu cel mai mic câştig de pe urma vecinătăţii cu un mare centru industrial; sunt şi azi aşa cum au fost acum cincizeci de ani, aşa cum fără îndoială vor mai fi şi peste o jumătate de veac; şi după Elisee Reclus, o bună jumătate din populaţia Vulcanului e alcătuită doar "din slujbaşi însărcinaţi cu paza frontierei, vameşi, jandarmi, agenţi ai fiscului şi infirmieri ai postului de carantină". Înlăturaţi jandarmii şi agenţii fiscului, adăugaţi o proporţie ceva mai însemnată de plugari şi veţi avea populaţia Vereştilor, adică vreo patru-cinci sute de locuitori.

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lucruri care par atât de mici, dar sunt o parte atât de mare a vieţii...

citat din Tavi Gevinson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întrebare mută

Ce vezi?
Sunt eu.
Te uiţi la mine
şi mă priveşti
cu uimire.
Sunt mai altfel
mai gătită
cu podoabe noi
cu părul adunat
în coadă
şi mici riduri
pe la ochi
cu trupul aplecat,
paşi mici
puţin gînditoare,
dar nu bătrână
căci sufletul meu
e ca florile câmpului,
iarba verde
cu pomi înfloriţi,
nu sunt urâtă
căci privesc viaţa
ca pe darul cel mai de preţ
şi nu ca pe o povară.
Sufletul meu iubeşte viaţa.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poporul român era nu demult pierdut printre naţiuni străine, uitat de toţi, gemând câteva secole sub greutatea jugului turcesc, a reînviat şi a devenit un popor liber şi îi datorează în primul rând Rusiei pentru asta. Cu toate acestea, România actuală, nimerind sub conducerea germană, nu ne destăinuie prea multă prietenie şi tot priveşte în direcţia nemţilor.

Feofil Puţâkovici în Românii. Lectură pentru popor (1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele mici, reci, numite pitice roşii, îşi petrec câteva sute de miliarde de ani în starea de echilibru. Stelele asemănătoare Soarelui, au o viaţă relativ lungă, putând rezista 10 miliarde de ani. Cele mai puţin longevive sunt stelele foarte masive. Acestea trăiesc numai câteva milioane sau zeci de milioane de ani.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul Costa, mărunt, slab şi cocoşat, cu părul lung şi rar, căzut pe faţa pe care i-o acoperea în parte, avea ochii negri şi vioi, un nas mare, coroiat, semăna cu un vrăjitor. Andrada îl privea atentă, omuleţul era tare straniu, învăţase foarte multe de la el.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii inteligenţi sunt rareori curajoşi. Ei sunt atenţi şi moderaţi, de fapt laşi. Curaj cu adevărat îl au măscăricii.

citat din Ferdinando Galiani
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puella Mea (fragment)

Are un trup foarte frumos,
Plin de iubire, graţios
Şi e făcut, să nu te miri,
Din fildeş şi din trandafiri.
Părul ei creţ, desăvârşit
Doar pictorii care-au murit
Pictau pe cap la îngeraşii
Care în slavă îşi poartă paşii.

Pe gâtul fin şi minunat
Un chip plăcut e aşezat
Cu ochi şi buze pe măsură,
Care alcătuiesc o gură
Pe care-un zâmbet uşor creşte
Precum o floare ce-nfloreşte,
În timp ce-n ochi se-aude uşor
O pasăre cântând cu dor.

Iar de pe umerii săi mici
Cum nu s-au mai văzut pe-aici
Atât de netezi şi plăcuţi
Precum copacii abia crescuţi,
Atârnă braţele-i uşoare
Cu încheieturi ce-ar vrea să zboare.

Mai rar aşa femei finuţe,
Căci mâinile îi sunt drăguţe,
Ca nişte flori imaculate,
Atâta sunt de delicate.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin clase înţelegem mari grupuri de oameni care se deosebesc între ele după locul pe care-l ocupă într-un anumit sistem de producţie socială istoriceşte determinat, după raportul lor (de cele mai multe ori formulat şi consfinţit prin legi) faţă de mijloacele de producţie, după rolul lor în organizarea socială a muncii şi, deci, după modul de obţinere şi după mărimea acelei părţi din avuţia socială de care dispun ele. Clasele sunt grupuri de oameni dintre care un grup îşi poate însuşi munca altuia datorită locului diferit pe care îl ocupă într-un anumit sistem de economie socială.

Lenin în Marea iniţiativă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!