Dacă nu încetezi să te comporţi în felul ăsta

Mă obişnuisem să trăiesc
Într-o căsuţă înghesuit de confuzie
Şi de tristeţe.

Apoi, am întîlnit un Prieten
Şi am început să mă cherchelesc
Şi să cânt toată
Noaptea.

Confuzia şi Tristeţea
Au început să se obrăznicească,
Ameninţându-mă cam astfel:

Dacă nu încetezi să te comporţi în ‘felul ăsta'–
Cu această perpetuă petrecere –

Noi
Te părăsim."

poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La această petrecere

Nu vreau să fiu aici singurul
Care îşi spune secretele –

Care umple toate paharele la această petrecere,
Care împărtăşeşte toate râsetele.

Mi-ar plăcea ca şi tu
Să începi a pune câte ceva pe masă,
Lucruri care să hrănească de asemenea sufletul,
Aşa cum fac eu.

În acest fel
Vom putea avea

Mai mulţi
Prieteni.

poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul meu prieten a fost un câine. Când am început să fiu prieten cu oameni, au început dezamăgirile.

Marian Pătraşcu (iulie 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am făcut compromisuri – şi vreau să vă spun că m-a atins la un moment dat că pe lângă romanţe, tangouri, îmi place şi un cântec de petrecere – de altfel este normal, românul îşi spune aleanul într-o romanţă sau o doină şi când se simte bine, vrea un cântec de petrecere şi la un moment dat mi s-a interzis să mai cânt aceste cântece de petrecere... dar cum era să cânt "dă-i cu munca până la ziuă" în loc să cânt "dă-i cu şpriţul până la ziuă"?

Gică Petrescu în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început să trăiesc când am început să muncesc ca să trăiesc.

citat celebru din George Sand
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

În perioadele de început ale presei a prevalat libertatea de expresie, pentru că ea forma miza luptei cu puterea vremii, ea reprezenta măsura emanciparii. În mod firesc, preocuparea dominantă a acelor perioade era posibilitatea de a publica, dreptul de a exprima o opinie, independent de valoarea ei. Atât de mult a dominat spiritele această dispută, încât ea a alimentat o confuzie. Confuzia dintre libertatea de expresie (care trebuie recunoscută inclusiv mincinoşilor şi nebunilor) şi meseria de a informa (care îşi are propriile constrângeri).

Jean-Francois Revel în Cunoaşterea inutilă (1993)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nesomn

Nu pot sta noaptea în tristeţea mea
din pricinã cã-mi aduc aminte de tristeţea lui.
Nimic n-am cu el şi cred
cã nici nu suntem de acelaşi fel al vederii
şi nici nu cred cã suntem
de pe aceeaşi parte a cerului.

Şi totuşi nu pot sã stau în tristeţea mea
din pricina tristeţii lui
şi nici sã dorm nu pot
şi nu de coşmar, de vis,
de astfel de spaime neutre...

Nu pot sã dorm din tristeţea
de a nu mã vedea neapã rat
şi fã rã de mine
când stã noaptea în tristeţea lui
şi mai ales când nu poate sã stea
în tristeţea lui
noaptea, din pricina mea.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daria Ungur
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am început să îmi fundamentez viaţa pe valoare şi nu pe preţ, au început să mi se întâmple tot felul de lucruri.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam un prieten foarte bun. De când s-a angajat într-o funcţie importantă, mi-a devenit doar prieten, iar după ce a fost avansat am început deja să ne duşmănim.

aforism de Alex Dospian (iulie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

roşu diluându-l

am început să mă obişnuiesc
trăiesc în iubire
ca într-o rană
o rană mai adâncă şi mai vie
decât sunt eu însumi
din această iubire aştept
întregirea ca şi cum m-aş naşte… nou
şi împreună cu mine
Paradisul pierdut
pierdut aşa de demult, încât azi
oricine l-ar căuta
ar fi luat drept patetic

respir şi am început
să mă obişnuiesc
în aerul acesta roşu
diluându-l lumina
lumina dintâi

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi îşi ia cuvintele cu el şi se mută singur pe o colină. Îşi face acolo coliba lui. Iar ceilalţi vin s-o viziteze. La început câţiva, apoi din ce în ce mai mulţi. Încet-încet, se mută cu toţii în coliba lui. Cel care reuşeşte să facă asta se numeşte scriitor.

Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lorelai: Ce-ai făcut, ai intrat în casa noastră, te-ai îmbrăcat în negru şi ai început să te comporţi ca-n "Misiune imposibilă"?
Jess: De fapt, m-am strecurat prin coş şi am început să mă comport ca Moş Crăciun.
Lorelai: Foarte amuzant.
Jess: Am crezut că o întrebare ridicolă merită un răspuns ridicol.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când cu terorismul ăsta, la lumina zilei, am început să dormim numai noaptea.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericită numai când mă gândesc că Dumnezeu există şi mă ascultă; dar asta nu e de ajuns ca să continui să trăiesc, şi nimic nu mai pare să aibă vreun sens. încerc să arăt o bucurie pe care n-o simt, îmi ascund tristeţea ca să nu-i îngrijorez pe cei care mă iubesc şi au grijă de mine. Mai nou, am început să mă gândesc la sinucidere. Noaptea, înainte de a adormi, am lungi discuţii cu mine însămi, încerc să alung această idee - ar fi o ingratitudine faţă de toţi, o fugă, un mod de a răspândi tragedia şi mizeria pe pământ. Dimineaţa vin să stau de vorbă cu Sfânta Fecioară şi-i cer să mă scape de demonii cu care vorbesc noaptea. Până acum a dat rezultate, dar devin din ce în ce mai slabă. Stiu că am o misiune pe care am refuzat-o multă vreme, iar acum trebuie s-o accept. Această misiune este aceea de a fi mamă. Trebuie s-o îndeplinesc, altfel îmi pierd minţile. Dacă nu reuşesc să văd o viaţă crescând în mine, nu voi reuşi să accept nici viaţa din afara mea.

Paulo Coelho în Vrăjitoarea din Portobello
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, Kafka a fost citit cu o expresie tragică pe chip. Apoi s-a aflat că, citindu-le prietenilor săi primul capitol din Procesul, Kafka i-a făcut pe toţi să râdă. Toată lumea a început atunci să se forţeze să râdă, fără să ştie prea bine de ce.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturare

rătăceam într-o lume aşa... cum este ea
nopţile şi zilele se scurgeau pe lângă
până într-o dimineaţă de primăvară când
planeta s-a oprit în ochii tăi, în gestul tău

în clipa aceea m-am născut cu adevărat
în clipa aceea am început să învăţ să merg
de data asta altfel, neatingând pământul sau lucrurile

am început să învăţ să vorbesc, nu prin cuvinte
ci prin toată fiinţa, în apnee sau
respirând dintr-odată tot cerul

tu nu făceai nimic pentru asta
nici măcar pentru setea să-ţi fiu mereu aproape
la tine totul era unic şi perfect

acum, ceva s-a risipit aşa cum rugina
acoperă strălucirea metalului
cum noaptea îşi vâră soarele în sân
şi nu mai ştiu cine am fost, cine sunt

tu eşti probabil într-un loc mai bun
o duci bine sau dai viaţă altor bărbaţi
aşa cum s-a întâmplat mie

şi ce dacă pe mine, pe alţii, ne ucizi astfel
aşa ne ajuţi să înţelegem ceea ce suntem
fluturii clipei opriţi pe buza vasului vieţii, tu

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Vreau să plec, să fug cat mai departe!
Să uit, să uit că trăiesc într-o lume plina de...
Vreau atunci când sunt liber,
Roua dimineţii să îmi aducă linişte şi speranţă.
Şi afară când plouă, stropii să fie fericire;
Şi durere şi suferinţă să nu existe,
Vreau ca totul să fie o armonie;
Vreau iubirea şi pasiunea să fie fundamentul unui nou început,
Vreau soarele când apune, să simt că o zi minunată a luat sfârşit
Şi fără gânduri dureroase eu o nouă zi aştept.
Vreau să trăiesc, asta vreau!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (octombrie 2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmec

Nu este uşor
Niciodată
Să încetezi a gândi urât
Despre alţii.

Normal ar fi să intri în prietenie
Cu cineva

Care a realizat, personal, o mare performanţă.
Apoi,

S-ar putea să se agaţe de tine
Ceva
Din acel

Farmec
Incontestabil.

poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiam zi şi noapte în această Nirvana, care nu admitea niciun alt lucru în ea şi nici nu se modifica. Apoi şi ea a început să dispară într-o Supraconştiinţă. Aspectul iluzoriu al lumii lăsa loc, treptat, unui alt aspect, în care iluzia nu era decât un mic fenomen de suprafaţă, în spatele căruia exista imensa Realitate Divină Supremă în inima tuturor lucrurilor care îmi apăruseră la început ca forme vide sau imagini cinematografice. Şi aceasta nu era o încătuşare în simţuri, o diminuare sau o cădere din experienţa supremă ci, din contră, o elevare şi o lărgire constantă a Adevărului.

citat din Sri Aurobindo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întrebare de astronomie

Ce
S-ar
Întâmpla dacă Dumnezeu s-ar apleca

Şi ţi-ar oferi un sărut umed
Pe gură?

Hafiz
Nu se teme să răspundă la probleme de astronomie
Ca aceasta:

Desigur tu vei începe
Să reciţi toată ziua, ameţit,

Poeme îndrăzneţe
Ca
Acesta.

poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!