Cred că ştiu acum chipul de a da la iveală adevărul. Nu poate da greş. Dumnezeu i-a adus la timpul potrivit. E a naibii de grea viaţa de măscărici, dar au întruna privilegiul de a-ntruchipa, plini de sevă, multe vieţi de Regi şi de Regine. Sau morţi. Pe scenă, trecutul se preface în prezent, iar viitorul se întoarce în trecut, ca-ntr-o oglindă strâmbă. Din cale-afară de straşnică idee! Tirada plină de patimă a trupei ambulante va fi ca un sfredel ce-i scormoneşte în găunoşenia sufletului. Sunt numai ochi şi doar urechi.

Dan Costinaş în Hamlet. 13 telegrame, T4 (2016)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa poate fi găsită numai în prezent. Trecutul a trecut, viitorul nu a ajuns încă iar dacă noi înşine nu ne întoarcem în clipa prezentului, nu putem fi în contact cu viaţa.

citat din Thich Nhat Hanh
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sufletul plânge aşa, uşor,
Poate după Tine.

Însă Tu eşti ca apa ce-i cuprinsă
Dincolo de nori:
Nu eşti nici ploaie lungă,
mocănească,
tristă
Nici recea cădere de apă,
Ce toamna te-neacă,
Ci poate că eşti
Caldul respir al cerului către glie,
Ce-n zori,
Înainte de soare,
Cu Aurora se joacă.

Apă eşti şi apă împrăştii,
Apă Vie ce-n vin se preface.

Şi nu simt a Te fi pierdut printre sloiuri...

Poate că eşti volbura furtunii
ce-n mal de bazalt,
Poartă orice falnic catarg, spre înalt.

Nu mai ştiu Ce eşti
Doar că apa Ta mă face
Sa fiu viu,
Din spre trecut, spre prezent,
găsind o cale răsare
Spre a făuri viitorul
Care îţi poartă chipul.

poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!

În firuirea timpului

În oglinda timpului, tâmple cărunte s-arată
Făcând perimetrul clipei să pară o ghipură,
Dar trecutul freamătă cu bucurie alterată
Accentuând un evantai de nostalgie pură.

Rememorându-mă din timpul petrecut,
Când melancolice, când furtunoase precum
Marea în care sunt pe veci ancorat de trecut,
Amintirile mă-ntăresc pentru momentul,, acum".

Îmbrăţişând răsăritul albastru, infinit şi cinetic
Şi sfidând trecerea anotimpurilor prin cutezanţă,
Vreau să trăiesc amurgul amintirilor mai frenetic
Vindecând prin tendenţa sufletului edenica speranţă.

În acest conglomerat de viaţă multivalent,
Cu tot ce-i real omenesc, am concrescut;
Dar în ochii amintirilor şi numai prin prezent,
Găsi-voi formula ce leagă viitorul de trecut.

Doar străbătând calea prezentului la pas,
Voi reuşi să-nţeleg de unde-am plecat,
Cum am ajuns la actualul loc de popas
În drumul spre următorul loc de descălecat.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare taină e naşterea tendinţelor, căror le va fi dat să ne schimbe viaţa. Le remarcăm întotdeauna prea târziu. De aceea, de fiecare dată când sunt întrebat ce se va întâmpla peste câţiva ani, rămân uimit: cum aş putea să ştiu? Nici voi, nici eu nu putem cunoaşte viitorul, pentru că viitorul nu există. Viitorul, în momentul în care începe să existe, nu mai este viitor, el devine prezent. În prezent nu putem decât presupune câte ceva, pornind din analiza tendinţelor existente. Eu, spre exemplu, cred că timpul prezent este un timp al tranziţiei.

Zygmunt Bauman în CriticAtac, interviu (3 iunie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentele trecut, prezent şi viitor sunt făcute de minte şi, în ultimă instanţă, iluzorii. Trecutul şi viitorul sunt forme ale gândirii, abstracţii mentale. Nu-ţi poţi aduce aminte de trecut decât în clipa Acum. Ceea ce îţi aminteşti este un eveniment care a avut loc în clipa Acum, iar tu ţi-l aminteşti în clipa Acum. Viitorul, când va veni, este clipa Acum. Aşa că singurul lucru adevărat, singurul lucru care există este clipa Acum.

Echart Tolle în Linistea vorbeşte, traducere de Ovidiu George Vitan
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Într-un prezent atemporal fragil, existenţa noastră prezentă regretă de multe ori trecutul, că-ntoarcere nu are. Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva, departe. Să folosim timpurile toate, căci suntem în ele doar temporar.

Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sunt pe scenă nu am timp să văd publicul sau să mă gândesc la el. Mi-l închipui ca pe o gaură neagră, în care ştiu că există o fiinţă, cu multe capete, cu mulţi ochi, multe urechi şi guri căscate.

citat din Marin Moraru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îşi petrece timpul în trecut, nu va putea vedea viitorul din faţă şi lucrurile frumoase din prezent. Atunci când ai trecutul în faţa ochilor tăi mentali, viitorul aproape că nu există în mintea ta.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prezent

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneşte trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conştiinţă pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii.

definiţie celebră de Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

prezent

Prezentul este acel moment din afara timpului care uneşte trecutul cu viitorul. În acest prezent pot face apel la conştiinţă pentru ca momentul să devină real. Trecutul şi viitorul sunt însă iluzii.

definiţie celebră de Lev Tolstoi
Adăugat de kharmenyo
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

şi toate le-am crezut c-or să se-ntâmple
cum troc cu viaţa, moartea a făcut
din înger, azi un pumn de oase şi de cârpe
într-un troian de gânduri doar chipul ţi-l ascund.

veni-va poate ger cumplit si ploaie
si poate doru-n crivat aspru va batea
si-un ultim plans din ochi va vrea sa-mi taie
orbindu-mi calea inspre tine, va-ncerca.

si voi cladi un munte-nalt in fata-mi
si voi topi cuvinte multe ce n-am spus
ca-ntr-o spovada voi da la schimb desaga mea cu patimi
dar nu voi spune nimanui unde te-am ascuns.

te tin ca pe o paine ce-i sfintita
cand foame de iubire imi va fi
din zari voi smulge dulcea mea iubire ce-i pierduta
dar nu voi spune ca numai tu-mi vei..

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o doară

Sunt mai multe generaţii de morţi decât sunt de vii
Şi vezi două dedicaţii, de te uiţi în calendare,
Pentru Moşi, vorbind arhaic, în timp ce pentru copii,
Chiar şi calendaru" laic are doar o sărbătoare

Celor duşi li se cuvin multe zile închinate,
Cu doar una mai puţin, cred, n-ar fi gaură-n cer,
Una din sâmbetele pentru morţi, dacă se poate,
Să aibă colivele pentru vii doar asta cer.

N-am idee dacă morţii de iarnă sau cei de vară
Sunt mai vii, aduceţi sorţii să decidem într-o doară.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (14 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii se transformă. Viaţa este într-o continuă schimbare. Nu mai eşti cel de acum 10 ani şi nici viaţa ta nu mai arată la fel. Observă asta şi nu mai permite să rămâi blocat în ceea ce credeai că ştii despre tine şi despre viaţă. Nostalgiile sau regretele legate de trecut sunt modalităţi prin care încerci să recreezi în prezent lucruri care nu mai există. Nu confunda loialitatea cu rigiditatea şi incapacitatea de adaptare. Nu te agăţa de trecut. Cu 10 ani în urmă poate nu îţi imaginai că tu vei fi aşa cum eşti astăzi. Acum ai o altă viaţă. Fie pentru că ţi-ai creat-o pe măsura visurilor tale, fie pentru că te-ai lăsat purtat de ceea ce ţi s-a întâmplat. Oricum ar fi, tu eşti altul astăzi. Acceptă asta şi bucură-te de toată călătoria pe care ai făcut-o până acum şi fii deschis la tot ceea ce urmează să trăieşti. Trecutul este o lecţie, prezentul este o oportunitate, iar viitorul este scenariul pe care îl creezi. Cu lecţiile însuşite, încredere în tine şi flexibilitate. Cel din trecut nu poate să îţi creeze viitorul, ci doar tu cel de azi, poţi să fii arhitectul viitorului din visurile tale. Fii deschis, atent, flexibil şi adaptează-te... pentru a-ţi transforma visurile în realitate.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis trecut

La căpătâiul tău îmi las azi crucea
Şi zâmbetul, trecutul, amintirea
Însă durerea ce chipul ţi-o arată
N-am să o las să-ţi tulbure-adormirea.

Eu – abandonat în gesturi şi în lacrimi,
Tu te grăbeai - aşa cum faci şi-acum -
Să-mi spui cu neschimbata ta tandreţe
Că astăzi suntem morţi într-un prezent postum.

Am vrut să-ţi spun doar ceea ce ştiai,
Dar eu tăceam.... poate descurajat
De ochii tăi... lumina ta...
Şi ai plecat...

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugit irreparabile tempus

Fugit irreparabile tempus
Timpul nu mai are răbdare
Sunt timp în căutare de spatiu,
Doar aşa pot căpăta sens!
Mă las bucurat la trecut, viitor şi prezent
În trecut eu zburam, iar ţie îţi ploua pe aripi
Viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc mi-a rămas doar piciorul de lemn
De la minus la plus infinit, oamenii mă locuiesc temporar
În povestea vieţii lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp
El ne scrie poveştile, doar el ştie să ne citească
Sub privirea -i de expert,
poveştile vieţii noastre sunt banale, futile, inutile
Timpul nu mai are răbdare
Timpul nu are niciodată răbdare!
Fugit irreparabile tempus

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia din Nepublicată
Adăugat de Gorunescu V. Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul vieţii

O viaţă am agonisit
Anii tineri sau tot dus
Viaţa mult mi-a oferit
Drumul vieţi e un curs

De anii bătrîneţii mei
Eu m-am ascuns
Ştiam că ei sunt grei
Într o zi ei m-au ajuns

Chipul era îmbătrânit
L-am văzut în oglindă
Ridat obosit m-a privit
Singur eram în tindă

O haină îmbătrânită
Tânără era strălucea
O inimă acum rănită
Din oglindă mă privea

Copii sunt la casa lor
Eu să-i ajut aş vrea
Nu au tip de un muritor
Viaţa pentru ei e grea

Dor îmi este de feciori
Nu ştiu să-i găsesc
Vor veni că mă iubesc
Îi astept mereu în zori

Piciorul care alerga
Acum se miscă greu
Mâna ce te mângâia
Îmi tremură mereu

Prieten mi e toiagul
Cu el călătoresc
Lumină să trec pragul
Lumânare tot găsesc

Lumina din loc efemer
Cu stele mici lucitoare
Atât eu timpule îţi cer
Pregătit sunt de plecare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut şi spadă

... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spaţiu prezent în bucăţi desfăcut
de prezenţa mea nudă

nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristeţe amară

nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale

nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieşit, cea în care căzut
mulţi ar vrea să mă vadă

nu există trecut, nu există trecut
doar ceva ce insistă
că în tot ce-am ales între lance şi scut
- viitorul persistă...

poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugit irreparabile tempus

Fugit irreparabile tempus
Sunt timp în căutare de spaţiu, numai aşa pot căpăta sens
Mă las conjugat la trecut, viitor şi prezent
În trecut, eu zburam, iar ţie îţi ploua pe aripi, Lorelei
Pentru oameni, viitorul este întotdeauna incert
În prezent, lemn pentru foc, ti - a rămas doar piciorul de lemn
Eu, Timpul sunt întotdeauna măreţ!
De la minus la plus infinit, oamenii ma locuiesc temporar
În povestea vieţii lor, devin relativ
Se poate vorbi despre vanitatea scriitorului Timp care ne scrie poveştile şi ni le citeşte
Sub privirea sa de expert, lecturile devin banale, futile, inutile
Pentru oameni, Timpul nu are niciodată răbdare
Fugit irreparabile tempus

poezie de Gorunescu V. Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglindă

De-abia acum cunosc simbolul tău:
Ne este dat să ne vedem mereu
Ne este dat să ne privim
Propria viaţă. Ne este dat să ne vedem
Propria faţă.

După ani, acum înţeleg, cu greu,
Acum sunt eu. Oglindă, de ani, te-am ignorat mereu.
Mă regăsec: am hoinărit fără să ştiu
Căci tu, oglindă, eşti reflexia a tot ce facem noi,
Reflexia a tot ce-i viu.

De-abia acum sunt eu.
Te privesc, tu ne arăţi greşelile
Prin tine, ne retrăim toate erorile.
Esti un semn: toti am gresit,
Fara sa vrem.

Tu ne reflecti, perfect, tot chipul
Tu ne arăţi: cum, fără să gândim,
Ne-am irosit tot timpul.

Ochii noştri se reflectă, vag, în ape
Tu eşti un simbol, a nostră viaţă,
Ne este dat, să ne vedem
Propria faţă.

( 1.08. 2014, 19: 10 )

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenii sunt prin multe diferiţi între ei. Unii nu gândesc de loc, alţii numai prin trecut, alţii numai prin prezent, alţii numai pentru viitor, dar foarte puţini pentru toate la un loc! A trăi gândind pentru toate, înseamnă că vom avea şansa să-i trezim pe unii, să reconstruim trecutul, ceea ce va îmbunătăţi şi consolida prezentul pentru a construi viitorul, fără a mai repeta greşelile trecutului.

Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!