* * *

şi toate le-am crezut c-or să se-ntâmple
cum troc cu viaţa, moartea a făcut
din înger, azi un pumn de oase şi de cârpe
într-un troian de gânduri doar chipul ţi-l ascund.

veni-va poate ger cumplit si ploaie
si poate doru-n crivat aspru va batea
si-un ultim plans din ochi va vrea sa-mi taie
orbindu-mi calea inspre tine, va-ncerca.

si voi cladi un munte-nalt in fata-mi
si voi topi cuvinte multe ce n-am spus
ca-ntr-o spovada voi da la schimb desaga mea cu patimi
dar nu voi spune nimanui unde te-am ascuns.

te tin ca pe o paine ce-i sfintita
cand foame de iubire imi va fi
din zari voi smulge dulcea mea iubire ce-i pierduta
dar nu voi spune ca numai tu-mi vei..

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vântu-n palmă

de-ar fi cetate peste gânduri
să pot zidi cuvant peste cuvant
te-aş smulge din a mele soapte
şi-aş ridica un turn sa-mi fii ce sunt.

aş dezbraca mansardele de noapte
şi noapte peste noapte as cladi
să-mi legan tampla o secunda
cu vântu-n palmă,-ce n-aş fi!..

ţi-as rade strengareste in ureche
muşcând din strugurii necopti din mintea mea
şi-aş stoarce mustul fara nicio mila
strivindu-ţi gura ta cu gura mea.

aş smulge doar un petec de racoare
să-ţi spun ca-mi este intuneric si amar
în temnita din mine ce ma taie
flămândă sunt de tine,-n-ai habar.

şi arcuind tot cerul imprejuru-mi
mi-aş pierde mintile crezand ca-i mana ta
şi m-aş topi in lumea unei lacrimi
de-ar fi să fie lumea ta, a mea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnare

te-aş condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.

te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.

la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.

sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aş condamna la viata fara mine
şi la durerea flăcării fierbinţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamica

Te-am cunoscut cand erai mica,
Si n-am crezut ca ai sa-mi fii,
La baietel asa mamica,
Si poate si la alti copiii...

Asa te simt eu de puternic,
Prezenta chiar, desi nu esti,
Si ma consider un nemernic
Ca azi copilul nu ti-l cresti.

Tu lupti acolo pentru el,
Eu lupt aici dar e.. degeaba,
C-asa-i romanul.. mititel,
Si nu-ntelege cum sta treaba.

In tara-i sunt doar cu prezenta,
Ma lupt dar nu stiu pentru ce,
Copilul meu are de toate,
Dar mama lui departe e...

Si astea? sa-i facem o casa,
Eu ma intreb dar pentru ce?
Cand ma priveste parca-mi spune
"Mamica noastra unde e?"

Si parca vad cum casa-i gata,
Si cum in tara merge prost,
El va ramane doar cu tata,
Tu vei pleca unde-ai mai fost...

Ca doar degeaba strigam"hotii!",
Stim drumul tarii unde duce,
Si vom pleca candva cu totii
Lasand o patrie sub cruce...

De asta-ti multumesc iubire,
C-asa un sacrificiu faci,
Si cu speranta de mai bine,
In timpuri triste te impaci.

Nu stiu daca as fi in stare,
Cu mine -as duce un razboi,
Ori sa visez la bunastare,
Ori sa ma-ntorc sa fiu cu voi.

Si daca Dumnezeu exista,
Azi eu in El vreau sa-mi inchid
Speranta ca va fi mai bine,
Si usa casei sa-mi deschid...

Sa te -asteptam in prag... acasa,
Caci tare mult ne-ai mai lipsit,
S-auzi si-o voce mai retrasa:
"-Mamico bine ai venit! "

Te-am cunoscut cand erai mica,
Si n-am crezut ca ai sa-mi fii,
La baietel asa mamica,
Si poate si la alti copiii...
Mai stii...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti în toate

voi scrie de Tine, de îngeri, de noapte
şi despre guri ce-s flamande si mor
voi scrie pe-o lacrima ce se zbate in moarte
ravas de iubire, scrisoare de dor.

şi poate s-or strange cuvinte gramada
şi poate vor plange in locul lor
cu sangele scurs din al urii ocheada
cu mustul ierbii strivita in zor.

din rauri as strange doar racoarea de gheata
şi din izvoare doar verdele-adanc
sa scriu pe obrajii rumeni de viata
cu dulcele gust de mere in parg.

şi-n plamada din campuri as pune mireasma
din toti rozmarinii ce striga-nflorind
cu dafinul verde as scrie-o priceasna
şi hrana sa fie in ochii plangand.

aş scrie si-n piatra, si-n stropii de ploaie
pe ciutura veche ce de foame s-a stins
din cuvintele mele sa curga siroaie
mirosul painii si vin rosu-aprins.

căci Tu esti in toate si-n ochii flamanzi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim timpul la doi

privindu-ţi ochii mă-nfior şi-mi vine
să rup tăcerile zidite între noi
de-aş şti că-mi vii când toamna încă doarme
aş împarţi şi ploile la doi.

aş smulge şi un astru dintre stele
şi l-aş ascunde-ncet sub pleoapa mea
doar ochii să mi-i vezi iubite
să fiu eu stropul de lumină-n calea ta.

te-aş adormi ca pe un prunc la sănu-mi
şi poate ne vom pierde amândoi visând
s-om alerga prin brumele flămânde
tu-n irişii ce-i stăpâneşti demult.

să strângem rouă rece cu buzele-nsetate
să amăgim şi toamna şi dorul dintre noi
cu rochie de ploaie şi cu cercei de şoapte
să împărţim şi timpul c-o inimă la doi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

e prea devreme să îţi spun adio
şi prea tarziu sa-ti spun ca te iubesc
scrisori ramase cu soapte ce nu-s spuse
scrisori cu ce-as fi vrut sa-ti povestesc.

e prea târziu sa te mai chem in noapte
sau inca sa te caut prin multimi
citind pe caldaram vreo urma dupa tine
e prea tarziu sa-ti scriu mi-e dor sa ma alinti.

ţi-aş cere sa-mi trimiti o telegrama
sau sa-mi raspunzi cand inca nu ti-am scris
sa stiu de-ti este dor, ti-as scrie pe lumina
sa ma citesti de cate ori iti sunt in vis.

ţi-aş spune sa ramai sau sa mai vii incoace
pe-acelasi colt de strada-ntamplator
să cred ca ne-ntalnim intaia oara
să-ţi scriu imaginar cu ochii ca mi-e dor.

e prea târziu, un ultim rand pe foaie
ce nu-l mai stiu, ti-as cere tu sa-l scrii
ţi-am spus adio poate prea devreme
în rândul care iti ceream să vii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul durerii

se poate muri într-un singur fel
de prea multe cuvinte
agăţate în cui
şi stând liniştit să le aduni
să le admiri
cum cad lacrimi
una câte una două câte două
sau multe câte multe...

da desigur se poate muri şi de
prea puţine cuvinte
pe care le rosteşti
atunci când lumina îţi pătrunde
până la oase
şi te doare cumplit
durere singulară durere multiplă
sau durere durere...

e nedrept să nu îţi accepţi soarta
cuvintelor tale
rostite sau nerostite
într-un univers ascuns şi tăcut
departe de tine
gândul care te copleşeşte
îţi dă aripi te poartă pe sus
cât mai sus mai sus...

se poate muri doar într-un singur fel!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea cea mai dreaptă

Eu l-am chemat pe Dumnezeu, nu sfinţii,
E-adevărat că ei au rolul lor,
Dar dau crezare inimii, nu minţii,
Ce-mi spune care-i drumul mai uşor

Am învăţat din viaţă-n totdeauna,
S-o iau pe scurtătură, e mai drept,
Să fac ce simt şi nu ce spune lumea,
Aşa îmi pare mie înţelept

Poate greşesc sau poate că mai supăr,
Dar ştiu că EL, de-acolo, va ierta
Atâta timp cât de iubire sufăr,
Ce-i calea Lui va fi şi calea mea

Aşa că eu te rog, ascultă Doamne,
Şi iartă-mă că trec pe lângă sfinţi,
Dar ocolişul parcă mă adoarme,
Eu ştiu că asta vrei şi Tu consimţi

poezie de Adi Conţu (21 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul pe deget

culorile toamnei se frâng în nimicuri
şi fura deodata, si-ascund ce-am avut,
o clipă de vraja-n baletul iubirii
o viaţă pe deget, intr-un sarut.

si mana ti-o prind, si mie dor de iubire
din vant mai culeg doar un gand,
aevea se stinge si soapta pe-o frunza
şi noi ne oprim din iubire pe rand

privindu-ne-n ochi, ce eterni vor ramane!..
flamanzi si in linisti ne pierdem tacut,
nici tu nu mai esti, iar eu, - amintire
ramanem in toamna doar inceput..

mai ramai sa-mi mai fii, mai stai inc-o ploaie
si ploaia sa curga in vesnicul vis,
visarea s-o facem din lutul din mine
si din sarutul de pe buze promis.

alunga si zorii, si roua ce tace,
alunga si cantul din tample albind
culorile moarte strapunge-le toate
cu sarutul pe deget, doua inimi vibrand.

mai lasa amurguri, in urma si-n graba
sfarama in pumn secunda din timp
si lasa-mi doar mie o toamna in salba
si-n rugina din noapte sarutul la schimb.

nu-i clipa ucisă, strapunsa de sabii
nu-i bruma sa arda in mine adanc
doar jarul din umbre ce gandul le-ascunde
În ochii prea goi de chemari ce se frang

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe de spus, prea putin timp... neinteles

Simt miros proaspat de ploaie,
Simt cum picioarele mi se inmoaie,
Simt miros de ars, de fum,
Simt cum vise s-au facut scrum,
Idealuri prea sus puse,
Cand sentimentele-s nesupuse,
Ganduri la dragoste si fericire,
Praf in ochi si amagire.
Tu taci si nu spui nimic,
Eu nu mai am ce sa mai zic,
Am spus si asa prea multe,
Ganduri si sentimente oculte,
Oricum pe tine nu te clintesc – nimic,
Iar eu ma sting un pic, cate un pic,
Oricum ce mai conteaza acum,
Poate ar trebui sa ne vedem de drum...
Dar ceva ne tot retine,
Ceva ma leaga de tine,
Ceva imi implora sa mai stau,
Sa fac compromisuri desi nu vreau,
Tu pari la fel de bulversat,
Desi viitorul e incetosat...
Spune-mi ce vezi cand ma privesti?
Vorbeste-mi de vrei sa imi vorbesti...
Nu te gandi ca poate maine nu-s,
Gandeste sa nu lasi nimic nespus,
Sa stii ca de toate isi pierd rostul,
Macar nu suspini si regreti ca prostul,
Spune tot ce vrei sa-mi spui,
Poate ce nu ai mai spus nimanui,
Spune-mi tot ce iti doresti,
Si-ti spun ce vad cand ma privesti,
Sa ne spunem tot ce se poate,
Ca sa nu regretam de toate,
Sa nu ne gandim ca maine nu mai e,
Si nu am apucat sa spunem lucruri ce,
Poate azi ar fi insemnat ceva,
Si maine nu s-ar fi distrus asa...

Nu vreau sa am nici un regret,
Nu mai vreau greseli ca sa repet,
Vreau sa las totul limpede – clar,
Sa stiu ca nu am luptat in zadar...
De ar fi sa fi gresit
Macar stiu ca m-am gandit,
Macar sper ca am facut bine
Gandindu-ma mereu la tine.
Nu te gandi ca maine poate ai sa regreti,
Invata sa speri, sa vrei, sa ierti,
Invata tot ce poti invata
Sa te poti lupta cu lumea rea,
Mi-ai umplut un univers ce pana ieri era gol,
Inimii i-ai dat in sfarsit un rol,
Stiu ca de vei pleca intr-o buna zi,
Desi poate te-as ruga sa vii,
Am facut tot ce se putea,
Sa nu regretam nimic sau ceva...

poezie de Camelia Popescu (15 iunie 2009)
Adăugat de Camelia Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi vii mereu în gând!

Să-mi luminezi mereu fiinţa, vreau să-mi vii pururea în gând!
A ta iubire nicicand nu am stiut-o, dar poate intr-o zi ea va sa vie,
Sa-mi dea de stire ca tot ce simt nu-i dulce amagire.
Peste-al tau chip praf de iubire am pus, sa-mi vi-n lumina pururea in gand!

Rugi tot am inaltat, sa-mi vi sa te am a sufletului stea.
Stiu ca ma vezi dar lumea ta te tine, nu poti in vis sa mi te-arati.
Te caut in trup de tarana, iubire efemera, acum ca si in multe alte dati,
Cand gandul meu pribeag te cheama, sa torni dulce nectar in inima-mi cea grea.

Ochii mi-ai pus pe-a ta icoană dragă
Şi inima-mi ai luat-o-n a ta stapanire,
Căci ceva poate-ti lipseste, in noianul tau de stele
Şi-n lumea luminata, in care sufletul ti-e acasa.

In inima n-am loc pentru un altul, pe tine te vreau pururea in ea!
Desi imbratisez trup de tarana, sunt om ce stele ar vrea s-atinga.
Vreau sa iubesc, sa fiu iubita, sa dau si sa primesc, focuri mari sa se stinga!
Pe tine timpul nu te sterge, oricate saruturi pe buze as avea.

Eu ma manjesc de a mea lume, de zloata si pacat,
Asta lume imi este data, desi sufletu-mi strange si il tot cazneste,
Cand el iubeste stelele nemuritoare, asa ca-ntr-o poveste.
Destinul mie mi se-mpotriveste, dar tot te chem neincetat.

Asteapta-ma in lumea-ti cea de astri, poate acolo iti voi fi iubita,
Saruturi tandre sa iti lase a mea gura ce numai pe tine te vrea.
In norii de lumina sa faurim iubire mare cu a inimilor noastre andrea,
Lasand Divinul pe noi sa ne-atinga si Infinitul in bratele-i vesnice sa ne cuprinda.

poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterios iubit

Tu ti-ai făcut un paradis din poezie
si din vis cuvinte multe si frumoase
le asezi in cercuri cu femei
Esti zeul lor zeul femeilor indragostite pline de iubire
Esti prins in lanţuri de iubire nu poti sa fugi nu vei scapa...
Iubesti iubesti pe sine
Te-ai îndrăgostit de marea iubire... si ele sunt legate doar de tine!
Uita ca viaţa e scurtă si frumoasă... rămân inchise-n case
Sânt mii de inimi care bat toate au o speranţă
asteaptă ziua norocoasă: tu esti... aleasa!
Imi ceri cuvinte multe si frumoase de multe ori misterioase
Eu... vreau sa ies din cand in cand din case
Să-mi umplu sufletul din mers să scriu si eu un vers
Noi nu stim cui te adresezi
Esti univers!
Va trebuii ca sa ne suni
Altfel te pierzi pe drum iubire

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea spune multe

Uneori tăcerea spune multe,
Când nici în şoaptă n-am cum să-ţi vorbesc
Ochii tăi îmi cântă-n slove de cuvinte
Şi timpul stă pe loc atunci când te privesc,

Uneori tăcerea spune multe,
În odaia mea când singură eu stau
Iar visele-mi vorbesc atât de multe
Şi n-am la nimeni să le dau,

Uneori tăcerea spune multe,
Când cerul înstelat eu îl zăresc
Şi stele-mi vorbesc doar în cuvinte
Ce nu ştiu eu să le rostesc,

Uneori tăcerea spune multe,
Când eu la tine mă gândesc
Cum aş putea să-ţi spun fără cuvinte
Că doar pe tine te iubesc.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morgana de-o noapte

afara mai cerne si-acum
e noapte si liniste-n jur
doar focul mocneste si tace
si fumul se-nalta nebun.

te iubesc obsesiv ca si jarul
ce plange-n taciunii incinsi
ti-as cere sa-mi umpli paharul
cu dorul ce-ti curge in irisi.

ti-as spune prea multe si poate as tace
te-as privi indelung cum arzi si te-nalti
din flacara oarba ce-mi canta si zace
in soba fierbinte din ochii tai calzi.

lasciv ma ademeni in jocul de noapte
cu umerii goi te apropii si-mi spui
ca esti doar himera ce ma poarta departe
esti doar un foc ce ma arzi cand te-apropii.

ma-mbeti cu mirosuri alese si-mi place
te undui usor si ce dulce m-atingi
m-acoperi cu tine, esti veninul de sarpe
si-n mine te-afunzi, prin vene imi curgi.

cu gura-nsetata iti musc sanul tare
Morgana de-o noapte, ma ucizi cu-al tau foc
ti-as smulge sarutul de moarte ce doare
te-as tine in brate sa ard la un loc.

mai ninge usor si parca se stinge
si ultimul fulg ma strapunge si tac
din somnul ce flacara ma face a plange
te caut intr-una prin iarna in frac.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul

Stiti ce este telefonul?
Aparatul de tortura pentru un barbat gelos
Care isi ridica tonul
Cand devine curios.

Dar femeia.. n-ai ce-i face
Ca o vrea sau nu o vrea
Spune numai ce ii place
Spune numai ce vrea ea.

Si cand in final pui mana
Pe-aparat sa vezi ce e
Stai chiar toata saptamana
Sa citesti mesajele.

De mai ai si bucuria
De-un mesaj cu 'te iubesc'
Dai dreacu' mesageria
Nu te plange.. multi patesc.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de departe se vede omul de toate o poate spune numai în poezie; cât de aproape se vede omul de Dumnezeu, o poate spune doar în rugăciune.

La început, omul a fost pământ şi Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui, şi s-a făcut adevăr,

înţelepciune,

libertate,

iubire,

toate acestea pe un colţ de rai numit Pământ.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine în tâmplă

te-aş strange in pumn cu teama de maine
un petec de soapta ti-as rupe incet
ţi-aş smulge din lacrima iubirea ce doare
şi-aş lasa în blestem si ultimul scancet.

ţi-as sufla peste rana cu mirosul noptii
cand somnu-ti va fi smintit de zefiri
te-as duce departe-n laguna cu salcii
şi-n verdele apei sa-mi scrii amintiri.

te-aş lasa poate prada, condorilor vesnici
să-ţi poarte in zbor si ultimul gand
începutu-i departe, sfarsitul in clocot
în palma intinsa in cerul,-pamant.

cad pietrele-n vise, rascoale in sange
şi daca mi-ai fi, rau in strafund
aş face un scrin din zarea ce-n tina
se-ntorce-a prapad izvorand din alt gand.

şi poate altarul credintei din mine
ce iubirii, ofranda azi totul ii las
te-aş stinge in flacara ce inca lumina
şi iar te-aş aprinde pe-o tihna-n ravas.

cu tine în tâmplă aş strivi chiar şi huma
şi glasul pamantului frant l-as fura
să-l implant intr-o frunza uitata din vremuri
şi-n pumnul cu tine, doar iubire-aş sufla.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciob pierdut

de s-ar sparge vreo privire,
ce-am pierdut când imi erai,
as culege dintre cioburi pulbere de gand ramas
sa te intregesc in mine, intr-o lacrima iernand
cand cararile de munte
se ascund sub tropot bland

sa raman in ochi de ciuta
sa nu stii cand ochi-ti beau
strabatand pe langa vreme, viscolind pana spre cer
si sa ma transform in neaua
sa lipesc soapte cu ger.

poate umplu fara stire
vreun izvor cu ce-am uitat
poate intrebari ce umbla oglindind prin vechi trecut
sa tasneasca dintre pietre
te-as lasa ranindu-mi pleoapa
cu-al privirii ciob pierdut.

sa te-astern pe muchia zarii
sa ma cauti prin ninsori
sa te incropesc din iarna, flori de gheata sa ramai
printre palpairi de stele
sa-mi straluci cu privirea cea dintai.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic n-am spus

Nimic n-am spus. Şi-atâta gingăşie
Şi-atâta frumuseţe să se piardă?
Cât nu-i târziu, cât viaţa-o să mai ardă,
Despre iubire poate tot voi scrie.

Nu căţeluşe hămăind în zgardă,
Iubirea noastra fu, nici n-o să fie,
Ci pajura măiastră ce invie
Mereu, ca lăstărişul de subt bardă.

Ştii tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,
Ştii viaţa mea, ştiu gândurile tale,
Cu zbor înalt, prin vreme dobândite.

O, meargă anii, meargă ei devale...
Când toate păreau spuse şi trăite,
O melodie nouă-şi taie cale.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!