Theseu: Miezul nopţii a sunat cu glasul lui de aramă. La culcare! E ora când umblă stafiile...

replică din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul V, Scena IX, după William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii va cădea o stea

la miezul nopţii va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine linişte senină,
chemând dorinţa de mine să vină...

la miezul nopţii am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet şi-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de şoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce ştiu că tu nu poţi să-mi dai,
cerând iubirea-ţi, desi ştiu că n-ai...

la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...

poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropiere

Mă arde-apropierea şi gându-ţi cel nebun
Ce naşte pasiuni şi versuri debordante
Mi-s buzele legate şi totuşi vreau să spun
Că nimeni pân' la tine nu m-a ştiut răzbate.

Mi-e trupul răvăşit de ale tale mângâieri
Parcă mă rupi din tine când mă iubeşti duios
La miezul nopţii arde poemul cel de ieri
Căci îi ia locul altul în zbor de albatros.

Nici gândul nu mai este în tâmpla-mi de copilă
Căci s-a mutat la tine cu dorul ce mă cheamă
Dezbracă-te de mine şi du-mă fără milă
În lumea-ţi de poveste, în Cerul de aramă.

Atinge-mă în noapte, căci trupul mi-este zbor
Să-ţi simt iubirea pură cum mă ridică-n Cer
Să mai rămânem aştri şi glasul unui nor
Ce fără noi se stinge ca tragicul mister.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bate miezul nopţii...

Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără rest

Micuţ cât o alună,
Mare cât un uriaş,
Toţi suntem la fel de mari
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Bogat cât şapte ţari,
Sărac cât un păduche
Toţi suntem de-o mamă
Când stingem lumina-înainte de culcare.

Roşcat, negru sau portocaliu,
Alb sau galben ca o lumânare,
Toţi suntem aidoma
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Poate că cea mai bună cale
Să împăcăm pe fiecare
Ar fi ca Dumnezeu să stingă lumina
Şi să ne trimită la culcare!

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora când toate stafiile sunt triste

atunci când iubirea îşi tremură candela aprinzând inimile
cerul se desface la piept ca să nu-şi piardă suflarea
şi stelele clipesc cumva nostalgic
din mii de trupuri de lumină
se înaltă un geamăt
şi pleoapele copacilor se strâng
a mugure visat
e ora când stafiile îşi amintesc
trecutele vieţi
şi pentru că trebuie să plece,
închid ochii şi aleg
cine la va ţine locul

I'm the one...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un orologiu vechi...

În turnul din cetate,
Un orologiu vechi,
Orele-n clopot bate
Din limbile perechi.
Când nu bate,-n răstimpuri,
Stă falnic şi semeţ,
Ca zeii din Olimpuri
Priveşte cu dispreţ.
El a văzut pe lume
Vremile ce-au pierit,
Împărţind în fărâme
Timpul nepreţuit.
Regatele apuse
Le-a vestit tacticos
Şi oşti victorioase,
Bătând misterios.
A tras chiar şi a hohot
În miezul nopţii lungi,
Când alergau în tropot
Stafiile prelungi.
Pe la nămiezi, în ceaţă,
Vestit-a deşteptări,
La cei ce în peniţă
Au scris până în zori.
Celor goniţi din urmă,
Alungaţi în exil,
Chiar dacă se zbuciumă,
Le-a fost mereu ostil.
A sunat în miez de zi
Ceasul de osândă
A sărmanilor flămânzi
Ce n-au drept să râdă.
De-o bună vreme bate
Acelor vinovaţi,
Ce-şi spăla din păcate,
Zăcând întemniţaţi.
Într-un târziu de seară,
Mai număra un ceas,
La cei ce se-ntâlniră
Să îşi ia bun rămas.
A fost martor la şoptiri
De iubire-n noapte
Şi la crude complotiri
De mârşave fapte.
Nu-l pizmuiţi, sărmanul!
E antic, desuet...
I-a mai pierit elanul;
Bate tot mai încet.
În limbi se-mpleticeşte
'Nainte sau 'napoi.
De timpuri clopoteşte
Numărând ore noi.
Dar stă în turnul mare
Sub soare, ploaie, nins,
Privind cu resemnare,
Pierit şi parcă-nvins.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Theseu: Nimic nu poate fi ridicol când ţi se dă cu inima curată.

replică din piesa de teatru Visul unei nopţi de vară, Actul V, Scena II, după William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oala de aramă cade şi nu se sparge, dar glasul i se aude.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul zilei este bucuria minţii, miezul nopţii doar bucuria stelelor.

aforism de Betty Marcovici (februarie 2010)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculatu-m-am in miezul nopţii

Sculatu-m-am in miezul nopţii, Doamne
Să mai slăvesc o dată numele Tău sfânt.
Să mă închin în faţa dragilor icoane,
Plecând genunchii inimii până la pământ.

Ca să mă rog să îmi mai dai şi mâine
Răbdare, sănătate şi izbândă,
Pe masă bunăstare, vin şi pâine,
Să nu mă dai pentru păcate la osândă!

Căci numai Ţie laudă şi-nchinăciune
Ţi se cuvin în orişicare clipă.
Drept mulţumire, îţi aduc o rugăciune
Cu lacrimi, dintr-o inimă smerită.

poezie de Mariana Bendou din Pierdută şi răscumpărată (2010)
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzeul nopţii

Frunzişul acum pornit-a
O leneşă, jalnică horă;
Şi plâng, şi cu plânsul în noapte
Răchita de-afară mi-e soră.

S-apropie-ncet miezul nopţii,
Şi sună a frunzelor horă -
Eu trec din odaie-n odaie,
Când bate satanica oră.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc seara la culcare

Când mă duc seara la culcare
Îmi pun o mână sub obraz,
Mă gândesc la fiecare...
Dar cine s-a gândit la mine azi?

Şi îmi las gândul trist să plece
În locurile-n care n-am ajuns,
Şi lacrimile încep să mă încerce...
Dorul de tine m-a străpuns.

Din drumul lui mereu se-ntoarce,
Îl rog în noapte să dispară,
Dar nu vrea să mă lase-n pace
Şi amintirea-ţi începe să mă doară.

Când mă duc seara la culcare...
Nu mai încerc să mă opun,
Las gândul ca să plece-n zare
Şi vorbe dulci, în vis, îţi spun!

poezie de Elena Bulancea (2015)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful ceasornicului

Amuţit îmi este glasul,
Ţeapăn am rămas, mirat,
Mi-a sunat şi mie ceasul
Şi, vă jur, era stricat.

epitaf epigramatic de Ioan Pop din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎNTRE MIEZUL NOPŢII ŞI AMURG-Rubaiat
Între miezul zilei şi amurg
Trec marşând prin vechiul nostru burg,
Cavaleri frumoşi şi visători,
Dulci priviri în urmă li se scurg.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Aud miezul nopţii, ultima bătaie
se opreşte-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie –
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.

Dar dispare norul, cerul îşi întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreaţă pe un vârf de pin.

Şi mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Aud miezul nopţii, ultima bătaie
se opreşte-n suflet pe un prag de dor,
un fior năvalnic inima mi-o taie –
te zăresc ascunsă-n geana unui nor.

Dar dispare norul, cerul îşi întinde,
dintr-o zare-n alta, marea de senin,
cerne-alene luna raze tremurânde,
apărând măreaţă pe un vârf de pin.

Şi mă duce gândul, peste râu, la tine,
dar un vad găsi-voi, ca să pot să-l trec? -
râul e năvalnic, nu-l trece oricine,
dar m-arunc în apă, chiar dacă mă-nec!

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul de la miezul nopţii

E toamnă, e târziu şi plouă-ntr-una
Pe frunzele-amorţite şi pe gânduri
Ce nu mai pot să zboare, căci fortuna
Le-a încuiat în necitite rânduri.

Aşteaptă-nfrigurate şi mai speră
Ca lacătul pecetluit de-o vrajă
Să ruginească-n trista atmosferă
Sau să îşi uite rolul său de mreajă.

Şi-atunci, când vor putea din nou să zboare
Spre zări albastre, calde şi senine,
Vor căpăta şi aripi şi culoare
Te vor găsi, vor fi din nou cu tine.

Îţi vor aduce iarăşi bucurie,
Privirea ta va fi strălucitoare,
Iar vântul, într-o dulce acalmie,
Îţi va depune-o floare la picioare.

Vei fi, din nou, frumoasa de-altădată,
În echilibrul de la echinocţii,
Ce îmi oferă-n noaptea înstelată
Sărutul ce cuprinde miezul nopţii

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul de aramă

Am crezut că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă

E cerul arămiu afară
şi habar n-am de unde
mi-e gândul plin de ploi mărunte
de parcă nu-mi este toamnă
cu muşcături de gutuie
pândite de ochiul de aramă
ca în alte dăţi...

Ciudat, azi îmi pare
că plouă cu gândul tău în mine
iar mici tristeţi se pierd în ape limpezi
când îmi culegi iubirea de pe sacre lespezi

Iar din uitare
toamnă-ploaie
tu mă lepezi

Acum cred că nu mai pleacă
toamna cea cu ochi de aramă
doar un pic mă lasă hoaţa
iar apoi întinde braţul
şi mă cheamă...

Jalea despărţirii vara o străpunge
ochiul de aramă stă ascuns şi... plânge.

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul umblă
Desculţ printre cuvinte
În miezul iernii.

haiku de Mihail Mataringa (25 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cameră de hotel, etajul al 12-lea

Azi dimineaţă am urmărit
un elicopter învârtindu-se ca o insectă rănită
în jurul Empire State Building-ului, acel
burghiu de dentist enorm, pentru a ateriza apoi
pe-acoperişul de pe clădirea zgârâie nori a PanAm-ului.
Acum, din ţinuturi străine,
soseşte miezul nopţii. Întunericul lui vulgar
este împuşcat de milioane de ferestre luminate, toate
la înălţime şi de partea cealaltă.

Dar miezul nopţii nu este
atât de uşor de învins. Întins pe pat, între
un aparat de radio şi un televizor,
aud convulsii războinice vibrând prin
viroagele şi canioanele sclipitoare-ale marelui oraş –
maşini de poliţie şi ambulanţe în plin iureş
spre oasele rupte, spre ţipetele guturale
din apartamente fără apă caldă, spre glazura
de sânge de pe trotuare.

Frontiera nu este niciodată-n altă parte.
Şi nu există baricade
care să poată ţine miezul nopţii departe.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!