Ce dulce e pământul când apare în ochii naufragiaților!
citat din Homer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Odysseia - repovestire de Maria Dumitru" de Homer este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Citate similare
Poem în oglindă
Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea!
Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
.........................................................
Ochii tăi strălucitori, mult mai verzi răsar în zori!
Mult mai veselă-i chemarea și mai dulce sărutarea.
Mai vioi respiră floarea când în stropi se cerne zarea!
Ploaia primăverii, iată, tot pământul îl îmbată!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot vedea ceva mai dulce decât patria.
citat din Homer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noi
când e noapte e noapte
și când e toamnă
destinul e deghizat
într-o vară indiană
nu pot aduna unu
cu unu sau un el cu o ea
la noi așa e toamna
când e toamnă cu ochii arămii
și pământul e ars de brumă
udat de vinul dulce
acrișor ce-a mai rămas
turnat în ulcele de lut
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homer și Beethoven
E noapte, Homer scrie
poema Iliada,
frumoasă ca o zee,
în ochii-i triști și umezi
citești și-o odisee.
Lui Beethoven, amarul
clepsidra îi inundă,
cu lacrima lui Homer,
se întâlnește-n undă.
Ce-i viața fără văz,
oftând, Homer ne spune:
"O rază ce apus-a
când eu m-am întrupat,
o stea ce răsărit-a
în ochiu-mi înnoptat"...
- Ce-i viața, Beethoven,
când fără de-auz rămâi?
-Oceanul de tăcere
sub vâslă de galere,
cea liniște răstită,
venită de acolo,
cea liniște-ncordată
ca arcul lui Apollo.
Cămilă ce mă poartă
pe drumul din pustie,
eroica-ncercare
să dau de apă vie.
Auzul răstignit
pe sunetul furat,
timpanul ce percepe
doar șoapta din oftat.
E oda bucuriei
că pot și-acum crea,
tristețea să n-aud
când veți aplauda.
poezie de N. Petrescu-Redi (31 martie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eu, când văd o femeie frumoasă, sărut pământul și strig: Natură, binecuvântată să fie clipa când ți-a venit ideea să creezi femeia, cea mai mare minune a ta! Piramidele vax! Grădinile Semiramidei vax! Colosul din Rodos vax! Femeia, cu ochii, cu buzele, cu sânii, cu vorba ei dulce, cu râsul și suspinul ei ea e minunea!
Ion Băieșu în romanul Balanța
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amăgire...
Când soarele apune
Și razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Și ochii mi-i închid...
Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Ușor suspin și-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...
Eu te aud, te văd, te simt...
Și sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Și să te am aproape...
Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...
Acum stau oftând și privesc
Aceeași arbori răsfirați,
Sub care luna ne găsea
Mereu îmbrățișați...
poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au gust de tine...
Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
și râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
și atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui și verzi în lumină
așa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci și nu poți,
sau ca atunci când stelele
nu știu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
așa sunt ochii mei
scriși să vadă cu tine....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi cuprind în brațe
Trupul dulce și firav,
Îl sărută-n dezmierdare,
Iar el tremură cu drag.
Ochii tăi sunt verzi
Ca iarba și smaraldul
La un loc,
Când îi pierzi pe buze
Roua îi absoarbe,
Le dă foc.
Ochii tăi mă fură
Noaptea și chiar
Luna le dă drept,
Se ascund pe cer
Și steaua le zâmbește,
Eu îi cred.
Ochii tăi, ce fericire!
Văd o fată și sunt eu,
Fără ei în nemurire
N-aș fi eu.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Când se lasă roua, de cu zori
Și-altă zi senină se-ntrevede,
Ochii tăi răsar ca două flori
Într-un colț de iarbă veșnic verde.
Dacă vântul suflă la amiază
Aducând toți norii mai aproape,
Ochii tăi înlăcrimați veghează
Peste munți, păduri și peste ape.
Când pământul stă o clipă-n loc
Și se-aude zvon de bucurie,
Ochii tăi, ca frunzele de soc
Se lipesc de brațe numai mie.
Iar spre seară, când în albu-i var
Blând spoiește luna toți pereții,
Ochii tăi - două grămezi de jar -
Vor s-aprindă zorii dimineții.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte dulce
Noaptea dulce
dorul mi-l duce
la mândrul în pridvor
să fiu susur de izvor..
Noapte dulce
te du la el în tâmple
și spune-i pe-ndelete:
Ca gândul lui
nici unul nu-i
cutremură Pământul
când iubește cântul
gurii mele flutur.
Ca al său mângâi
nici unu nu-i
să-mi tremure și buza
când mă iubește-n-tr-una.
Ca al său cuvânt
nici unul pe Pământ
nu știe-a liniști
și-n tâmple a iubi.
Ca a sa inimă bătândă
nici una nu mi-e vină
iubește simplu o copilă
cu zâmbetul de liră.
Ca al său vers verzui
nici unul nu-i
și nici nu cred că-mi este
e singurul poet hai-hui
ce șoapta mi-o iubește.
Ca al său sărut
nici unul nu îmi este
poem de dor tăcut
trecut, prezent și viață-mi este.
Ca însăși El
ce ochii îmi iubește
nici unul nu-i
nici prinț din vreo poveste.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei sentimente: care este diferența dintre stres, tensiune și panică? Stresul apare când soția ta e gravidă. Tensiunea apare când amanta ta este gravidă, și Panica apare când atât soția ta cât și amanta sunt gravide.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
Cât de mic este pământul
În acest lung univers;
Unde nu pătrunde gândul
Nici măcar un singur vers.
Doar pământu-i plin de viață
Într-o oază de-ntuneric;
Unde-i ca un fir de ață
Visul nostru, tainic feeric.
Universul căt de mare
Este mort, este pustiu;
Doar pământul nostru-n zare
E un corp ceresc, dar viu.
Ah! e viață, Ah! Ce bine,
Pe pământul meu cel bun;
E ca mierea de albine,
Visul meu ce-l simt acum.
Din pustiul întuneric
Viață dulce a ieșit,
Pe pământul meu himeric
Unde eu sunt otrăvit.
Otrăvit sunt de-o tristețe;
De-o tristețe-așa de dulce
Căci vii tu, bătrânețe!
Și nimic nu pot a duce.
Căci de mii de ani încoace
Tot se naște spre-a muri,
Și totul din nou se-ntoarce,
Din pământ, de unde vii!
Și ce tainică durere
Este în sufletul meu;
Căci pământul e plăcere
Când te duci la Dumnezeu.
Și pământu-acesta mare
E-un fior înțepător;
El te naște, el nu moare,
Și te lasă călător.
Călător în lumi de vise
Fiecare-i pe pământ...
Iar luminile sunt stinse
În adâncul meu mormânt.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Succesul apare când nimeni nu se așteaptă, în timp ce eșecul apare când clientul supraveghează acțiunea.
citat din Edward A. Murphy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
din limba mea ascuțită
veninul aspru și dulce
mângâie creștetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai triști ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci
orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci
și cântecul verde se-aude
în papura nopții subțire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
și luna adoarme-n privire
cămașa ți-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
țăranii își caută oi
și tu...
tu cauți cu limbă de moarte
veninul meu dulce din vorbă
să pui răsăritul deoparte
să pui două lemne pe foc
din razele soarelui sparte
în iadul meu vino fă-ți loc
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata frumoasă-n grădină...
Venirea fetei frumoase în grădină,
face ca trandafirii să se înroșească de rușine,
atunci când văd buzele ei frumoase,
la fel și frunzele crinului devin palide și ividioase
când o văd pășind agale prin alei.
Soarele cu puterea lui luminează violetele
și ea le schimbă culoarea cu virtutea ei,
iar respirația ei dulce și mirosul parfumat al florilor
încălzesc pământul cu o căldură vie,
iar ploaia vine veselă și udă florile și culturile,
atunci când o lacrimă cade din ochii ei frumoși,
transformându-se în dușuri pentru natură.
poezie de Eugenia Calancea (20 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără de iubire?
"Isus este iubire."
(Goethe)
Ce-ar fi pământul făr' iubire
Făr' cântul ei Dumnezeiesc?
Făr' raza -i dulce - nimicire,
Așa ar fi toate opresc.
La puritate-i drum iubirea
A sufletului hrana-i ea
Cuprinde-n ea și nemurirea
Mai mult străluce ca o stea.
Fără iubire ar fi jale
Pământul tot neroditor
Moarte și haos orice cale
Soarele foc vătămător.
Virtute-n lume nu se știe
Folositoare alta a fi
Ea-i călăuza-n pribegie
Și celor ce se vor jertfi.
Nu ai iubire, nu ai viață
Nu ai nimic, nimic nu ai
Ura-ți apare ea pe față
Păcat că pe pământ mai stai.
Iubirea caută iubire
Divină-i dată pe pământ
De-o ai în tine-i nemurire
Nimic ca ea nu e mai sfânt.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Homer poate să nu fie Homer. Iisus Hristos e cu siguranță Iisus Hristos.
citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de cuvinte
viața, acest future de noapte ce ne-însoțește lipit de cotorul cărții
mâncând în tihnă oră după oră și zi și noapte deopotrivă
ne-îmbie sau ne sperie cu irizații de cerneală
sunt zile când simt c-alunec pe coaja cuvintelor
și literele îmi intră așchii în carne, rânind
și plin de coșmaruri e somnul ficțiunii
sunt nopți când ridic la cer cu aripi de cuvinte
privirile-mi îmbrățișează tot pământul
și fiecare idee apare clar desenată pe Calea Lactee
prin ochii mei universul trece dintr-o stare în alta, de la macro la micro
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La porțile Raiului
Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.
Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi și lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.
Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veșnicie
Până în copilărie.
REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlănțuirea apare atunci când mintea este atașată de experiența senzorială. Eliberarea apare când mintea transcende toate experiențele senzoriale.
Premananta în Ashtavakra Gita - Sutrele realizării sinelui
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!