La miezul nopții
Flacăra mică-a lămpii pâlpâie
pe noptiera patului ei rece.
Ea tremură ușor
între în cearșafurile din satin roșu,
anticipând
atingerea ușoară a mâinilor pe piele,
răsuflarea caldă pe ceafă,
buzele înfiorând gâtul ei svelt.
Ea tremură ușor
În vreme ce ceasul bate de douăsprezece.
Inima îi freamătă.
Pași; scârțâitul ușii de lemn.
Ea tremură ușor.
Ținându-și respirația... pretinde c-a adormit.
poezie de Paul Callus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.