moment de bine - 3

Convergenţele luminilor
dincolo, în adâncul mătăsos, fierbinte, roşu
punctul primordial unde şapte suflete
îşi împlinesc rotundul – doar cu-n ochi
am ajuns aici trecând răsuciri dureroase

ţin ritmul cu şapte sfere, gravităm împreună
în colţul acesta de univers suntem o galaxie
soarelui nostru nu-i ştim vârsta – alb-sidef raza lui
nu avem încă un Pământ, dar la nevoie
îl vom zămisli din atingerea frunţilor

sunt şapte culori, şapte anotimpuri şi tot atâţia
arhangheli
………………………….

m-am trezit, un arlechin în patul meu
o sârmă întinsă între lună şi fereastra mică
întotdeauna mică –
îmi spăl faţa îndelung. oglinda ironic surâde
«vrei înapoi acolo, nu?!»… desculţ încerc sârma
«nu te teme. vântul te va ţine de mână, hai.
de vei cădea, vei atinge adâncimea ochiului, dacă nu,
vei rămâne al meu şi să ştii
nu-i luna ceea ce-ţi pare
este genunchiul întâiului arhanghel…»

trezire în trezire, adormisem în oglindă şi…
acum mi-e mai bine

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

De şapte ori câte şapte
Am spus rugăciunea în noapte,
De şapte ori câte şapte
Mi s-a răspuns doar în şoapte,
De şapte ori câte şapte
Sunt mai aproape de fapte,
De şapte ori câte şapte
Însoţesc calea de lapte,
De şapte ori câte şapte
Voi împleti minţile coapte
Cu iubirile apte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul constituie un organism aflat într-un echilibru perfect, alcătuit din fenomene a căror natură se bazează pe un sistem de şapte: şapte note muzicale, şapte culori în spectrul luminii albe, şapte mari grupe atomice. Al şaptelea val este cel mai puternic, întrucât adună în contracurent toată apa primelor şase. Există şapte vârste ale omului, şapte ceruri şi şapte etape ale progresiei mentale; şapte continente, şapte mări, şapte păcate capitale, şapte mari înţelepţi ai lumii, şapte zile ale săptămânii, şapte arte, şapte paragrafe în rugăciunea Tatăl Nostru, şapte vaci slabe şi şapte vaci grase, şapte preoţi cu şapte trâmbiţe înconjurând zidurile Ierihonului timp de şapte zile, iar în a şaptea zi, de şapte ori suflând în trâmbiţe de câte şapte ori. În Apocalipsă, găsim şapte biserici ale Asiei, şapte peceţi şi şapte molime. Înţelepciunea orientală ne-a adus învăţătura deja larg acceptată a celor şapte chakre ale omului.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă şapte

Şapte zile, numai şapte,
Au făcut lumină-n noapte
Şi peste pământ o apă
Unde suflet se adapă

Şapte zile, muncă multă,
Peste tot ce ne ascultă,
Dinlăuntru, din văzduh,
Unde este Sfântul Duh

Noi? Ne-a luat câteva clipe,
Am pierdut năuci aripe,
Le călcăm pe sub picioare
Şi ne doare... şi ne doare

Însă vezi?... avem pastile,
Ce păcat că-s inutile,
Cum să vindece miracol,
Ce nu ştie de obstacol?

Dar le luăm, pe zile, şapte,
Patru ziua, trei în noapte,
Să "ajute"... să nu ştim,
Pentru ce... de ce trăim

Aşa că mai dă-ne şapte,
Să ieşim încet din noapte,
Vrem lumină din divin,
Pentru oameni... să mai fim

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre: Declar pe proprie răspundere şi semnez: unu şi cu unu fac şapte! Cel mai sfânt dintre numerale, triumf al spiritului, expresie a maturităţii cosmice! Şapte ceruri ai deasupra capului, Sancho! Săptămâna se-nchide în şapte zile. Şapte daruri are Sfântul Duh! Şapte planete mari se-nvârt în jurul meu! Scrie şapte!

replici din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

...De şapte

Am vrut să dau de
şapte

minuni, coline,
zile, septenate,
peste şapte mări

Şi şapte ţări...
şi n-am dat
spre marea mea uimire

Şi în loc de şapte
aud dinspre iubire,
gângurindu-mi-se
... şoapte

parodie de Constantin Ardeleanu, după Eugen Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare celulă din corpul uman se schimbă o dată la şapte ani. Asta înseamnă că nici cea mai mică părticică din tine nu a fost acolo acum şapte ani.

citat din Steven Hall
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se spune că "Ziua Judecăţii de Apoi" este supusă numărului 7 şi că ea survine după şapte ore, şapte zile, şapte săptămâni, şapte luni, şapte ani. Poate chiar să survină peste 7 minute. Atunci plăteşti datoria karmică; amenda pentru încălcarea Legii.

Florence Scovel Shinn în Poarta secretă care duce la reuşită
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ileana: Cartofi! În fiecare zi, cartofi şi iar cartofi... M-am săturat de povestea asta...
Făt-Frumos: Mda... Unde sunt timpurile de odinioară, când mâncam şapte berbecuţi la o singură masă. Şi dădeam pe gât şapte ulcioare cu vin pelin. Şi creşteam într-un an cât alţi marţafoi în şapte...
Ileana: Ei, lasă că ai crescut destul. Nu te mai cuprinde nici un palton. (În parte, cu o uşoară ironie.) Auzi la el! Şapte berbecuţi...

replici din piesa de teatru Pacea cu zmeii, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De şapte zile

Mi-e trupul gol şi sufletul plin ochi
Priveşte printre vârfuri de copaci
La ceruri. Să nu-i fie de deochi
Nu s-a mai dus la curve şi la draci.

De şapte zile poate şi mai bine
Mă pune să visez numai la tine
Sunt istovit cu trupul de nesomn
Dar îl urmez, că sufletul mi-e domn.

Mi-e trupul rob şi sufletul stăpân
De şapte zile, poate şi mai bine
Priveşte peste vârfuri către tine
Se uită-n cer şi zice: mai rămân.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

777

Şapte ceruri, şapte vise, şapte zile-ţi dăruiesc,
Să-nţelegi de 3X7, cât de mult pot să iubesc.
Nu deschide-n ziua-a şaptea, cei trei şapte norocoşi,
Că de rupi cumva IUBIREA, nu ai voie să o coşi!

Începi săptămâna bine, luni, la şapte dimineaţa,
Dacă-nchini de şapte ori apa cu care-ţi speli faţa.
Şi în şapte şoapte sfinte spune rugăciunea-n zori!
Ziua-ţi va fi fericită de zâmbeşti de şapte ori.

Şapte flori de levănţică pune-n ceaşca de cafea
Cu şapte lacrimi de miere, scoate amarul din ea!
Scrie şapte legăminte pe corola unei flori
Şi roagă-L pe Tatăl nostru să o răsădească-n nori!

Şapte gânduri părăsite de-ntuneric vor învinge
Ploi, noroi, ger ce le-ngheaţă, şapte zile de ar ninge.
Şapte flori de busuioc pune-le seara, sub pernă,
Să-ţi sfinţească şapte nopţi şi să-ţi schimbe viaţa ternă!

Şapte păcate de moarte şterse sunt de Şapte Taine,
Că Iisus, iertând supliciul, ne îmbracă-n sfinte haine.
Fraţi din şapte continente sunt gândiţi în şapte "cruci",
Şapte vârste număra-vei, de când vii până te "duci".

De şaptezeci ori ori şapte, dacă ierţi, te mântuieşti
Şi-ţi petreci Eternitatea printre cete îngereşti.
Minuni, în număr de şapte, i s-au dat acestei lumi.
Şapte arte ne salvează de-a nu deveni nebuni.

Şapte vieţi are pisica, buburuza, puncte, şapte,
Şapte ani de ghinioane aduc oglinzile sparte,
Culori, şapte,'n curcubeie, şapte note muzicale,
Toate, toate sunt lăsate, să ne-arate dreapta Cale.

Şapte ani de parastas, şapte ani de tămâiere,
Şapte săptămâni de post pentru Sfânta Înviere.
Să nu strici materialul, măsoară de şapte ori!
Pentru "şapte ani de-acasă", să-i dai mamei 7 flori!

Şapte stele din Pleiade ţi-oi trimite la fereastră,
Să te-nvăluie-n Lumină, ninsă din IUBIREA noastră.
Şapte peceţi de săruturi am să-ţi pun pe Răsărit,
Că în şapte vieţi ce strâns-am, doar pe tine te-am IUBIT!

Şapte strofe-ar fi fost bine să conţină poezia!
Dar am scris-o şi pe-a zecea că m-a cuprins frenezia.
Bine că-i şi strofa-a noua, nouă e ILUMINAREA!
Nouă e cifra IUBIRII şi IUBIREA e salvarea!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabla înmulţirii cu şapte

Nimeni,
nimeni nu mai vrea să fie balaur.
Nimeni.
Mai ales balaur cu şapte capete.
Că nu-i glumă să-ţi cumperi
şapte pălării deodată.
Sau şapte perechi de ochelari.
Iar dacă mai eşti şi fumător, ce faci?
Iar dacă-ţi mai place şi păhărelul?
Bineînţeles, e grozav să-l bârfeşti pe cutare
cu şapte guri sincronizate,
dar face să fii balaur
numai pentru atât?
Dar când prind a se certa
cele şapte capete – care dintre ele-i mai deştept? –
vai, Doamne! cum se mai mănâncă,
cum se mai muşcă!
Hai să fim oameni, zice balaurul,
furat de gândurile acestea pedagogice,
apoi se dă de şapte ori peste cap
(peste... capete),
având certitudinea că se transformă
în
omul nou, omul nou, omul nou,
omul nou,
omul nou, omul nou, omul nou.

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

Şapte – cifra divină,
Zilele săptămânii şi tot atâte planete
După care s-au botezat,
Şapte minuni
Despre care lumea a scris în anale.
Culorile spectrului şi...
De şapte ori câte şapte
Neam de români
Căliţi de iubire şi moarte...
Isaac Newton – mitul uman,
A ales să împartă
Bucuria culorilor dându-le câte o culoare.
Le-a dăruit portativul,
Pe care notele dansează întocmai luminii
Ce picură-n suflet...
Tot şapte...
Şi atunci nu cumva
Şi noi vom avea
De şapte ori câte şapte vieţi de trăit?
Omule, pentru toate acestea,
Fii fericit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte vieţi terestre alcătuiesc o viaţă adevărată?... Şapte! De ce tocmai şapte? O, Doamne, Doamne, de ce şapte? Dar pentru că şapte e numărul sfânt! A fost sfânt totdeauna, în toate sufletele!

Liviu Rebreanu în Adam şi Eva
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

dintre iubitele mele
niciuna nu e
de şapte stele
nici nu
aş fi în stare să număr
până la şapte
ani de acasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte note

Şapte note muzicale
Şi surori pe portativ,
Ies din corzile vocale
Şi răsună atractiv.

Şapte note ne încântă
Cu acordurile lor
Când în aer se avântă
Şi se-adună într-un cor.

Şapte sunete vibrează
Şi ne trec pe la ureche,
Se-mpletesc şi-apoi creează
Melodii fără pereche.

Fiecare străluceşte,
Dar ar vrea ca să ne spună
Că valoarea noastră creşte
Când lucrăm toţi împreună.

poezie de Octavian Cocoş (16 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şapte

[tramvai]

s-au desfăcut norii în mai multe planşe,
în culori rogvaiv şi griuri avalanşe.

găsesc virtualităţi şi portaluri, parcă aş fi un mag,
o zburlesc dintr-un loc în altul care mi-e mai drag
şi vad cum toate au un cost. un dragon cu şapte capete
ascunde cu un rost sub pielea-i plină de solzi, lingouri roz sau cadavre mov, care încă urlă.

cred că ceea ce se vede de sub lună, soarele de mult îl ştie, şi nu de azi de ieri, ci poate dintr-o mie.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei şapte ani...

A făcut Economie.
E ministru şi nu-i pasă.
Însă, vai de-aşa domnie:
Îi lipsesc... "anii de-acasă"!

epigramă de Ana Zegrean (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În realitate, Kundalini poate fi trezită la mai multe nivele: putem să o trezim de şapte ori pentru că ea doarme şapte somnuri, ea e ascunsă sub şapte învelişuri ale materiei.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (tot mai agitat, arătând spre cuier): Acest judecător mă urmăreşte întruna. Servitorul Themidei, legat la ochi, cu eşarfa sa tricoloră! Orbit de viciul legii!
Trifon (derutat): Excelenţă, e doar un cuier...
Samson (grav, concentrat): Prostule! Nu te încrede în aparenţe! Învaţă să vezi şi lucruri care nu există... (Încet, arătând spre cuier.) Avem în faţă o lucrătură nouă, drăcească, a Puterii. Nu-ţi fie teamă! Este doar un judecător! O vietate ciudată, care se hrăneşte cu paragrafe. Are şapte braţe şi vrea să spargă mişcarea sindicală în patruzeci şi nouă de figuri. Pentru că în fiecare din cele şapte braţe ţine câte şapte dosare penale. (Îşi acoperă faţa cu mâna stângă.) Smulge-i roba!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune mâinilor tale să aştepte

Spune mâinilor tale să aştepte,
în jurul dumitriţelor albe,
ca soţia lui Loth care strânge frunzele din grădină,
în seara împietririi,
în timp ce copiii şi câinii şi pisicile
sar peste ele, ţipând.

Spune-mi, dacă te-aş săruta de zece ori, ar fi de-ajuns până mâine?

A rupt un bulgăr alb şi a spus, dând foc şi privind înainte:
Văd cum începe ea, veşnicia,
îndelung răbdătoare cu noi, să ne găsim,
în viaţa aceasta sau cea viitoare.
(Ce rău e să dormi singur.)

Dar dacă ar fi nouă sau opt, ar ajunge o lună?
Şapte, un an?
(Aici e doar o mână de oameni, dar răi, morţi sau vii).

Focul din frunze, din piept şi din cer repeta:
Nouă sau opt, şapte, un an şi o lună!
(Luna în cer, ca şi viaţa, era singură, una.)

Toate lucrurile au ajuns să îţi semene
şi dacă mă lipesc de copaci, de zid sau de frunze
un singur sărut îmi ajunge,
pe care îl numesc Tu.

Tu, stau într-un colţ, cu gândul la tine.
Copiii se ceartă, câinii şi pisicile sar peste frunze.
Pe mine nimeni nu mă întreabă ce vreau.
Loth a venit de la muncă, e flămând şi nervos,
îmi povesteşte că Dumnezeu a murit şi vrea să ne mutăm astă-seară, cu trenul de şapte.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!