Planetă... suspendată

Stăm suspendaţi de gravitaţii
În echilibrul spre funebru...
Cu scut fragil de radiaţii
Fugim în Univers tenebru.

Suntem o piatră aruncată
Rotindu-ne p-un lac de spaţiu...
Trăim p-o scoarţă sfârtecată
Filozofând într-un nesaţiu.

Ne încălzim printre explozii
Dintr-un cuptor fără control;
Ne supraestimăm, nerozii,
Îndoctrinaţi c-avem vreun rol.

Nu stăpânim nici uragane,
Aversele ne-neacă semeni...
Piese n-avem de schimb d-organe...
Pretinşi la Univers, de gemeni?!

Suntem pild-a infatuării,
Infimii, ce jucăm "la mare"...
Trăim din gustul poluării
Sfârşind printre furtuni solare.

Oh, Doamne, cum ne-o merităm
Şi soartă şi tristeţi, nevoi;
Imperturbabili n-abdicăm...
Sfârşitul, vrem să-l facem noi!

poezie de Mariana Victoria Marinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planetă... suspendată

Stăm suspendaţi de gravitaţii
În echilibrul spre funebru...
Cu scut fragil de radiaţii
Fugim în Univers tenebru.

Suntem o piatră aruncată
Rotindu-ne p-un lac de spaţiu...
Trăim p-o scoarţă sfârtecată
Filozofând într-un nesaţiu.

Ne încălzim printre explozii
Dintr-un cuptor fără control;
Ne supraestimăm, nerozii,
Îndoctrinaţi c-avem vreun rol.

Nu stăpânim nici uragane,
Aversele ne-neacă semeni...
Piese n-avem de schimb d-organe...
Pretinşi la Univers, de gemeni?!

Suntem pild-a infatuării,
Infimii, ce jucăm "la mare"...
Trăim din gustul poluării
Sfârşind printre furtuni solare.

Oh, Doamne, cum ne-o merităm
Şi soartă şi tristeţi, nevoi;
Imperturbabili n-abdicăm...
Sfârşitul, vrem să-l facem noi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuţi viitori

Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viaţă exogen-
Pretinşi moderni, de stil labil...

Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinşi drept antigeni.

Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.

Suntem neîncetat surprinşi
-Descoperind ce se ştia,
Genii pierdute în pretinşi-
Aflând că Soarele e-o stea.

Sperând să ştim mumificarea,
Putem să ne lăsăm un semn
De viitor, după plecarea...
De proşti... cu aerul de demn!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisori cu ferestre spre cer

Rătăciţi printre vremi
Mereu trişti, obosiţi
Încărcaţi de nevoi,
Suferinţe şi boli -
Suntem prinşi în hăţiş.
Prizonieri pe pamânt
Plini de ură şi-n gând,
În vârtej ne rotim
Într-un cerc vicios.
Nu mai ştim ce e jos
Nu dorim decât sus.
Suntem tot mai flamânzi
De putere şi bani,
Nu mai ştim de cuvânt
Am uitat ce e sfânt.
Ne ucidem părinţi
Şi ne vindem copii,
Pe bâtrani îi lăsăm
În azile zălog.
Nu privim către cer
Doar spre ce-i efemer
Şi datori pe la bănci
Ani am pus amanet
Pentru câţiva bănuţi.
Traiul nostru-i acum
O ruletă de joc
De pariuri, noroc,
Unde vieţi azi jucăm.
.......................
Nu trăim ci suntem
Prizoneri de închisori
Cu ferestre spre cer.

poezie de Angelina Nădejde (20 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetare

Parcă alergăm prea mult
N-avem timp să mai zâmbim
Suntem prinşi într-un tumult
Şi trăim ca să muncim.

Lăcomia ne e mare
Astăzi banul este zeu
Şi-n a noastră îngâmfare
Am uitat de Dumnezeu.

Nu ne pasă de natură,
Că suntem stăpânii ei
Facem multă tevatură,
Ne dăm mari fără temei.

Şi poate vedea oricine
Cât suntem noi de făloşi:
Cimitirele sunt pline
Doar de oameni valoroşi.

poezie de Octavian Cocoş (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-un vast şi minunat univers în care, zilnic, sori sunt creaţi şi lumi sunt distruse, unde umanitatea se agaţă de un bulgăre obscur de piatră. Semnificaţia vieţii noastre şi tărâmul nostru fragil derivă din propria noastră înţelepciune şi propriul nostru curaj. Noi suntem custozii sensului vieţii.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vrem Legea ci vrem harul

Vrem iubirea Ta Divină
Peste noi să se reverse
Şi vrem viaţa în lumină
Din Cuvintele-ţi alese

Vrem Isus învăţătura
Care Însuţi Tu ne-o dai
Noi ca să trăim Scriptura
Să păşim o dată-n Rai

Harul Tău să ne îmbrace
A Ta veşnică-ndurare
Să trăim cu Tine-n pace
Căci ne eşti pe veci salvare

Nu vrem Legea ci vrem harul
Viaţa noastră s-o cuprindă
C-ai băut Isus paharul
Nostru Doamne de osândă

Suntem liberi dar acum
Să trăim neprihănirea
Tu Isus să ne fii drum
Noi pe veci să-ţi dăm iubirea

Îmbrăcaţi în haine sfinte
Sfinţenia s-o trăim
Toţi în dragostea-ţi fierbinte
Numele să ţi-l slăvim

Pentru Lege suntem morţi
Însă vii pentru credinţă
Isus Tu ca să ne scoţi
Să ne dărui biruinţă

Adevărul vieţii mele
Numai Tu Isuse eşti
Soare sfânt azi dintre stele
În mine Tu străluceşti

Căci sunt viu faţă de Tine
Nu însă faţă de Lege
Şi privind spre slăvi senine
Vreau iubirea să mă lege

Căci mă vreau Isus al Tău
Nu prin Lege ci-n credinţă
Să-mi fii Domn şi Dumnezeu
Tu să îmi dai biruinţă
07-02-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământeni

Suntem pământ, turnat în forme
Şi-n forme de pământ trăim;
Din fier topit ne încălzim...
Cu fum în tuş, ne scriem norme.

Din lut mâncăm, în porţelanuri,
Şi, în lemn, din rădăcini murim.
În calcar şira ne-o clădim...
Opiu de mac, îl luăm din lanuri.

Ne curgem timp, că suntem apă
Şi-ardem de vii, că suntem foc.
Din noi, iubire am făcut joc...
Joc, cât Pământu'... o să ne încapă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă Patrie

Uniţi în cuget şi simţiri
Înflăcăraţi trăim momentul,
Acestei dragi ceremonii
Regesc şi-n plen e sentimentul.

Prea Sfântă Ţară, drag popor,
Spre tine mă gândesc cu dor,
Trecut-ai mult prin suferinţă
Şi ai izbandit prin multă credinţă.

Eroii noştri să-i slăvim,
La fel ca ei să izbândim
Să nu uităm nici cine suntem
Şi nici din cine noi descindem.

Noi stăm aici dintotdeauna,
De aici venim, aici trăim,
Stăpână este această ţară,
Noi pe veci o stăpânim.

poezie de Edmond Ioan Siladie
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o iluzie...

De când ne naştem şi până dispărem, trăim o viaţă
de iluzii
Suntem tentaţi de multe ori să ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoşi e moştenită
Şi încercăm, să evadăm dintr-o perioadă deja trăită

Am vrea să fim artişti de cinema sau poate sportivi
de performanţă
Trăim o veşnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonşalanţă
Privim şi admirăm un mare pianist, şi ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina

Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicţie
Suntem orbiţi, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicţie
Ne îmbrăcăm ca nişte clovni, cu haine în care parcă
suntem goi
Suntem in ton cu moda, o altă stare de iluzie,
ne îmbrăcăm de la gunoi

Ne facem planuri, acumulăm averi pentru nepoţi
Cu toate că ce-avem acum, e suficient pentru noi toţi
Şi am adus în astă lume tot mai puţină hrană spirituală
Suntem preocupaţi în mod curent prea mult de
partea materială
 
Dacă am fost săraci, acum cu disperare vrem să fim
bogaţi
Dacă în foame şi întuneric am trăit, acum părinţi şi fraţi
Suntem înverşunaţi să-i depăşim pe toţi, trăim o altă
stare de confuzie
Nu vreau eu sfaturi să vă dau, dar credeţi-mă,
e o iluzie

Tot ce-ai construit, ai disperat, clipe de stres tu ai
acumulat, ai fost neliniştit
Căzut pe gânduri, nici nu mai ştii ce a fost bine sau
unde ai greşit
Ai existat ca o clipită ce se zbate între eternităţi,
fără să ai mai multe vieţi
Acum în faţa voastră recunosc, că am trăit
Doar o iluzie...
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ne eşti Isus comoară

TU NE EŞTI ISUS COMOARĂ

Cât de scump Isus ne eşti
Şi ce scumpă ţi-e privirea
Când pe braţe ne primeşti
Şi Duhul ne dăruieşti
De azi să trăim iubirea
Harul Tău şi fericirea

Doamne eşti comoară vie
Când prin Duhul ne pătrunzi
Şi ne faci în veşnicie
Să-ţi cântăm Isus Ţie
În Tine să ne ascunzi
Rugăciunii să răspunzi

Doamne fă-ne o lumină
Să-ţi fim veşnic slujitori
Mâna Ta ca să ne ţină
Să trăim fără de vină
În ai păcii sfinţi fiori
Toţi să-ţi fim ascultători

Căci vrem harul mântuirii
Inima să ne-o străbată
Pe cărările iubirii
Gustul scump al fericirii
Să-l simţim ca niciodată
Fără vină fără pată

Îţi cântăm Isus Fiinţa
Şi iubirea Ta aprinsă
Căci noi vrem în Tin" credinţa
Dragostea şi biruinţa
Şli vrem inima deschisă
Doar de Tine Doamne-nvinsă

Mire scump şi minunat
Ce viaţa ne-o oferi
Îţi vrem mila nencetat
Căci de Tine ne-ai legat
Vrem cereştile averi
Şi nu lumea de plăceri

Prinde-ne-n a Ta privire
Şi ne fă cum Tu voieşti
Prin har şi-n neprihănire
Să-ţi cântăm a Ta iubire
Pe braţe să ne primeşti
Chiar în slăvile cereşti
16 iulie 2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Existare

trăim într-o lume a iluziilor
trăim şi ne ia dracu'
mă tragi de inimă eu de picioare
de tot ceea ce sunt
pare că nu suntem singuri chiar dacă suntem singuri
şi ne spunem uşor dumnezeule
avem acelaşi trup
şi era un câmp pustiu aici.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre noi trăim în lumea exterioară şi ne identificăm (o facem de la trei ani) cu imaginea noastră din oglindă. Suntem cei care suntem. Când spunem "eu" ducem arătătorul spre piept: sunt corpul meu, un lucru din lumea largă. De obicei n-avem timp de introspecţie şi, dacă ne căutăm conştient propria noastră fiinţă, o facem nu către interior, ci spre suprafaţa mereu schimbătoare şi colorată a vieţii, ca un alergător care ar porni o cursă ţâşnind invers din startere.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de lumină

Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai aşezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viaţa sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viaţă păşind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge — sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viaţă să trăim numai prin har

Evanghelia Ta Sfântă fiinţa să ne lumineze
Şi pe palmele-ţi Divine o Isus să ne aşeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toţi
Căci suntem Isuse Doamne ca şi înviaţi din morţi
De când Tu în viaţa noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ţinta noastră era firea când noi nu te cunoşteam
Astăzi tu ne eşti dar ţintă ca părintelui Avraam

Noi Isus te vrem pe Tine în noi veşnic să rămâi
Să trăim viaţa sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veşnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noştrii toţi să fim
Şi cântarea biruinţei pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ţi lăudăm
Glorie cinste şi slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viaţa veşnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăştur Cluj-Napoca

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie, scrie Doamne!...

La lumina lumânării, când sunt îngerii aproape
si pe Cer secera lunii printre nori abia răzbate,
La o masă in livadă, sub un măr fără ispite
legile din veşnicie le dorim revizuite.

Un amendament Stăpâne, prăfuiti suntem de veacuri
condamnaţi pe- acest pământ, limitaţi in timp şi spaţiu,
O petiţie noi scris- am, cerem să trăim mai mult
Tronul Tău si tribunalul s- aibă ultimul cuvânt.

Avocaţii să pledeze, preferăm pe cei din stele
printre ei, unul să fie, chipul drag al mamei mele,
Magistraţi ce- mpart dreptatea, de se vrea, dintre cei sfinţi
la procesul conştiinţei, judecăţi doar de părinţi.

Scrie Doamne- o lege noua, cel puţin suta de ani
să trăim in zborul sacru, şterge tot ce- nseamnă bani,
,, Doctorii fără de- arginti"", grija lor copiii lumii
de istoria Sodomei s- aibă parte doar nebunii.

In lumina dimineţii suntem bucuroşi de viaţă
resetează- i Sfinte Tare, cei ce ard firul de aţă,
Primeneste- n lung planeta, curăţă in grâu neghina
taie gardul separării, lasă liberă gradina!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine suntem? Descoperim că trăim pe o planetă insignifiantă a unei stele banale, pierdută într-o galaxie ascunsă într-un colţ uitat al unui univers în care există mai multe galaxii decât oameni.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragil

Iubire, univers de nădejde, fragil,
Te-am pierdut într-o seară geroasă
Pe un drum ce-a plecat de acasă,
Bănuind că aşa e util.

Iubire, univers de-adevăr fermecat,
Te-am ascuns fără sens în cuvinte
Într-o frază ce pleacă şi minte,
Să te şterg, să te uit am sperat.

Timpul trece prin lume tiptil
Aşezând câte-un dor în balanţă
Pe un taler vegheat de speranţă,
Iubire, univers de-aşteptare, fragil.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precuvântare

Doamne,-aşa de răi suntem
Că nici nu ne mai vedem,
Nici la chip şi nici la cer
Nu ne mai vedem defel,
N-avem rană de mister, –
Numai boală de stingher,
Doamne!
Doamne, – aşa de morţi suntem
Că nici nu ne căutăm,
Cu flori nu ne sărutăm,
Din Cuvânt, râzând, plecăm,
Afară din noi Te dăm
Şi avan Te lăudăm,
Doamne!

poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iscusinţă

în drum spre univers mai schimb un macaz
şi adun gânduri vii de pe şina de tren
adun nostalgii fără nici un necaz
simţind că viaţa mea e un catren.

împletesc cu raze sentimente turcoaz
dialoghez cu stele în sublim antren
în drum spre univers mai schimb un macaz
şi adun gânduri vii de pe şina de tren.

artişti m-au învăţat să trăiesc cu haz
toate amăgirile din spaţiul peren
să îmi spăl păcatele în val de topaz
să netezesc cu visul accidental teren.

în drum spre univers mai schimb un macaz
şi adun gânduri vii de pe şina de tren.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii care uităm

Atât de sus mă urci, visând,
Că totul pare foarte mic,
Privesc în jos, înţelegând,
Cum fără Tine... nu-i nimic!

Şi mă întreb de ce contăm,
Când ai putea şi fără noi?
De ce accepţi să existăm,
Acum şi-n ziua de apoi?

De ce ne ierţi şi ne ajuţi,
Chiar şi atunci când nu putem?
Ştiu bine Doamne, suntem mulţi,
Ce te-am pierdut... sau nu te vrem

Dar totuşi încă ne mai ţii
În braţe, când nu merităm,
Ne dai suflarea, să fim vii,
Cu toate că-n păcate stăm

Atât de mare-i voia Ta
Ca noi să devenim mai buni,
Să fim copiii ce vor vrea
Doar binele acestei lumi

Am să te rog... ne iartă iar!
Răbdare ai... mai încercăm,
Nu suntem Doamne în zadar,
O ştim prea bine... dar uităm

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sfârşitul anilor noştri trăim ceea ce ne-ar fi făcut în primii ani de viaţă să nu mai vrem să mai trăim.

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!