În toate pietrele lumii, poetul nostru aşează zeul cel bun al Poeziei.

Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul ca zeul

Poetul ca zeul
Rămâne-n picioare
Şi după ce moare.
Cuvintele lui
Oracol de dor
Şopot de izvoar
Prin timp călător.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (9 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci cuvântul lui Nichita Stănescu era şi epopee şi elegie, şi oraţie şi cântec de leagăn. Se răsfrângeau în el toate vocalele şi consoanele limbii ce l-a născut poet, se distilau în cântecul acela integral puritatea şi speranţele unui popor străvechi, ce-şi ocrotise cu dragoste nesfârşită poeţii.

Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea Poeziei

Cu ce să-şi scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Şi-atât de lunecos e a păşi cu dreptul?

Poetul caută cuvântul ce-omeneşte,
Scrutând înalturi, ce veghează aştrii,
De grai ciopleşte lacrimile-aşchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citeşte,

Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătuşează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Şi sufletul nu ar rodi vreun strop...

Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" şi "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!

Şi chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsufleţească!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitul se închegase frumos şi poezia sa era judecată ca un strigăt al Absolutului. Destinul a vrut ca el să devină "poliglot de limbă română", adică să-i vorbească toate graiurile subterane, alimentând aidoma râurilor. Fluviul acesta primordial. Se născuse nu numai în România, ci şi în limba română. O ştia şi o afirma cu orgoliu nedisimulat. Făcuse pentru ea ceea ce trebuie să facă un copil bun faţă de mama sa: îi perpetuase fiinţa în cugetul plin de iubire.

Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între miile de poeţi pe care lumea i-a fericit cu acest nume există un poet român blond ca un munte de grâu. Aşa părea el privitorilor săi din biserica Sfânta Sofia - Ohrida, atenţilor săi ascultători veniţi de pretutindeni: un munte de grâu ori poate un munte de cuvinte luând forma boabelor de grâu...

Titus Vîjeu în Almanah "Convorbiri literare", articolul "Povestea unui premiu literar"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău

Zeul cel Bun şi Zeul cel Rău s-au întâlnit pe vârful muntelui.
Zeul cel Bun a spus, "Bună ziua, fratele meu".
Zeul cel Rău n-a răspuns.

Şi Zeul cel Bun a spus, "Azi nu prea eşti în apele tale."
"Da," a spus Zeul cel Rău,
"Iar asta pentru că cineva m-a confundat cu tine,
m-a invocat folosind numele tău
şi s-a comportat de parcă vorbea cu tine;
bineînţeles, chestia asta mi-a displăcut."

Şi-a spus Zeul cel Bun,
"Şi eu am fost confundat cu tine şi invocat cu numele tău."

Zeul cel Rău s-a îndepărtat blestemând prostia omenească.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă a poetului

Dureros de dulce

dragostea şi ura

cele două feţe

ale lumii

Poetul

iar le-a

confundat

întru

al poeziei

pat

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (27 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai de poetul care nu are un traducător pe măsura poeziei lui şi vai de traducătorul care nu se ridică la înălţimea poeziei pe care o traduce!

aforism de George Budoi din Traduceri şi traducători (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua poeziei

E ziua poeziei
şi-mi caut înfrigurată
cuvintele
s-o celebrez şi eu...
dar glasul din spatele vorbelor
nu-mi oferă chei.
E ziua poeziei
şi-mi cercetez febril
voia pătimirii
s-o onorez şi eu...
dar lumina din candela duhului
nu-mi înseninează chipul.
E ziua poeziei
şi-mi cotrobăi încordat
sufletul
s-o prăznuiesc şi eu...
dar ochii din fundul inimii
îmi refuză vederea clară -
recunoaşterea mea şi-a lumii în
Eu.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea Poeziei (sonet omagial)

ZESTREA POEZIEI
(sonet omagial)

Comoară de grai ne-au lăsat străbunii
În lira versului cu incantaţii,
Să-i crească moştenirea în creaţii
Şi faima să-i sporească-n ochii lumii.

Au dus ecouri în graiul românesc,
Poeziei spre a-i fi sărbătoare
Ce reverberează-n albastră zare
Spre moştenitorii de neam strămoşesc.

Au însufleţit glasul poeziei
Să răsune în armonii duioase,
Pe mapamond, din plaiul României.

Din roadele în versuri generoase
Vor savura zeii pe Calea Lirei,
De la pământeni cu gânduri mănoase.

*21 Martie - Ziua Mondială a Poeziei
Maria Filipoiu / Spiritul Poeziei

sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada poeziei

Acum pe strada poeziei
sar mlaştinile de pe o broască pe alta...
Eu ţi-am zis
ţi-am zis
poetul nu mai locuieşte la subsolul fulgului
şi nici nu mai poartă cămaşa aceea
din mătasea broaştei
pe care o spăla cu trupuri şi umbre
Nu mai vorbeşte cu ceasurile ce reparau
obsesia timpului
şi nici nu le mai cântă crucilor
pe limba mormintelor
E dus poetul
E dus!
E mutat la ţară...
pe undeva pe unde
chiria la inimă e doar o bătaie scurtă
între două lanuri de sânge
Pe aici
mai vine din când în când
să clipească în buzunarele pietrelor
şi să hrănească ulucii cu o spaimă zincată
Eu ţi-am zis
acum pe strada asta
sar mlaştinile şi se înmulţesc
Poetul e la ţară
în braţele unui graur ce stă să moară
iar eu acum
strada orăcăitului mă numesc!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul poeziei româneşti

În prea puţine cuvinte, de Eminescu amintim,
Şi-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum să-l uiţi pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Şi-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei româneşti,
Eminescu e poetul, trăirilor omeneşti.
Cu el am ieşit în lume, şi-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoşească, am spus tot ce-aveam de spus.
Străluceşte-n veşnicie, precum zorii dimineaţa,
Luceafărul poeziei ne călăuzeşte viaţa.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca

bâz, bâz!
se aşează pe un neon
bâz, bâz!
se aşează pe un far
bâz, bâz!
se aşează pe un cornet de îngheţată
bâz, bâz!
e strivită de un shoes
no more
bâz, bâz.

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul e un meteor ce străbate universul poeziei.

aforism de David Boia (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghiceşte în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopţii, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de Doru Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O listă electorală se construieşte asemenea unui castel. Pietrele rezistente se aşează la bază, iar în vârf se pun un cocoş rotativ, din tablă sclipitoare.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lauda pământului

Îmi spune Titus: - Fă-te avocat,
E-un lucru bun să mânuieşti cuvântul.
I-am mulţumit lui Titus pentru sfat:
- Nu-i treabă rea nici să lucrezi pământul.

epigramă de Marţial din Epigrame (1961), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul îşi ţine ochii deschişi asupra lumii, gata să transforme într-un bob de lacrimă în care se văd toate păcatele ei pământeşti.

aforism de Ştefan Radu Muşat din Cafeaua fără ghicitoare (2011)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există poemul perfect

cum nu există poetul perfect
sau o dimineaţă perfectă
când poetul să se trezească brusc
şi să înceapă să scrie
un poem care să nu aibă legătură cu nimic
dar care să spună totul

de exemplu
poetul
să ia la întâmplare un cuvânt
din miile de cuvinte
să-şi deschidă pieptul
şi să-l îndese acolo
cum ar îndesa un SOS într-o sticlă
apoi să aştepte ore în şir
zile sau chiar luni
până când
de undeva
de la capătul lumii
o inimă
plină de emoţii
să citească şi să-l caute cu disperare
dar cum toate astea nu există
îmi rezerv dreptul să mă înec în tăcere

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am străduit din toate puterile ca munca mea să nu facă molii.

Titus Munteanu în revista "Formula As" (2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!