Mani, mani

Bulgăraş de aur moale
Chipul tău ca rupt din soare
Fiinţa-ntreagă mi-o cuprinde
Dar cu mâna n-o pot prinde.

Ca un fulg uşor pluteşte
Prin văzduh să-şi ia "friptura"
Şi când totul isprăveşte
Vine să-ţi sărute mâna!

Ochii ca de catifea
Ce vor creşte mari cu anii
Te previn că tot mai vrea
S-o pofteşti prin: Mani, mani!

Are-o poftă de mâncare
Şi locul preferat... cel de onoare!

poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Din când în când
fluturii se opresc
să-mi sărute mâna
şi mă ating uşor
cu aripile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
cerul se apleacă
să-mi sărute fruntea
şi mă atinge uşor
cu ploile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
florile se deschid
să-mi sărute plămânii
şi mă ating uşor
cu petalele trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
te apropii tiptil
să-mi săruţi cuvintele
cu toate culorile curcubeului.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea
să întind mâna spre fiinţa ta,
fruntea să-ţi descopăr
de şuviţa rebelă
şi ochii aceştia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Ştii,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristeţea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se aude de dincolo de milenii glasul năpăstuiţilor lumii care strigă prin glasul năpăstuiţilor de astăzi, ca un ecou perpetuu; descoperiţi mâna criminală, mâna care a făcut atâta rău omenirii, mâna care lucrează mereu în umbră, mâna care se vrea mereu ascunsă, mâna care ne fură şi ne ucide, trecând triumfătoare spre eternitate.

Constantin Ţurai în Elemente de criminalistică şi tehnică criminală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

Au ce mi-a fost din tine mai aproape?
Umbritu-ţi păr, sau fruntea grea de nor,
sau mâna ta, în care, la izvor,
mi-ai dat să beau din claru-adânc de ape?
Sau glasu-nvăluindu-mă uşor,
sau ochii tăi în cari o lume-ncape,
ce deodată mi-o deschizi sub pleoape -
sau drumul laolaltă, suitor?
Dar dacă vocea s-a-năsprit prin vreme
şi părul n-a putut de ierni să scape,
în ochii tăi privind - o, nu te teme! -
şi azi mai regăsesc acelaşi dor,
pe care anii au ştiut să-l sape
în limpezimea primului fior.

poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, primăvară

Mi-ai apărut în cale, primăvară,
Surâzătoare, cu ochii de azur,
Salbe de ghiocei şi viorele-ţi dau contur,
Trezind totul din amorţeală.

Pe Crivăţ cel neobosit
Ce-a alergat din zori în noapte,
Prezenţa ta l-a domolit
Că deseori vorbeşte-n şoapte.

Simt raze cu lungimi de undă
Care pătrund în nevăzut
Ce fiinţa-ntreagă mi-o inundă
De la prezent către trecut.

În pajiştea cu braţe moi,
Hai, primăvară, nu rămâi la noi?!

sonet de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii ţăran...

Să-ţi priveşti chipul în izvor,
Să nu renunţi aşa uşor...!
S-adormi în cântece de greieri,
Tu dealurile să-ţi cutreieri!

Să mergi desculţ prin verdea iarbă,
Să nu laşi dorul să te piardă!
Să culegi fructe de pădure,
Să trăieşti sentimente pure!

Să te-ntâlneşti cu cerbii-n munţi,
Să iubeşti fără să renunţi!
Să lucrezi lotul din străbuni,
Pe nimeni să nu te răzbuni!
............
Să fii-nţelept şi de cuvânt,
Să-ţi fie viaţa ca de sfânt!
Să ne trăiască teii-n floare,
Să fim ţărani, e o onoare!

poezie de Ana Iordache (30 ianuarie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui cuptor de altădat‘

Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.

Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpiţat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...

În căminul copilăriei, cum şi-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii şi totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând uşor prin lentile de soare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai dușmani, înseamnă că ești mai bun decât ei.

Lucian Haşa (9 iulie 2021)
Adăugat de Lucian Haşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta

(mi-e frică de întunericul nopţii, pentru că sufletul vrea lumină şi lumina e iubire şi iubirea, e viaţă)

În noaptea asta, mamă,
Mă simt străină-n lume
Aş vrea să îţi sărut şi mâna
Şi să te rog să ţii lumina,
Că e târziu şi trece Luna.

M-aşez pe trepte lângă nori
Să-ţi fiu aproape, să-ţi fiu dor
Şi fulgi de nea îmi sunt iubire
Şi nu ştiu, mamă, de sunt bine.

Miresmi de cetină de brad
Şi clopote se-aud pe deal
Şi chipul tău între luceferi
Ca o icoană prinsă-n stele.

În loc de beteală ţi-aş prinde
Iubirea mea pe flori de sticlă
Şi lacrimi de dureri cântate
De ceteraşi porniţi prin sate.

Ce noapte tristă, mamă,
Dac-aş putea s-o trec uşor
Să fiu cu tine până mor
Şi să mă ţii mai mult in braţe,
Sub mângâieri, să uit de toate.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne uneşte

Te strig în suflet şi mă tem
Nu mă auzi si tu mă chemi
Rupţi de aşteptare suntem
Înalt muniţii şi gândul pe culmi

Unde eşti când vii să-mi spui
Să-ţi pregătesc patul din stele
Şi perna moale din fulg de pui
Mărgăritare să te-nvelesc în ele

În noaptea noastră cea dintâi
Şi visul este cu luna cea nouă
Eu îmi doresc în suflet să rămâi
Icoana pură spălată cu rouă

Aud un foşnet tu oare-mi răspunzi
Prin glasul frunzei bătută de vânt
Şopteşte ecoul mâna mi-o întinzi
Oare exişti sau tot o frunză eu sunt

Mă doare gândul că eşti departe
Un munte o mare se întâlneşte
Timpul e scurt, pe noi ne desparte
E soarta, doar ea, care ne uimeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi uitaţi

Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să mă pierd în adâncimea
Onglizii tale sufleteşti.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să tânjesc dup-o privire
Ce infinită mi-o doresc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
În albastrul lor sublim
Să mă pierd ca-n labirint.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Lumea-ntreagă să se oprească,
Doar ca eu să-i proslăvesc.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Ochii tăi să mi se pară,
Casă sufletului meu.
Ce trist e când vine vremea,
Şi ochii ni se întâlnesc,
Să te urc pe-un piedestal,
Şi să nu te mai urnesc.
Dar mai trist când vine vremea,
Şi ochii nu se mai întâlnesc.
Şi ai vrea să simţi durerea,
Doar o dată să-i mai vezi.
Să te îneci din nou în ei,
Să-ţi spună din nou poveşti,
Să-ţi creezi din nou iluzii,
Că în conştiinţa lor, trăieşti.
Dar pleoape grele îi ascund,
Trecut-a timpul peste noi,
Aproape am uitat albastrul
Ce l-am idolatrizat demult.

poezie de Mihaela Ciuhoreanu
Adăugat de Mihaela Ciuhoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna soţiei

Când mâna i-o cerui, la mare,
Purtaţi pe valul de cleştar,
Ea mi-o dădu şi, ca atare,
I-o am şi azi în buzunar.

epigramă de Nicolae Bunduri din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Marele premiu "Mircea Trifu" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce dai voie vântului

De ce dai voie vântului să umble
Prin părul tău şi să ţi-l răvăşească?
E mângâierea lui, făcute-n tumbe,
Mai caldă, mai suavă, mai cerească?

Sunt degetele lui fâlfâitoare
Mai meştere în joc, mai fără număr
Când te cuprind din cap până-n picioare,
Când îţi dau jos buchetul de pe umăr?

De ce laşi vântul ca să-şi pună palma
Oriunde vrea şi,-ncolăcindu-ţi sânul,
Prin fustele subţiri ce zbor de-a valma,
Să te privească cu-ochi blânzi, bătrânul?

De ce, când te pândeşte-ascuns prin iarbă
Şi vrea să-ţi sărute gura-n voie,
- În timp ce eu tânjesc cu plânsu-n barbă –
Pe el îl laşi... iar mie, nu-mi dai voie...

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ochii?

Stă ciuta neagră între stânci, afară.
Cine-mi va săruta gura amară?
Cine-mi va săruta gura amară?

Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.
Vrea botul către mine să-l întindă,
Vrea botul către mine să-l întindă.

Miroase buzele-i a iarbă crudă,
O strig în şoaptă, nu vrea să m-audă,
O strig uşor, tot nu vrea să m-audă.

Aleargă aprig cineva spre mine,
Prin viscol şi prin zloată albă vine,
Prin viscol şi prin zloată albă vine.

Aud prin preajma foşnet vag de rochii.
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

O-ntrecută ţesătoare
Sau pe ogoare muncitoare,
Aduce auru-n ogoare
Şi chipu-i vesel, ars de soare.

Cu mâna ei oferă pâine,
Părtaş ne e la greu şi bine,
Aşa tăcută şi sfioasă,
Aduce primăvara-n casă.

Iar în al dragostei temei
Aduce vieţi prin viaţa ei.

poezie de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păunul

Se ploconea răsăritean şi moale,
Mălai din mâna ta să ciugulească.
Albastru pâlpâia şi cald, în poale
Ca pânzele alcoolului, în ceaşcă.

Pe butură, nebunul tău cu scufă
Ochi inegali grozav de trişti rotea,
Şi mâna ţi-a sucit, cum storci o rufă,
Şi-a rupt şi gâtul păsării, care bătea.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păunul

Se ploconea răsăritean şi moale,
Mălai din mâna ta să ciugulească.
Albastru pâlpâia şi cald, în poale
Ca pânzele alcoolului, în ceaşcă.

Pe butură, nebunul tău cu scufă
Ochi inegali grozav de trişti rotea,
Şi mâna ţi-a sucit, cum storci o rufă,
Şi-a rupt şi gâtul păsării, care bătea.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altfel cum

Îngropată-n mirosul de trandafir
din luminoasa dimineaţă
culegeam petale ca vişina putredă
şi le puneam în mâna bunicii
în care se făceau dulceaţă.

Dulcea mea lumină şi mântuitoare
firul nădejdii n-a fost rupt
cât pluteşte încă galbena miere
în care stau petalele-aruncate
de mâna ei închisă dedesubt.

Nu putem fi cu totul despărţiţi
de cei plecaţi dintre noi
altfel cum ar fi putrezit ulucile
acestui cimitir de ţară unde florile
sunt mai înalte decât crucile.

poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un inger cu chip de om

Te privesc... da!
Te simt şi eşti adevărat.
Însă privirea ţi-e atât de tulbure
Încât pare înecată-n lacrimi.
Buzele tale, vinete de mort,
Par a fi îngheţate
De răsuflul unei pasiuni pierdute,
Iar vocea ta amară
Este adormită în armonia
Cântecului îngerilor.
Mâna mea firavă
Îţi mângâie uşor chipul,
Parcă de teamă să nu se spargă
Şi să nu-l mai zăresc.
Trupul tău subţire
Mai are puţin şi se frânge
Din mijlocul tras ca prin inel.
Şi totuşi pari atât de puternic
Ca şi cum ai fi
Un înger cu chipul unui om.

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un fulg

Printre dansul alb de fulgi
Cu chipul în zare fugi..
Ca un copil alerg zălud
Să-l ating până-mi asud.

Prin ninsoarea asta de dor
Să te alint să te ador.
Te topeşti şi curgi uşor
Ca un fulg,. în lacrima..
ochilor

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!