Floare de cais

Într-o zi, din misteriosul mai
Am simţit că, tu nu mai erai:
Te piedusei dragoste-ntr-un vis
Cum se pierde-n fruct, floarea de cais...

Şi am plâns zadarnic, lipsa ta,
-Zbucium cum n-am mai avut nicicând! -
Cerul peste toate revărsa
Un prinos de lacrimi pe pământ.

Fructele pe braţe îmi creşteau -
Şi-au venit fete să le culeagă -
Soarelui, voioase surâdeau
Şi-au păstrat dulceaţa lor întreagă.

Poate altă dată, în alt timp
Iarăşi voi primi iubire, al tău nimb:
Ştiu că nu ai fost deloc un vis
Şi mi-e dor să mai fiu floare de cais!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de cais

Într-o zi din misteriosul mai
Am simţit că, tu nu mai erai -
Te piedusei dragoste-ntr-un vis
Cum se pierde-n fruct, floarea de cais -...

Şi am plâns zadarnic, lipsa ta, -
Zbucium cum n-am mai avut nicicând -
Cerul peste toate revărsa
Un prinos de lacrimi pe pământ...

Poate altă dată, în alt timp
Iarăşi voi primi iubire, al tău nimb!
Ştiu că nu ai fost deloc un vis
Şi mi-e dor să mai fiu floare de cais!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile vieţii

Nu ai trăit de n-ai simţit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
şi nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simţit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
şi nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simţit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
şi nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simţit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
şi nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Migdalul

într-un şopron de la ţară
în cuiul ruginit uitată a stat
salopeta murdară
aproape un an

într-un lighean şi el ruginit
cu apă de ploaie
pusă a fost la muiat
mozolind-o să scape de glod
am simţit în palme un nod
era într-un buzunar un sâmbure
de zarzăr cais ori migdal
n-am stat să mă uit
l-am zvârlit peste cioata de măr
odată cu apa...

lângă cioată e azi un migdal
gândesc că şi eu am venit
la fel ca el
întâmplător pe pământ
e primul lui an de rod
şi abia aştept şi-aş dori
fructele lui să fie dulci
nu ca ale mele...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul

am văzut orizontul
prin cioburi de gânduri
de veghe în lanul de grâu
ce s-a copt într-o vară
curgea un râu între noi
erai floare
floarea soarelui te numeai
singură
în marea singurătate
nu ştiam
tăcearea zăcea goală între noi
un timp
un cuvânt nerostit
durere
o clipă eternă
în arşita dorului nespus
uneori ploua
când plângeai
paharul s-a revărsat peste coala murdară de gånduri
mâna a întâlnit trupul
ai ţipat
picurau lacrimi pe coapsa sufletului
te-am scris
pe ţărm
goală de păcate
ştiam
erai departe
eu
în altă parte
m-ai primit în lacrima ta
iubire
între buze şi braţe neastâmpărate
te-am ales pe tine
la prima întâlnire
ploua
doi nebuni pe ţărm
erai fierbinte şi pură
şi ai surâs în doi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devenire

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prinţesa cu rochia roz.
Visam,
să devin un măr de aur.
Lumea-şi vedea încă de ale sale
când sămânţa mărului
a încolţit miraculos.
Şi, cum Dumnezeu
ne împlineşte mereu visele,
azi mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără
ramură, o floare nouă
cântă soarelui de,, ziua bună!,,.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au rămas ochii pe geam

Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelităţi
cineva le strânge şi le dă mai departe.

N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.

Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă şi eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenţei
şi n-am simţit nicio umbră.

Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să ştiu cum am venit
şi de ce?

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi...

Într-o zi va apărea
După nouri steaua mea.
S-o cinsteşti, dragostea mea!

Într-o zi voi dispărea
Ca un fulg sub neaua grea.
Iartă-mă iubirea mea!

Într-o zi cu un alt rost
Va fi ca şi cum n-am fost
Unui suflet adăpost...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb

O crenguţă de cais,
M-a trezit în zori din vis
Şi, deşi-mi bătea în geam,
Vă spun sincer, n-o ştiam.

Mai deunăzi, spre seară,
Era doar o creangă goală
Şi acum, după cum pare,
Este plină de petale.

Mă apropii s-o privesc,
Are strai împărătesc
Şi de jur în jur e plină,
De bobiţe de lumină.

Într-o altă zi i-am zis:
"N-ai vrea floare de cais,
Să-ţi dau eu rochiţa mea
Şi tu să mi-o dai pe-a ta"?

Şi ce credeţi c-a făcut,
S-a plecat pân'la pământ,
Mulţumind de poezie
Şi mi-a dat rochiţa mie.

poezie pentru copii de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul-chitară (În memoria Tatianei Stepa)

S-a mai frânt un copac. Păsări mii şi-au luat zborul
să-i dea ultim onorul pe sub cerul opac.

Foşnet calm, tânguit din ţărână răzbate
şi copacul-chitară, drumul ultim străbate.

Doar o cruce din el, timpul poate să scoată
unic semn, amintind, dureroasa lui soartă.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise şi iluzii

Lui D. I. R.

Visam la rochia de mireasă
S-o port când viile se coc.
Voiam să-ţi fac iubire, casă
Şi să strâng toate la un loc.

De miere a fost toată vara.
În stăpânire m-ai luat
Şi m-ai făcut să ard ca para.
Erai al meu cu-adevărat!

Învăţ acum dorul de tine
Tânjesc de calde mîngâieri
Şi simt că eşti partea din mine
Lăsată într-o gară, ieri.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Ochii mei vor să te vadă, legănându-ţi clipele
Şi iubirea-mi diafană să-ţi mângâie pleoapele.

Gura mea îţi vrea sărutul, floare de nu-mă-uita
Iar fiinţa mea-nceputul îl vrea cu fiinţa ta!

Să fiu eu, floarea din floare care dis-de-dimineaţă
Îţi presară stropi de rouă peste însetata-ţi viaţă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perle din lacrimi

Prima ninsoare
m-a găsit cu lacrimi
pe obraz.

Fulgul curat
pe-o lacrimă s-a aşezat
şi-a îngheţat.

Perle izvorau din privire,
se rostogoleau prin omăt
şi creşteau apoi cât un om de zăpadă!

Prima ninsoare
m-a găsit cu lacrimi
pe obraz.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde oare, se duc toate?

Unde oare se duc, toate?
În neant, veţi spune, poate!
Dar eu cred că din iubire
Toate merg în amintire.
Şi poate că strânse-s toate
În a lumii aspră carte:
Casă pentru fiecare,
O lumină şi-o culoare.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-ţi faţa, Orfeus!

Pierdut,
în faţa ferestrei arzi
amintiri şi lacrimi...

Euridice e aici, jucăuşă
dar nu o vezi de mâna cu care
priveşti în zare...

Palmele-i goale
visează
să-ţi descopere argintul.

Ochii
şi-au făcut drum
prin părul tău...

Întoarce-te, Orfeus
să-ţi poată pătrunde
în suflet!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă-ntrebi!

Să nu mă-ntrebi, unde mi-e gândul
de-mi vezi privirea-n gol, pierdută!
Poate că-l mângâie aevea,
fiinţa ce îţi pare mută!
Să nu mă-ntrebi,
de ce tăcerea
mă însoţeşte pe-nserat!
Poate că îmi descopăr vrerea
din cântecul ce n-am cântat.
Să nu mă-ntrebi, nimic, acum,
când în răscruci se întretaie,
atâtea drumuri neştiute
şi inima mi-e vâlvătaie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Lasă-mă,
să-ţi mai fiu, Doamne,
o floare înflorită-n câmp!
Să mă mai legăn,
de-ncântare
sorbind din ochi,
al tău pământ!

Mai lasă-mă,
să gust splendoarea,
ce o reverşi în zori de zi!
Şi lasă-mă,
să fiu eu, floarea
plină de vers
şi armonii!

Mai lasă-mă,
să cânt în soare,
minunea vieţii de a fi
şi darul tău
plin de culoare
şi cântece
de ciocârlii!

rugăciune de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neiubită...

Nici sufletu-mi nu l-ai iubit, sau doar un pic...
Pe mine? N-ai avut răbdare să mă fi descoperit...!
Dintr-un scenariu mare, se-arată unul mic,
Şi uite aşa, se scrie destin neîmplinit.

Şi tot ce-am vrut a fost iarăşi IUBIRE...
Şi n-am ştiut să dau decât ce vine tot din ea...
Şi iarăşi m-am ales cu o dezamăgire,
Ce n-aş fi vrut să fie, să fi fost... Ah, mă durea!

Şi m-ai ţinut în jocuri de-aşteptare...
Tot ce-ai dorit a fost mereu la fel...!
Aş fi zâmbit şi de la o plimbare...
De mi-ai fi dăruit cu suflet... un inel...

În a mea viaţă... cuvântul nu există...
Decât atunci când fapta îl urmează şi-au tangenţă!...
Fără dragoste, nimic nu-i trainic şi rezistă,
Ne ofilim fără iubire şi dăm o repetenţă!

N-am cunoscut pe cineva ca tine... vreau să ştii!
M-ai preschimbat din ce uram... acum iubesc!
Doar dragostea transformă... şi-acum îţi sunt... Să-mi fii!
Este o dragoste peste un plai lumesc!

Aş vrea să cred că sunt totuşi iubită; că n-ai minţit şi doar atât!
O oră mi se pare veacul ce să treacă...
Iar faptele-ţi să se transpună din cuvânt!
Plânge o inimă tăcut... pe zi, tot devenind mai seacă.

Neiubită...? Poate! Sau, nu ştiu...
Am vrut eu a le şti pe toate...!
Dar... n-aş mai fi ce sunt să fiu...
Şi nici surprinsă n-aş mai fi fost... poate!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neprevăzutul

Erai atât de al meu încât,
nimic nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum,
mi s-ar fi tăiat o mână.
Erai atât de al meu încât,
nimeni nu-mi putea scoate
ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia o ureche!
Şi totuşi nimicul, un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem în inimă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte curcubeul după ploaie ca pe arcul vieţii tâşnind din pământ şi aruncat de timp înapoi, în ţărână!

aforism de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!