Floare de cais
Într-o zi, din misteriosul mai
Am simțit că, tu nu mai erai:
Te piedusei dragoste-ntr-un vis
Cum se pierde-n fruct, floarea de cais...
Și am plâns zadarnic, lipsa ta,
-Zbucium cum n-am mai avut nicicând! -
Cerul peste toate revărsa
Un prinos de lacrimi pe pământ.
Fructele pe brațe îmi creșteau -
Și-au venit fete să le culeagă -
Soarelui, voioase surâdeau
Și-au păstrat dulceața lor întreagă.
Poate altă dată, în alt timp
Iarăși voi primi iubire, al tău nimb:
Știu că nu ai fost deloc un vis
Și mi-e dor să mai fiu floare de cais!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.