Suntem un sâmbure de energie şi lumină care locuieşte într-un corp din carne amestecată cu praf de stele şi călărim bolovanul numit "Pământ" prin Univers.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura opinie validă este vocea calmă şi înţeleaptă din inima ta care îţi spune că eşti deja tot ce ai nevoie să fii. Comportă-te ca atare. Suntem un sâmbure de energie şi lumină care locuieşte într-un corp din carne amestecată cu praf de stele şi călărim bolovanul numit "Pământ" prin Univers. Chiar nu ai de ce să te temi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf interstelar

Din praf de supernove plutind prin univers,
coagulat în forme, ne-ai dat demult un sens,
al vieţii ce vibrează, pulsînd ca un pulsar
de atracţii şi respingeri de praf interstelar.

Umblăm prin univers chiar mii de ani lumină,
prin goluri şi fisuri de timp, către o mină,
din care să extragem ce nu ne mai ajunge,
fără să luăm în seamă pământul care plânge
secătuit de foamea şi lăcomia crasă
că Terra nu ne-ajunge, că vrem o altă casă.

Să avem mai bine grijă şi să gândim mai clar
să nu ajungă Terra, un praf interstelar.

poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de Ioan Forgaci
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi suntem

De te întrebi cine sunt eu,
Ţi- ar trebui ani de lumină,
In infinitul Univers,
Sa- mi afli vasta rădăcina.

Insişti să ştii cine sunt eu?
Enigmă sunt, complexitate,
Şi totuşi spun, sunt parte fier,
Ce-a curs de pe planeta Marte.

Un strop din Venus am luat,
Granitu- mi este temelia,
Din Jupiter s-a strecurat,
In trupul firav, energia.

Şi soarele in mine- a curs,
Orice- ntuneric, e lumină,
Şunt praf de stele pe pământ,
Sunt ieri şi azi şi ce- o să vină.

De mă întrebi cum mai sunt eu,
Ţi- aş spune, sunt la fel ca tine,
Iubesc profund dar ştiu să iert,
Când nu-mi răspunzi cum se cuvine.

Suntem aici cu scop precis,
Au vrut şi alţii ca să vină,
Suntem din toate câte- un pic,
Din marea sursă de lumină.

Sunt eu, eşti tu şi suntem noi,
Azi ploaie, vânt, mâine furtună,
Ieri, tigrii, lei, lungi şerpi pitoni,
Doar porumbei pe vreme bună.

Suntem un tril de ciocârlii,
O bufniţă in miez de noapte,
Suntem minune pe pământ,
Şi îngeri albi unde sunt şoapte!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus

praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinţi
şi o să ne dăm cu praf
să sclipim în întuneric

mi-am pus praf de stele
în ochi să vezi că strălucesc
când te arunci în braţele mele
o să fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrăţişare

mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul tău este într-o excursie de cunoaştere de sine pe acest pământ, înţelegând mersul lucrurilor din univers.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet nefericit generează un corp bolnav. Dar un suflet liniştit, fericit şi relaxat locuieşte într-un corp multă vreme şi destul de bine chiar dacă abuzează de ceva care în mod normal ar trebui să îi mai scurteze din ani.

Oreste Teodorescu în revista "Tango" (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un colţ de Univers

Stau sub salcia pletoasă
Pe-un covor de viorele,
Şi-n magie ne-nteleasa,
Visător privesc spre stele.
În culori de începuturi
Universul azi mi-apare,
Şi din nesfârşite gânduri
Viaţa pare o splendoare.
Am rămas privind la stele
Într-un colţ de Univers,
Prins de vraja dintre ele
Aşez gândul meu în vers.
Văd nestinsa strălucire
Din a cerului minune
Şi din sfântă rânduire
Se va naşte altă lume.
Într-un drum fără oprire
Rătăcesc prin Univers,
Nu am timpul de-ostoire,
Insă visul nu s-a şters.
Între stele stau ascunse
Lumi ce nu vor fi ştiute,
Astazi, eu aşez prin vise
Doar plăceri nebănuite.

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plângem cam mult că nu suntem ajutaţi şi susţinuţi. Oxigenul consumat cu plângerile şi victimizarea am putea să îl folosim în gâfâitul de la antrenamentul care ne ajută să fim autosuficienţi. Să nu crezi în capacitatea de a te autosusţine nu este doar o mare lipsă de respect de sine dar e o jignire la adresa întregului univers şi a creaţiei care a dat naştere stelelor şi sufletului nostru. Şi stelele mor, însă cât timp trăiesc, nu se plâng că nu primesc destulă căldură şi lumină pentru că le generează permanent adânc în interiorul lor. La fel ca şi sufletul uman.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este corpul. Noi suntem minte. Corpul este minte. Tot ceea ce avem în minte, se reflectă în corp. Orice manifestare mentală are o replică sau un ecou, exact ca la un cutremur, în corp. Dacă gândim că suntem trişti, dacă apare un gând de tristeţe în capul nostru, automat corpul se înmoaie, devenim trişti. De astfel, la polul opus, dacă suntem fericiţi, corpul capătă energie. deci, orice manifestare de natură mentală se reflectă în corp şi invers. Dacă corpul este foarte obosit, mintea recepţionează mesajul şi comunică şi ea într-un anumit fel.

Paul Avram în Despre corp, gânduri şi minte
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este condiţionarea? Credem că suntem noi şi Oceanul. Nu vedem că picătura nu poate fi altundeva decât în ocean. În fapt, noi suntem oceanul. Mintea ne-a schilodit şi ne-a făcut imaginea unei picături şi credem asta. Condiţionarea e cea mai puternică iluzie. iar în această direcţie mă refer la condiţionarea că suntem costumul acesta de carne visată numit corp-minte. Deşi credem că suntem Spiritul infinit, Sinele, Libertatea, Dumnezeu, etc, etc. de fapt continuăm să ne raportăm la noi ca la închisoarea de carne corp-minte. Deseori expresiile condiţionării de genul: "Am venit Aici cu un scop!" sau "Încă ne aflăm în acest corp!" sau "Sunt doar o picătură din ocean. Nu sunt oceanul!" etc, etc. Sunt în fapt foarte uşor de decondiţionat, de spulberat.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În primul rând avem stele pitice brune, ce nu emit decât în infraroşu, ele neavând o sursă de energie internă (fuziune nucleară). Ele degajă căldură şi energie pe măsură ce se răcesc. Se consideră că piticele brune nu sunt stele, ci substele. Ele sunt într-un stadiu intermediar între planete şi stele. Temperatura atinsă este între 750 şi 2200 grade (Kelvin). În ultimul timp s-a descoperit o pitică brună, 2M1207, în jurul căreia se roteşte un alt corp, posibil o planetă gazoasă. Până în iunie 2006, s-au descoperit 544 de pitice brune.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sâmbure

Scrisă-i dragostea-n hrisoave
Şi pe răni de inimi frânte,
În poveşti cu prinţi şi snoave
Ticluite să încânte.

Scrisă-n stele şi izvoare,
În petala nedeschisă
A bobocilor de floare
Cu stamina neatinsă.

Scrisă-i în sfâşietoare
Triluri lungi de ciocârlie
Şi în stoluri de cocoare
Ce se-adună prin câmpie.

Dragostea-i nemărginită,
Scrisă în a vieţii carte,
E mereu la fel trăită
În chiar veacuri separate.

Ea alină şi veghează
Drumul greu către lumină
Şi suspină şi visează
La o fericire plină.

Dragostea vă fie parte
În obşteasca vieţuire!
Într-un sâmbure de carte
V-o trimit cu preţuire...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem lumină din lumină

Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Lui, suntem copii Lui care greşim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie şi nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos şi adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan

Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne ştim
Cu haina de pământ, de tină
Ca şi copii noi mai greşim

Cu chipul Lui, faţă creştină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne ştim

În viaţa ce-o avem puţină
Nevrednici pentru cer ne ştim
Având însă la fel tulpină
Venim la El şi ne smerim
Suntem lumină din Lumină

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu putem fi nici energie, atât pentru că şi ea vine şi pleacă, dar mai ales pentru că noi suntem sursa, izvorul neîntinat al întregii energii şi nu doar o manifestare efemeră a acesteia. Cu toate acestea imediat ce ne identificăm cu gândul, energia noastră scade şi tinde să fie risipită în lupte imaginare psihologice. Noi nu suntem energie pentru că într-un leşin, în somnul profund, în moartea clinică energia noastră poate fi foarte scăzută şi cu toate acestea noi continuăm să existăm. În prima mea carte am clarificat mai profund de ce nu putem fi energie. Întreaga energie se referă la manifestare/acţiune/la "a face", dar înainte de a face ceva, condiţia este "Să-Fii"! Energia este fluctuantă, iar în corp depinde de hrană, apă, aer, deci nu putem fi noi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu putem fi nici energie, atât pentru că şi ea vine şi pleacă dar mai ales pentru că noi suntem sursa, izvorul neîntinat al întregii energii şi nu doar o manifestare efemeră a acesteia... Cu toate acestea imediat ce ne identificăm cu gândul energia noastră scade şi tinde în fie risipită în lupte imaginare psihologice. Noi nu suntem energie pentru că într-un leşin, în somnul profund, în moartea clinică energia noastră poate fi foarte scăzută şi cu toate acestea noi continuăm să existăm. În prima mea carte am clarificat mai profund de ce nu putem fi energie. Întreaga energie se referă la manifestare/acţiune/la "a face" dar înainte de a face ceva, condiţia este "Să-Fii"! Energia este fluctuantă iar în corp depinde de hrană, apă aer deci nu putem fi noi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de praf şi caniculă

La vârsta adolescenţei
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg şiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
şi lăsat să putrezească
pe duşumeaua călduţă din lemn
a inocenţei urmează
zile de praf şi caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merită să fii părăsit sau să fii dezamăgit în dragoste de zece ori, ca să trăieşti o iubire din toată inima? Merită să schimbi zece slujbe care te consumă şi stresează ca să găseşti o activitate care să te facă fericit pentru tot restul vieţii? Merită să călătoreşti în zece locuri care te plictisesc sau îngrozesc pentru a găsi Paradisul pe pământ? Pentru a atinge împlinirea trebuie să cunoaştem lumea şi viaţa şi să facem apoi, în cunoştinţă de cauză, cele mai bune alegeri pentru noi. Iar în acest proces de cunoaştere ne vom lovi, ne vom impedica, vom rămâne cu cicatrici. Şi ce dacă? Suntem vii şi uneori viaţa doare. Dar nu suntem laşi şi nu ne lăsăm doborâţi! Cu greutăţi spre stele!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbure de lumină

Sunt un sâmbure de lumină strâns între două cochilii
Am căzut stea, m-a sorbit marea, am evadat când tăcerea ta m-a strigat şi din nou am picat
Sunt o adolescentă alergând desculţă prin nisipul fierbinte, torţă şi taină printre stânci şi morminte.
Nu pot schimba lumea, dând la schimb strălucirea ultimei perle a oceanului.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colb de stele

Se scutură anii de nisipuri fierbinţi
Şi clipa îşi scurge-n aval nimicnicia
Clepsidra ascunde senină săruturi cuminţi
În tolba sa rece se pierde veşnicia.

Migrează suspinul prin trupul ades lovit
E sufletul un colb de stele prin univers
Cerşetori de secunde suntem prin infinit
Ne cuibărim o clipă la umbra unui vers.

Nu vrem să-nţelegem că e atât de uşor
Să dăruim iubirea, e tot ce noi avem
În plenitudinea unui vis de călător
Suntem ca nişte fluturi şi veşnicie cerem.

Dormim în grota efemeră a unui vis măreţ
Săpând adânc în căutarea fericirii
Neantul ne găseşte şi dorul cel răzleţ
Iubirea fără margini e scrisă-n legea firii.

În praf de stele e cuprinsă nemărginirea
A dragostei putere ne cheamă iar şi iar
Alegerea cea dreaptă ne este împlinirea
Iubirea susţinută nu poate fi-n zadar.

poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!