În acest înflăcărat amurg, toate zările pustii de nori şi-au descuiat lacătele de neguri, lăsându-se admirate şi cercetate de privirile nesăţioase ale oamenilor care, în creştet de munte, cu mâna streaşină deasupra ochilor, erau cufundaţi în extazul unui mult aşteptat apus de soare.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vârful Omu, gigantica cumpănă de ape, natura, de o măreţie michelangiolescă îşi risipeşte cu dărnicie bogăţiile în toate zările.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plac la munte serile în care luna plină umbreşte potecile, poleieşte apele şi luminează plaiurile.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetară întreaga zonă cu privirile, atât cât puteau zări. Imaginea oferită ochilor era minunată, fermecătoare... Mai întâi admirară tăcuţi munţii cei înalţi, care străpungeau semeţi solul cel alb, imaculat, ridicându-se în sus, deasupra vălului alb al atmosferei planetei, părând a ajunge până-n tăriile cerului. Desigur, stâncile abrupte erau golaşe, lipsite de orice fel de vegetaţie, dar acest lucru nu scădea deloc din măreţia peisajului.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucegi

Bucegii - fascinant masiv montan, aproape de inima ţării şi de cotul în care Carpaţii - gigantică vietate - se întoarce în împietrite zvârcoliri mute spre apus.

definiţie de Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negoţul

Aştepta, sus, pe bancă
E drept că pe munte.
Oricine-ar fi putut vedea că în creştet de munte
Nu era nici o bancă
Doar pietre cu spăteaza albastră
Făcută din nori
Ar fi zis că-i ciudată’ ntâlnirea
Pe care şi-au dat-o.
Cu sângele prin vine
Stătea şi’aştepta
Când alerga, când se plimba
Cărarea a fost lungă şi clară
Iar pietrele ferme, în scară.
Era noapte afară şi stele
Şi încă n-a venit celălalt
Şi n-a avut loc nici un schimb de cuvinte
Nici o fecundare de’nţelesuri în minte
Nici o lipsă umplută, nici o moarte de stea.
Încă singur pe bancă el stătea şi-aştepta
Ciudatul negoţ de cuvinte
Cu buzunarele goale
Fără hârti cu fire de argint
Fără daltă sau peniţe înfipte’n culoare
Pe bancă
Pe munte
Pe cer,
Negoţul e soare.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu-i mai ameţitor primăvara - acest miracol al vieţii - decât apariţia verdelui impetuos al poienilor în care îşi strecoară iscusit şi alte culori ale nestematelor florale.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

Sângele meu negru s-a potolit
I-am văzut jos ridicându-se
şi-au format un munte mototolit
Din vise moarte, pierzându-se
Au ars copacul vieţii
şi floarea lui ofilită
şi-au renăscut poeţii
şi-au murit într-o clipită
Restul n-au ştiu, nu i-au simţit
şi i-au lăsat singuri lânga criptă
Poeţii au luat câte un cuţit
şi-au închis rana înfiptă
şi-au renăscut poeţii
şi-au vorbit cu pereţii
şi-au ajuns acolo jos
şi-au gasit un folos
erau un moloz...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi (II)...

că te-am iubit tu ştii
că nu mai vrut se ştie
-toate erau pustii
eu fără tine- pustie...

toate erau fulgi de nea
neaua şi ea cenuşie
şi numai tu lîngă ea
şi numai eu încă vie

totul era pustie
toate erau pustii
că nu mai vrut se ştie
că te-am iubit tu ştii...

poezie de Iurie Osoianu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din bătălia înverşunată cu iarna, de fiecare dată primăvara iese triumfătoare, cu zâmbet de verdeaţă şi câmpuri de flori, cu soare cald şi cer albastru.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am aşteptat

Şi chiar atunci te-am aşteptat...
Era ca zborul lin al unui porumbel
Ce-şi întindea aripile de gânduri
Aterizând pe catargul îndepartat de ţărmuri.
Te-am aşteptat peste valul înspumat
De gânduri de iubire
Întinse spre o nava şi trase în neştire
De speranţe în culori transparente.

Te-am aşteptat chiar şi aşa
În disperata întindere neclară
Doar cu candoarea dragostei
Împraştiata uneori fără
Speranţa reîntoarcerii la noi.
Te-ai transformat într-o furtună
Te-am aşteptat şi atât...
Mai mult... ai disparut...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoane sterse

Privesc de la fereastră, gânditor,
Cum soarele se lasă-n asfinţit,
Deasupra lui chenarul unui nor
Cu aur şi rubin pare tivit.

Albastrul cerului acolo-i şters;
Din nor bizare forme se desfac…
Cum le-aş aşterne-n ritmul unui vers!
Dar se topesc… Acum, parcă-i un drac,

În haină de argint înfăşurat,
Stă drept şi ţine-n mână un stindard.
Acu-i un urs… dar iată… s-a schimbat…
I-un popă pletele-ncâlcite-i ard.

O clipă-l văd cu braţele în sus,
Dar flacările lacome-l cuprind,
Un nor de praf se-nalţă la apus,
Încet a nopţii umbre se întind…

În pacea asta sfântă din amurg
Ce trist lucesc a cerului făclii!
Iar clipele vieţii mele curg
Din ce în ce mai reci şi mai pustii.

poezie clasică de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul din amurg

Te-am aşteptat de-atâtea ori să vii
încât şi timpul mi-e prieten bun,
chiar dacă se opreşte când îi spun
să se grăbească-n clipele pustii.

Priveam, absent, un răsărit timid
ce-mi învelea cu tainicul veşmânt
un gând nepotolit şi prea avid
să-ţi fie-alături, sol trimis de vânt

Sau umbră sau pescarul din amurg
cu plasa care-aşteaptă câte-un vis
din apele pe care-un demiurg
le-aduce din al timpului abis.

Te-am aşteptat la câte-un miez de zi,
tot căutând un adăpost de dor
sub umbre ce păreau mereu a şti
că zâmbetu-mi ascunde un fior.

Şi ai venit, atrasă de-un alai
în care versul meu era un cânt,
iar inimii ai îndrăznit să dai,
spre fericire, ultimul avânt.

Vom încerca-mpreună să călcăm
cărări ce numai visele parcurg
şi-o melodie nouă să cântăm,
doar tu şi eu, pescarul din amurg.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele răsărind alintat de străvezii nori trandafirii, aruncă darnic mănunchiuri de raze orbitoare, desfăşurate aidoma unei cozi de păun şi anină bogate cununi de lumini sus, în ţinutul crestelor.

citat din Andrei Pandrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definiţia lacrimei

Lacătele de piatră
Se deschid cu râuri,
Lacătele de apă
Se deschid cu stele,
Lacătele din noi
Se deschid cu o lacrimă.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

podul ridicat
mult prea aproape de nori -
apus de soare

haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea pescarului

Îmi pun mâna streaşină
Deasupra sprâncenelor
Pentru a privi prin ceaţa dimineţii
Şi mă rog ca nici în această zi
Marea să nu mă-înscrie
Pe listele ei.

poezie de autor necunoscut/anonim (S.U.A.), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi...

că te-am iubit tu ştii
că nu mai vrut o ştiu
-toate erau pustii
eu fără tine- pustiu...

toate erau la fel
totul era cenuşiu
şi numai tu lângă el
şi numai eu încă viu...

totul era pustiu
toate erau pustii
că nu mai vrut o ştiu
că te-am iubit tu ştii...

poezie de Iurie Osoianu (7 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghezi

Se lasă peste timp nori de furtună...
Din lacrimi te-am creat, tu, trup de humă!
Iar când spre cer te-ai înălţat, te-ai stins...
Luceafăr, ai apus în zări de vis!

M-ai luat de mână, flacără arzând,
Din lacrimă, în nea m-ai prefăcut
Şi-am nins la tâmpla ta de vis, iubire,
Curgând în râu spumos de fericire.

Râu de lăptoase, albe stele, curge
Sticlind în miere tandră de apus...
Ce scurt acest poem de fericire!
Tu eşti departe şi veghezi de sus!!!!

Iar eu veghez, veghez acum din noapte,
Iubirea care veşnic ne desparte.
Sărut?! Zălog al fericirii noastre...
Pierdut... pierdut în zările albastre...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

Departe de tot ce-i omenesc
Uitând de tot ce-i pământesc
În extaz stau pironit
Privind un tainic asfinţit.
Ca-ntreaga zare-n lung şi-n lat
Nu-i alt tablou mai minunat...
De-un deal cu creştet auriu
Se lasă soarele umbrit
Ploaia de raze în zăvoi
Nişte culori şi forme noi
De adierile-mpietrite
Stau umbrele încremenite.
Un drum de-argint e apa-n maluri
Şi dâmburile-s valuri-valuri...
Apoi începând din vale
Culori din ce în ce mai pale
De albăstrele, rugi şi fragi
În contururi cât mai vagi
Redau neasemuit
Forme greu de-nchipuit...
Atât de pe nesimţit
Amurg e tainicu-asfinţit
A cărui umbră se întinde
Totul în juru-ne cuprinde...
Întregul orizont himeric
E mistuit de întuneric
Şi-n locul soarelui apus
Pe-oglinda mărilor de sus
Răsar nuferi tremurători
Şi corali strălucitori...
De frumuseţi înseninat
Sufletul s-a minunat...
Inima însă mă doare
Că totuşi e... Apus de soare.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa este pustie în lipsa unui copil, societatea este pustie în lipsa unui prieten. Zările sunt pustii în ochii unui prost, iar săracul nu vede decât golul în jurul său.

Sudraka în Căruţa de lemn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!