Amintiri antice
Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiții în descrieri superbe,
Când totul era la început.
Te mișcă teama pentru zei,
A cântărețului elen Homer,
La Sofocle destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.
La toți anticii eu am găsit,
În orice vers sau frază, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?
Nu exista Oxfordul, nici Sorbona,
Nici diplome bune de înrămat,
Atunci de unde a scos pe Antigona,
Sofocle? Unde oare a-nvățat?
Ce studii literare stau la baza,
Acelei Poetica a lui Aristotel?
Și unde a-i putea identifica,
Laboratorul lui Arhimede și Demosten?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Oare
Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simți?
Și de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aș putea privi?
Fără trup oare tot eu aș fi?
Aș avea aceleași amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?
Stau nopțile și mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viața asta e doar un test?
Când firul vieții brusc s-a rupt,
Luminile ușor sau întunecat
Și toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?
Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuți,
Oare pentru altcineva ar mai conta?
poezie de Ciprian Ionuț Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare pot fi eu...
oare pot fi eu în apusuri
care cresc în ochii tăi, sau
în cerneluri de roșu
acolo, unde se deschid
zăvoare de lumină?
Oare pot fi eu, acolo sus...
unde pana vulturului fulgeră-n zări
sau în mine răscolind
tainice șoapte?
oare pot fi trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut prin mine?
sau oare...
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii?
oare pot fi eu în...
ploi de curcubee, în furtuni
sau când scriu în seri tărzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
oare pot fi...
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse sau...
aburii treceri de după furtună?
oare sunt eu în clipe ce trec,
tăcute, ce nu știu răspunsul?
sau oare sunt eu sufletul tău
prin apusuri ce plecă
printr-un nou început?
poezie de Viorel Muha (aprilie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Problema nu e nici intestinul gros, nici rinichiul, ci viața și moartea. Da, viața a fost și acum uite, se duce, se duce și eu nu pot să o opresc. Da. De ce să mă amăgesc? Doar este evident pentru toată lumea în afară de mine că mor și că totul nu e decât o chestiune de săptămâni, de zile, - poate chiar acum. Acu' era lumină, acu' e întuneric. Acu' eram aici, acu' dincolo! Unde?... Eu n-o să mai fiu; atunci ce-o să fie? N-o să mai fie nimic. Și unde o să fiu când n-o să mai fiu? Oare mor? Nu, nu vreau!
Lev Tolstoi în Moartea lui Ivan Ilici (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Două lumini
Între două lumini întunericul are întotdeauna
dreptate...
Oare unde mi-am pus secunda
cu buzele țăcănite?
Oare unde mi-am pus minutul cu ochii
scorojiți?
Oare unde mi-am pus ora cu urechile
încâlcite?
Oare unde m-am pus?
Oare știți?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce oare...
Plină-i lumea... De ce oare?
De "stele rătăcitoare",
Pentru care-i pregătită,
De Cel făr' de-asemănare,
"Negura" cea mai cumplită
Și grozav de usturătoare,
O durere infinită
Unde "viermele nu moare"...
De ce oare? De ce oare?!
Când din Slava Minunată,
Cel ce veșnic E lumină
Și Viață adevărată,
Cu Dragostea Lui divină
La Golgota demonstrată,
A șters lumii orice vină
Și-A deschis spre Tatăl poartă
Sufletului să devină
Viu în Slava-I Minunată!
De ce oare-s nori uscați
Ce nici umbră nu mai au,
De ce oare atâția frați
Fără lucru-n "piață" stau,
De ce-s "dezrădăcinați"
Care nici un rod nu dau,
De ce-s toți de "val" purtați
Și de Duhul Sfânt nu vreau
Să se lase înduplecați...?!
De ce-s turme și nu-i "Turmă"
Iubind glasul Domnului...?
O fi vremea cea din urmă
Și sfârșitul Harului...?!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Calin Iordache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
SPUNE-MI DE CE?
Spune-mi de ce oare,
Tu, steaua mea,
Din Carul Mare,
Nu vrei să fi tot stea?
Stelele ce sunt pe cer
Vor fi în continuare
Ca și aceea care o prefer
Va fi acolo-n Carul Mare.
Nu pot merge-n infinit
Nici n-am cum să fac
Totul are un sfârșit,
De aceea, iată, tac.
În locul meu altcineva
Va scrie poate, iar un vers
Pentru că persoana ta
Eternă fi va-n univers.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnic pierdut
Parcă veșnic pierdut prin ținuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veșnic peisaj:
Unde nori colorați îmi cântă despre tine,
Folosindu-ți surâsul pe post de mixaj...
Unde soarele veșnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbești s-ajungi în viitor...
Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...
Unde eu sunt acelea ce îți urmează pașii,
Când pășim împreună pe aceeași cărare!
Unde timpul, nebunu', nu își păstrează așii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...
Unde lumea și pacea se-nțeleg de minune,
Unde nimeni nu știe să trăiască-n trecut,
Unde tu și cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veșnic pierdut...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde sunt?
Câte vise împreună am țesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut,
La ora asta unde sunt?
Câte mărunțișuri am discutat?
Te credeam pur și simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat,
La ora asta unde sunt?
Câte șoapte secrete ți-am spus
Și toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ți-am adus,
La ora asta unde sunt?
Câte imaginare căi întrevedeam
Și câte ode și poeme îți făceam în gând,
Dar toate speranțele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?
Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus,
Versuri, melodii și șoapte sublime
Din inimă oare s-au dus?
poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde oare, se duc toate?
Unde oare se duc, toate?
În neant, veți spune, poate!
Dar eu cred că din iubire
Toate merg în amintire.
Și poate că strânse-s toate
În a lumii aspră carte:
Casă pentru fiecare,
O lumină și-o culoare.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
OARE VA MAI EXISTA?
În noul an eu am intrat
În suflet cu tine,
Dar iată, azi tu m-ai uitat,
Uitând total de mine.
Inima de-acum îmi bate
În ritmu-i sacadat,
Dar tu ești foarte departe
Oare ce s-a întâmplat?
Nu-ți mai pun noi întrebări
Tu răspunsuri le găsești,
Printre grele încercări
Fără mine tu trăiești.
Iubirii mele dau tribut
Asta este soarta mea,
Aș mai vrea un început
Oare va mai exista?
Am rămas singur pe lume
Fără tine sunt mai trist,
Nu mai am nimic a spune
Iată tac, nu mai insist.
Baia de Arieș Ianuarie 1966
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești viață?
Unde ești tu viață,
Prin care am trecut?
Întrebarea e isteață,
Iar răspunsul e știut.
Viața care a-nceput,
Tu nu știai ce este,
Atunci cândva demult,
Credeai că e poveste.
Acum bătrân fiind,
Când ai văzut ce-a fost
Observi că doar trăind,
Viața are rost.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priveam...
Priveam întins la Carul Mare
Și-nconjuram Pământul.
Cine știe unde oare
Am fost atunci cu gândul?
Când în față ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.
Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvențe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIVEAM...
Priveam întins la Carul Mare
Și-nconjuram Pământul.
Cine știe unde oare
Am fost atunci cu gândul?
Când în față ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.
Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvențe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare sunt eu?
apusuri ce cresc în ochii mei
în cerneluri de roșu
acolo unde se deschid
zăvoare de lumină?
sunt eu acolo sus…
unde pana vulturului fulgeră zări
sau în mine șoptind
tainice colinde?
sunt trecerea timpului
atunci când...
picur încet tăceri de copil
din timpul trecut
prin mine?
când am adormit la sânul tău
dăruindu-mi vis de nebunii
oare sunt eu...
ploaie de curcubee în furtuni
când scriu în seri târzii
cuvinte cu picuri pe ferestre
gândidu-mă la tine?
sunt eu....
clipa din căușul palmei tale
strâns întinse
aburii treceri de după furtună
eu…
clipe ce trec tăcute ce nu știu răspunsul?
oare sunt eu?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ai venit de nicăieri și dacă e undeva, unde trebuie să ajungi, atunci trebuie să ajungi Aici. Dar Acum unde ești? Pentru că atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva și ajunge undeva, deoarece suntem veșnic pretutindeni. Dacă Sinele e veșnic, se pune problema să fi venit de undeva, există pentru el spațiu-timp ca să poată călători undeva? Și unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea să călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacă aș știi primul meu strămoș în sfârșit aș afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică ești terminat. Oare înainte ca să știi de unde ai venit și unde trebuie să ajungi, nu ar trebui să afli mai întâi cine ești tu? Dacă nu ești călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate dorurile...
De câte ori revii în amintire
Imaginea unei fantome
Emani în suflet fericire
Și-n inimă iluzii uniforme.
Pierdute sunt acele clipe
Mai pot să sper eu în ceva?
Iar dragostea ce-avea să se înfiripe
Vreodată va reînvia?
Nu cred. Căci totul a trecut
E mult de atunci, nici nu mai știu
Ce-aș putea în ochi să-ți citesc
Disprețul, ura? Iubirea e târziu
Să-ncerc s-o reînnoiesc.
Toate dorurile stinse
Care-au fost doar niște vise
Le revăd din nou aprinse,
Înflorind în voi narcise.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picături de poezie
Picături de poezie
Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu știe nici ramul,
nici codrul nu știe
în freamăt și-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.
Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
crește, se ofilește,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
și nu mai plouă.
Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu știe
care-a facut-o ca pe noi din iubire
și din dor de poezie.
Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum și-ar scrie poezia?
Nu știe nici Maica Preacurată Maria,
nu știe nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreț,
nu știu nici oștenii romani
care fac de pază
și se-ncălzesc la foc.
Știu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care și ani mai cad
picături de poezie.
Inviato dall'app Tiscali Mail.
poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există fericire acolo unde nu există nici înțelepciune.
citat clasic din Sofocle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru oameni nu există nimic care să dureze: nici noaptea înstelată, nici nenorocirile, nici bogăția; totul s-a spulberat într-o bună-zi.
citat celebru din Sofocle
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!