Pe Calea Victoriei

Pe Calea Victoriei mă plimb,
Citesc din Tao Te King,
Calea este bătătorită,
Fetele mari se mărită,
Fetele mici fac poze,
Cu flori de palmier şi tuberoze,
Numele numelor este ascuns,
Atotprezentul nu l-ai pătruns,
Tu te desprinzi de tine ca ins,
Devii mai tulbure şi mai distins,
Eşti străfiinţă manifestă,
Părăseşte poema livrescă,
Oricum n-ajungi prea departe,
Uită de manuscrise, de carte,
Desăvârşirea se atinge-n Nimic,
Ochii sunt ficşi ca la pisic,
Apoi îl cauţi pe Tao,
De nu te calcă un VW maro.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea nesfârşită

Tao te king, mă plimb, mă schimb,
Calea călăilor, cailor, căilor,
Iei un taior, nineacă, maior
Te fac, de nu ai nici nume
şi nici un colac,
numele numelor, pumele pumelor,
o străfiinţă, tu eşti dorinţă,
ce rime reci, de nepătruns,
precum temeiul meteotungus.
Hermes ajunge numai la termen,
Heliotrop, se roteşte c-un scop,
Hemerocal, crin radical,
Ca o hermină carnivorină.
Dar cât de albă e blana ei?
Nici hesperidele nu au cercei,
Prea sunt bolnave de frumuseţe,
Un pic de cianură pe sub corsete,
Cum agonia apare toamna,
Lasă agonicii să roadă rama,
Ca Ramayana, cum e La Mama,
Între câmpie şi munte doar fluturi,
Rece e fluierul dacă îl scuturi,
Pe coridoare – pânze de doliu,
Moliile circulă fără orgoliu,
Calea porneşte către niciunde,
Ea se sfârşeşte cu verbul pătrunde.
Numele toate în singurul nume,
Desăvârşirea sfârşind sub cunune,
Binele-i sfânt, răul – la fel,
Cum deosebeşti pe Ariel de Iael?
Tu făureşti, nu făptuieşti,
Cearcă, pricepe cu mintea în cleşti,
Dărui doar umbre, iei tot, şi suflet,
Tu să fii Timpul, eu să te NU CRED.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea nebătută

Calea n-a fost bătută de nimeni,
Numele noastre sunt scrise în cer,
Aici rostim doar cuvinte, dar cine
Poate să ştie ce nu a fost ieri?
Treptat ne desprindem de lumea aceasta,
Tulbure-i jocul, a fi, a nu fi,
Nimeni nu ştie cum vine năpasta,
Moartea priveşte cu ochii saşii.
De nepătruns - Principiul, în umbră,
Tainele nu duc niciunde, nicicând,
Desăvârşirea e tristă, e sumbră,
Ne despărţim de lume răzând.
Dăm un picior Nimicului harnic,
Noi ne iubim setoşi, nesătui,
Dincolo totul pare făţarnic,
Este-ncleştarea, mais non, encore oui.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au dispărut "fetele mari"

Bărbaţii, chiar de sunt bunici,
Vor fete fragede la vârstă,
Fiind convinşi că pe aici
"Fetele mari" nu mai există.

epigramă de Paul Constantin (27 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele mari

Un lucru vreau să fie clar,
Vă spun aşa ca-ntre amici:
Fetele mari nu dispar,
Dar în timp îs tot mai... mici!

epigramă de David Boia (4 ianuarie 2008)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea mea e realitatea...

Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spaţiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viaţă.
Un soare răsare şi apoi apune...
O lună care luminează nopţile...
Un zâmbet, o îmbrăţişare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.

poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Handra

Seară, poate ultima, poate penultima,
A venit la mine cineva, era disperat,
Nu ştia de ce, era disperat pentru că nu ştia de ce,
Îţi lipseşte o femeie, l-am întrebat?
Poate. Alcool? Nu. Fumezi? Nu prea. Citeşti?
Rar şi numai cărţi bune. Ce vrei? Nimic.
Nu vrei nimic? Eşti un om fericit.
A zâmbit, a deschis uşa de la lift, dar liftul nu era acolo.
S-a dus în gol. Fericit. Încerc să mă liniştesc. Citesc o carte.
Liftul a fost reparat. Să nu uitaţi de poeţii morţi de foame.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hyperiubirea

Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală şi nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai eşti nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare şi de flori.
Noi vom privi la poze luni şi marţea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deştul cercuri-cercuri,
Joi nu vom şti de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică şi prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bun explorator ştie că a căuta idei e ca şi cum ai plănui să cauţi aur. Dacă tot cauţi în aceleaşi locuri, ai să dai de surse răsuflate. Dacă eşti curios şi-ţi bagi nasul prin zone neumblate, ai şanse sporite să descoperi mii de idei. Poţi să te abaţi de la calea bătătorită.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mea a pornit la drum

Umbra mea a pornit la drum,
Este umbra mea sau un câine?
Zilele numărate trec uşor,
Azi te naşti, mâine eşti adolescent,
Apoi te îndrăgosteşti, simţi gustul primului sărut,
Este amar ca apa mării, cine a spus că sărutul e dulce?
Apoi vin copiii, bucuriile, spaimele,
Copiii cresc, uneori te uită, alteori tu exagerezi,
În fond toţi murim, dar fiecare altfel,
Moartea este numai o trecere spre altă viaţă,
Altfel viaţa nu ar avea sens. Cei dragi nu sunt uitaţi,
Tot o formă de viaţă, nu ştim nimic despre viitor,
Vor şti alţii, este marea ştafetă a vieţii,
Fără studii, tratate, doar poezie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reguli şi nereguli

Nu fă altuia, ce să nu-i faci?
Placi, nu placi. Pitpalaci.
Nu judeca pe aproapele tău, nu judeca nemic.
Chipul tău cu al cui seamănă. Eşti hun?
Ia de aici tutun. Să nu omori, oricum mori.
Cine fură un om să pună un pom.
Sapă o groapă, o să te-ncapă.
Nu minţi, deşi ai minte.
Mai bine puţine, decât multe bube.
Cui i se cuvine cinstea? Celui ce nu o are.
Supărarea din cuvinte este mai rea decât jocul la bursă.
Nici un cuvânt nu întrece o faptă, atunci de ce vorbim?
Darul nerăsplătit este sublim.
Limba vicleană departe ajunge. Unde?
Priveşte ochii şi nu mâinile femeii.
Să nu crezi că eşti sfânt, nu eşti.
Ş. a. m. d. Spune şi tu ceva.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este uşor

Nu este uşor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru şi scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul şi solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea şi Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu şi-e groază să vorbeşti despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferinţă,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viaţă,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin şi eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către ţărmul mării nu-l mai ştiu,
ştiu totul şi citesc în stele, iar trupul meu se înfrăţeşte
cu amrgul veşnic cald, iubind.
Boris M. Marian

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapte diverse

Cât de adânc a căzut şi în raport cu ce?
Proiecţiile de acest tip nu diminuează mitul.
Şi-a pus amprenta faptul divers.
Un om a sărit de pe Turnul Eiffel,
Nu a ales nimic, nu a acceptat nimic,
Nu avea datorii, nu se temea de nimic,
O tragedie generală. Într-o zi,
Turnul Eiffel s-a aruncat în Sena.

O bucăţică de pierpătrat
Stă în palma zeului Mardoh.
Zilele comemorative sunt dedicate
Cinstei care a murit.
Închise-s farmaciile şi clinicile,
Ca-n vremea imperiului manciurian.
Mă uit la ceas, halatu-l las să zboare,
Frumoasele se uită după geam.
Tranşee paralele umplu câmpul,
Cubiştii au învins de un an.

Când moare un înţelept,
Toţi sunt rudele lui,
Tatăl meu era un înţelept?
Ce este tatăl?
Este tatăl şi atât.
Cine pe cine părăseşte?
Durerea este de partea celui care rămâne.
Viaţa ca o captivitate.
De trei ori pe zi mă rog, după mersul soarelui.
Nimic nu este limpede, nici apa de izvor.
Izvorul e tatăl. Prea târziu ne cunoaştem pe noi înşine.
Prea târziu sorbim din izvorul primordial.
Stau cu iubita de mână în faţa unui mormânt nevăzut.
O lacrimă mi se prelinge pe obraz,
Limpede ca apa de izvor.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele mari nu dispar de tot, dar sunt din ce în ce mai mici.

aforism de David Boia (12 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ngustă e calea

Ce-ngustă e calea
ce duce-n Sion!
La stînga e teama,
la dreapta, Mamon.
Năpîrca pîndeşte
şi leii se-aţin.
În numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea!
Un pas şi te pierzi.
Păcatul te-nghite
în mlaştine verzi.

Ca îngeri de slavă
toţi demonii vin.
în numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea
pe muchii de stînci
Satan se ridică
din rîpele-adînci.

Cuvîntul ţi-e spada,
e da şi amin.
În numele jertfei,
loveşte în plin!

Ce-ngustă e calea
spre veşnicul plai.
îngustă şi aspră,
dar duce în Rai!

Aleargă spre poartă,
căci nu eşti străin!
În numele jertfei
vei bate în plin!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dragoste nimic nu este normal.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex nihilo

Ex nihilo nihil, nimic nu are rost,
Îmi spune nihilistul pe numele său Trost,
Când nu mai ai ce spune încearcă, bre, să taci,
Prea multe sunt în viaţă pe care nu le placi,
Bătătorite căi ai străbătut, copile,
Te naşti şi mori zadarnic, eşti doar la mâna milei?
Îmi plac trufaşii, răii, înfumuraţii zei,
Deşi-mi trezesc un zâmbet, mai vesel e cu ei,
Nu-mi place lumânarea ce pâlpâie plângând,
Dar de-i ating doar flama, îi mulţumesc că sunt.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul vieţii

Îi mulţumesc lui Dumnezeu
că mi-a pus condeiul în mână,
o inimă în piept şi un dram de minte,
mă vizitează păsări de departe,
limba lor nu mai este a mea,
viaţa – un joc de cuburi reci şi fierbinţi,
iubire şi neiubire, de ură m-am ferit singur,
am văzut ghioceii, toporaşii, femeile frumoase,
pe Agatha Christie în rolul Vanessei Redgrave,
de ce nu le-aş iubi pe toate?
Apoi, voi coborî în albul mormânt,
Alb ca şi rochia Ofeliei plutind pe ape,
Ofelia şi Hamlet sunt eu deopotrivă.
Zadarnic mă cauţi prin pulbere, prietene.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima trădare este mai grea, apoi totul se normalizează.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nimic nu este adevărat, de unde se naşte ura?

aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu seamănă cu o sferă, este închipuirea noastră.

aforism de Boris Marian Mehr din Sublimele
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!