Hyperiubirea

Poetul s-a îndrăgostit de-o zână,
Avea poetul 88 de ani,
Iubirea nu este o glumă,
E amorală şi nu costă bani.
Ebola a trecut pe-acolo,
Enola Gay a fost cândva ceva,
Eu scriu ceva cu aură creolă,
Tu nu mai eşti nici cât un fulg de nea.
Eu nu mai sunt nimic fără de tine,
Cum nu mai e nici cerul fără sori,
Copiii au nevoie de titine,
Bătrânii - de fanfare şi de flori.
Noi vom privi la poze luni şi marţea,
Un veac va trece până-n miercuri, nu e bai,
Vom desena cu deştul cercuri-cercuri,
Joi nu vom şti de suntem trei sau doi.
De vineri nu vom mai fi tineri,
De sâmbătă se-amână orice post,
Duminică şi prostul e un geniu,,
Noi vom pieri, iar tu nici nu ai fost.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Cu lacrimi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vineri sunt îndrăgostit

Nu ştiu de ce luni e gri,
Marţi şi miercuri sunt uni,
Joi e o albastră zi,
Dar vineri sunt îndrăgostit.

Luni e-o zi de stat în pat,
Marţi şi miercuri încă zac,
Joi iau totul de la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
Duminică nu am timp pentru toate,
Dar vineri e stare de necesitate,
Pentru că pot să iubesc.

Luni - zi neagră, ce să fac?
Marţi sau miercuri am infarct,
Joi încep iar de la "start",
Dar vineri pot să iubesc.

Lunea am dureri de cap,
Marţi, miercuri, încă mai zac,
Joi-mi pun pistolul la cap,
Dar vineri pot să iubesc.

Sâmbătă-i departe,
duminică - aparte,
Dar vineri e stare de necesitate,
Am şi eu voie, ca ceilalţi, să iubesc.

Pus la patru ace, n-am chef de-a mai zace,
Mă plimb prin oraş tip-top îmbrăcat.
Vă surprind plăcut, vă sperii un pic,
Vă fac să zâmbiţi pentru că sunt cam trăznit.
Ascult cu căşti, la radio,
Şi dansez pe stradă sau la metrou.
Nu mănânc zile-ntregi, dar îmi colorez ochii
Şi mă vezi mâncând pe la miezul nopţii,
Dar asta nu-i totul,
Sunt viul şi mortul,
Dar vineri am dreptul de a iubi şi eu ca ceilalţi.

Luni e-albastră cu zerouri,
Marţi şi miercuri au carouri,
Joi, să mă scol, n-am imbolduri,
Dar vineri, sunt îndrăgostit.

Luni e-ntr-adevăr o zi,
Marţi, miercuri, am distonii,
Joi, mai zac pentru o zi,
Pentru vineri, când pot iubi.

cântec interpretat de The Cure, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt poetul abisal

Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
şi pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar eşti poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceţi-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde şi Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supravieţuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viaţa, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nţelegem şi cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
Mările, drogul, poem, visul Nirvanei,
bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei.
Se făcea că mările au secat,
Umblam în gigantice cratere,
Mă priveai cu alţi ochi,
Eu mă scufundam în nisipul marin,
Un picior, un braţ, un obraz,
jumătate eram afară,
tu străluceai nemiloasă,
apoi apele s-au aşezat.
Părintele meu, eşti de mult în pământ,
Eu mă mai caut în scris şi în gând,
Eu te aud, noaptea, în vis,
Iar prin uitare nu te-am ucis.
Nu ştiu pe unde ne-om întâlni,
Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,
Oamenii urcă, urcă mereu,
O înălţare spre Dumnezeu.
Tot ce-ai greşit, greşit-am şi eu,
Dar mă înalţ la Dumnezeu,
Vin generaţii, mă-ngroapă încet,
Ei vor greşi, cum şi eu mai greşesc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lazy

I'm the mother fuckin' lazy
So what
Do you judge me?

Luni îmi spui că nu mai poţi să suporţi
Şi până miercuri te vor crede toţi
Până joi îţi faci bagajele iar
Vineri te găseşte într-un bar
Sâmbătă spui din nou
De-astăzi nu mai sunt un bou
Dar mâine te odihneşti
E duminică şi nu te trezeşti

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

Luni îmi spui din nou că nu ai noroc
Dar până miercuri nu te mişti din loc
Joi amiaza te găseşte în pat
Vineri iar te ia durerea de cap
Sâmbătă eşti pregătit
Simţi că timpul a venit
Dar nu vrei să mai încerci
E duminică şi vrei să petreci

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

So what, I'm the fuckin' lazy

Sâmbătă spui din nou
De-astăzi nu mai sunt un bou
Dar mâine te odihneşti
E duminică şi nu te trezeşti

So what, I'm the fuckin' lazy

Lenea te ţine-o săptămână
Te poate ţine şi o lună
Lenea e-o mare încrezută
Nu scapi de ea nici la o sută

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârşit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu eşti Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiţi mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.

poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară

Aş vrea într-o seară să ne întâlnim
Dar nu ştiu când e mai bine să ieşim
Lunea n-are nici un rost
Marţi e rău că merge prost
Miercuri ştii şi tu că e zi de post

Joi mi-e imposibil să te întâlnesc
Că mănânc c-un unchi pe care-l moştenesc
Vineri nu se poate, nu
Că postesc şi eu şi tu
Numai sâmbătă putem să ne dăm rendezvous

Şi dacă ne-o place stăm chiar până-n zori de zi
Că duminică putem dormi

Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară
Într-o cârciumioară la şosea
Unde cântă un pian şi-o vioară
Şi-unde nu ne vede nimenea

Perechi perechi amorezaţii stau la masă
Şi nu văd nimic în jurul lor
Guriţă iau de consumaţie ce le pasă
Dacă-şi fac jurăminte de-amor

Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară
Într-o cârciumioară la şosea

Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară
Într-o cârciumioară la şosea.

cântec interpretat de Jean Moscopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate absolută

E trist când spui că orice om
Este înlocuibil,
Nici despre stele să nu vorbeşti astfel,
E trist când refuzi mâna unui prieten,
Mai bine îl pui la zid şi-l execuţi,
E trist când te afli în război cu lumea,
Nici câinii comunitari nu cunosc acest război,
Eu scriu aici fără floricele de stil,
Doar desenez o inimă
şi nu aştept nici un transplant.

Înţelepciunea şi laşitatea nu sunt rude,
Diavole, îţi propun un pact,
sufletul meu pentru încă o viaţă,
ştiu, Faust dorea şi el aşa ceva,
dar eu sunt frate cu Prometeu,
cred că am să caut o altă cale.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancholia

Nimic nu este veşnic, nici duşmănia,
Dar despre ce să vă scriu?
Salvat de vorbe goale, tot ce-i viu,
Pluteşte-noată şi respiră,
La ce bun slove-n risipire?
M-am săturat de pedagogi,
Ei te lovesc la palmă, nu te rogi,
n-o să te ierte, e-n zadar,
am sărit gardul, sunt hoinar.
Liceul Sava, mi-ai fost drag,
Ca şi armata, grad cu grad,
Pfui, drepţi şi jos, dar ce poveşti,
Făţărnicie, drac mai eşti,
Din ce-i correcness nu se naşte
Nicio iubire, nici de Paşte,
Nu judecaţi pe cei greşiţi,
Prin judecăţi păcătuiţi,
Poetul fu asasinat, care-i chestiunea? Ce-i păcat?
A dispărut un trandafir?
Altul - viol chiar la Cugir,
Roată gigantică e viaţa,
Doar două clipe schimbă faţa,
Tiressias cu sânii largi
Porni către areopagi,
Aceştia nu mai ştiu nimic,
Pe Henri Vameşu-l întrebi,
Un om de treabă, pezevenghi,
Trece un ceas, tu ai rămas,
şi anii trec, eu m-am retras?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

A

Ceva s-a întâmplat, hemoragie, cutremur,
chestie malignă, cine n-are?
Aveţi şi altă întrebare, domnul Diavol?
Noi nu suntem de piatră, nici lemn tare,
venim de undeva, plecăm oriunde,
nu-i nimeni să întrebe, nu răspunde,
lăsaţi să sune telefonul, taie capul.
Pe când un om în miezul vieţii lui,
dădu în mintea viviţelului,
pădure-ntunecată părea viaţa,
când nu aveai un scop, numai o raţă,
amar vorbeai pe-ascuns, o spun pe faţă,
frica pe nesimţite m-a pătruns,
că nu e poezia în pericol,
ci globul nostru, vechi vehicol.
Prea ne încrâncenăm uitând iubirea,
fără iubire nicio convertire
nu-ţi va salva nemernica făptură,
poţi aduna zeci de milioane-n bătătură,
în versul meu reînvie Beatrice,
decât poetul cine-i mai ferice?
Nici boala şi nici moartea nu-l doboară,
renaşte zilnic, scrie prima oară,
printre cuvinte, ca printre pocale,
un farmec nou aduc buzele tale.
*****************************
Mi s-a plâns o pitulice
că nu are niciun Nietzsche,
niciun Kafka, Kierkegaard,
ia, acolo, adorator.
Viaţa trece, norii zboară,
visele se fac o sfoară,
poţi să urci la Dumnezeu,
dar El nu dă din al Său.
Eu i-am spus, privind-o fix,
nici prea blând şi nici prea linx,
ai iubit, ai fost cândva
înrobită, draga mea?
Dacă vrei doar libertate,
te găseşti foarte departe.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te superi?

De ce te superi,
Am vrut să-ţi spun
o glumă la ureche,
spuse motanul negru
unei pisici aurii,
discuţia avea loc pe acoperişul blocului meu,
era de faţă şi un cotoi castrat
zis şi Mafiotul,
în acest timp în lume
mor şi se nasc milioane de oameni,
unii se iubesc,
"Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt
şi noaptea candelă s-aprinzi
iubirii pe pământ,
vorba Poetului. Iar eu cer scuze cititorului.
O zi bună.

Prin visul meu trece o lebădă neagră,
Printre lebede este cea mai vizibilă,
Ea poartă amintirile mele,
Loviţi-o cu pietre, ea nu se va feri,
Aveam cândva un bordei din ramuri de alun,
Cineva l-a profanat, au trântit un bloc peste el,
Blocul greu al indiferenţei, cineva a râs roz-bombon,
Trece cavalerul cu pieptul rece, platoşă,
Sub platoşă – nimic, un mic cavou,
În zadar s-a irosit laptele matern pentru unii eroi,
Ca şi lacrimile, buzunarele memoriei s-au golit,
Dumnezeu ştie pentru ce mau scriu versuri,
O, El ştie, dar nu-mi spune acum, scriu aşa cum inima
Bate în neştire şi necunoaştere până la istovire,
Nu sunt bani, zice unul, nu este aer, zice altul,
Nici pomi, nici căpuşe, doar fumuri şi aburi,
Poetul are nevoie de o dietă, de o trietă, de o poetă,
Independenţa şi virginitatea se pierd
cu uşurinţa trecerii pe roşu, nu te enerva,
cată unanimitatea de aur, renunţă treptat la organe,
unuia dă-i ochii, altuia inima, rinichii, creierul,
toate sunt bune, vei fi mai fericit în trupurile
celor ce caută salvarea.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai spus

Tu ai spus – nu cer nimic,
Nici cerul nu poate cere,
Tu ai spus, evoluăm pe raze diferite,
Este bine, iradiem ceva, tu ai spus,
Nu suntem nici aproape, nici departe,
Este drept, noi doar suntem,
Tu ai spus, nu este momentul,
Aşa este, nicio execuţie nu se potriveşte cu momentul,
Pentru mine nu există decât ACUM,
Dar nu ai cum înţelege, ai ceasul tău,
Nu-ţi sunt străin cât timp ne aflăm în această lume,
Tu ai spus, iubirea este-n tine, fals,
Iubirea mea este la tine, iubirea ta nu este nicăieri,
Poate că este în cuvinte, dar ce sunt cuvintele?
Pui de vrăbii, zboruri de rândunele, vorba Minulescului,
Cel ce pierduse cheia, pălăria şi bastonul,
Tot mai departe ne vom roti, mâine vom fi departe,
Acum este deja mâine, everyone around me is dying,
Fiecare pleacă în alt tren, avion, au rămas un pantof fără toc,
Un toc fără peniţă, din joacă se nasc iubirile,
Ca furtuna-n aprilie, copleşit îmi plec fruntea,
Parcă ieşeam din spital sau din închisoare,
Mă simt ca o libelulă, adică liber, în jurul meu moare timpul,
Acest fluviu pe care plutesc cadavre invizibile,
Eins, zwei, copii împuşcaţi în faţa mamelor,
Mame împuşcate în faţa copiilor, cine să-i mai plângă?
Istoria se scrie de jos în sus, apoi se autodecapitează,
Buzele mele muşcă aerul, pântecul aerului, mormânt aerian,
Am scos sabia de aur de sub nisip, ca Lancelot,
Pălăria lui Hamlet a fost uitată la rechizite,
Veneau lupii şi urinau peste tot,
Departe urlă felinele mari,
Mă acund şi repet, toate sunt vânare de vânt.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele şapte minuni ale lumii se numesc: Luni, Marţi, Miercuri, Joi, Vineri, Sâmbătă şi Duminică.

Radu F. Constantinescu în Filosofia Sexului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia

de luni
marţi
miercuri
joi
vineri
şi
sâmbătă
nu
a reuşit
(?!)
duminică
e
o zi de o
dihnă
şi
tihnă
de
ce nu ne
am
reveni

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chibzuieli

Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare şi altele.
Trăieşte, nu şovăi, există înţelepţi şi la casa de nebuni.
Nici faptele şi nici gândurile altora nu ţi se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferinţă, dar există suferinţă şi atât.
Totul trece numai tu rămâi acelaşi, deşi crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauţi adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte şi pâine.
Când te rupi de realitate, trăieşti un vis absolut, dar cine ştie cum se termină?
Adevărul absolut e mut şi surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar şi păcatul te costă.
Învăţătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înţelege nimic, vine un înţelept şi spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieşit din Evul Mediu? Unii nu au ieşit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaşte ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mişcare ca pe un exerciţiu fizic.
Şi altele.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comedia mea

O, comedia mea nemuritoare,
exilul meu pe creierul în floare,
cum mă uitaţi, prieteni fără patimi
şi fără pete, dincolo de gratii
şi dincolo de graţiile sublime
ale Sibyllei din scriptura sibyllină,
eu m-am născut bogat, ca regii antici,
cu anii am pierdut din mantii,
azi port hlamida sărăciei strălucinde,
exilul meu, regatul din cuvinte.
*******************************
... Poetul este Ali Baba
ce-şi regăseşte trista lui comoară,
pe care hoţii nu o pot fura,
poetul este Ali Baba.
Iar soarele e ironia voastră,
poetul e pustia vastă,
un prizonier al infinitului închis,
un vis în vis..
*******************************
... Iubirea mea a fost greşala mea,
nu o privi ca pe o dramă,
în viaţă, ştie orice haimana,
e totul trecător, nu bagi de seamă
şi eşti deja albit, ceva mai calm,
din artă faci un mit, din vorbe –vise,
iubirea mea ca focul de napalm
se stinse.
*******************************
Eu sunt precum Ulise ce, după multe rătăciri,
cuprins de dor, revine în Ithaca, muritor.
... Nu-mi cere să-nţeleg privirea ta,
eu nu ştiu ce gândeşti, ştiu doar ce-aş vrea,
sunt mii de vorbe ce nu spun prea mult,
nu-mi cere să-nţeleg, sunt surd şi mut,
pluteşte-n aer teama de a pierde
ce-a fost şi ce va fi, precum din verde,
un codru-ntreg devine brun, schilod,
nu-s nici zăpadă, păsări, nici un rod,
doar vântul rău, albastru, fără glas
vuieşte, hohoteşte, "Bun rămas",
doar soarele învinge, ai răspuns,
nemulţumirea iernii s-a ascuns..
*******************************
... Litera prinde vedere, litera prinde auz,
cuvântul e adiere, fraza e un abuz,
cuib zburător ne e gândul,
sâmburii cad pe pământ,
geana morţii, pândindu-l,
aşteaptă sărutul – cuvânt,
zeii muriră-n vechime,
Un Dumnezeu ne-a rămas,
viaţa mea – o miime
dintr-o bătaie de ceas
*******************************
... Sfâşietor- Cântecul lui Maldoror
din Gara Obor, unde a murit un vagabond
din Chibrit, nu era beat, nici nu a furat,
nici nu a minţit, un mort cinstit.
... Voi fi iar tânăr şi absurd,
voi fi bătrân, încă nu simt,
nu pot fi orb şi mut şi surd,
dispreţuiesc căderea-n timp
... Blues pentru o pisică neagră,
treacă-meargă, oameni pe targă,
treacă-meargă,
furnici kamikadze, oameni de vază,
gloanţe şi gloanţe, ce clanţă, ce zdreanţă,
ce raniţă, baniţă,
contabilul morţii e mort,
doar un corb îi pune cu gingăşie
o monedă aurie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rateu

Străzi pustii se împreună,
Ca-ntr-un vodevil, sub lună,
Ne iubim în vechiul parc,
Crapă buzele şi ard,
Frunzele sunt suflete,
Frunzele sunt scutece,
Sfinţi suntem fără sfinţire,
Eşti mirare, eu sunt mire,
Astragal şi hyacint,
Antracit preafericit,
Trap mărunt, un trip secund,
Zborul meu căzu-n ocean,
Eu eram în Astrahan,
Salt în timp, în spaţiul rar,
Din Chicago-n Krasnodar,
Erai crimă, eu sunt Grimm,
Vin la tine mai intim,
Mai tomnatic, suferind,
După o noapte, mă alint.
Woman, recognizes voice?
See my girls and see my boys.

PS. Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare şi altele.
Trăieşte, nu şovăi, există înţelepţi şi la casa de nebuni....
Nici faptele şi nici gândurile altora nu ţi se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferinţă, dar există suferinţă şi atât.
Totul trece numai tu rămâi acelaşi, deşi crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauţi adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte şi pâine.
Când te rupi de realitate, trăieşti un vis absolut, dar cine ştie cum se termină?
Adevărul absolut e mut şi surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar şi păcatul te costă.
Învăţătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înţelege nimic, vine un înţelept şi spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieşit din Evul Mediu? Unii nu au ieşit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaşte ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mişcare ca pe un exerciţiu fizic.
Şi altele.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Canonul iubirii

La început a fost alegerea.
Cum deosebeşti diavolul de înger?
Folosul şi iubirea – duşmani neîmpăcaţi.
Pasiunea este vicleană ca o felină.
Ce este o relaţie? Nimic, fără iubire.
Metafizica se evaporează la focul iubirii. Orice retorică moare.
Teama îşi are locul ei.
Înainte şi după iubire tot iubire este.
Iubirea şi eternitatea nu au nimic comun.
El este ea, ea este el, o vreme dispar amândoi.
Iubirea şi arta memoriei.
Faust a dispreţuit iubirea- aceasta a fost drama.
Freud a considerat iubirea obiect de studiu.
Kafka – nefericitul îndrăgostit.
Prietenie ce dăinuie nu mai este iubire.
Mortul nemuritor şi viaţa ca o secundă.
Îndrăgostitul – un peşte cu aripi caraghioase.
Nu poţi înfrânge nebunia într-o singură zi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu...

Nu te-am pierdut în nici o clipă petrecută fără tine!
Doar mi-ai lipsit puţin dintr-o privire în viaţa asta trecătoare!
Şi nici nu mi-ai lipsit prea mult, doar atât cât Tu ai vrut!
Nici nu te-am aşteptat prea mult, erai acolo printre gânduri!

Când îmi lipseai, te pictam într-o icoană printre îngeri!
Şi-n glasul meu te auzeam doar pe tine printre timpuri!
În ochii mei doar Tu îmi străluceai luceferi în orizonturi!
Şi-n nopţile fără de stele, doar Tu erai în cerul meu o Stea!

Nici timpul nu-mi era stinger, doar Tu îmi eşti perechea mea în Cer!
Nici stelele nu pier, nici Tu nu pieri, ci doar revii
în zori!
Şi-o altă zi ne-mbată cu roua de pe flori,
ne-aduce ziua fără nori!
Nici Tu nici Eu nu mai cerşim iubirea când apare Luna!

Nici noaptea nu ne mai desparte, nici stelele nu ne mai sunt străine!
Totul e-atât de aproape, nu ne mai pierdem printre şoapte!
Nici moartea nu alungă ce viaţa a născut din praf de stele!
Nici aurul nu ne rezistă Nouă, nimic nu poate pune sfârşit în noapte!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E frig şi azi e ziua mea

E frig şi azi e ziua mea,
Dar ce contează pentru o vecie?
Simt că prietenii-s aproape,
Eu încă pot să cred în prietenie.

Bătrân naiv, sentimental
Am dăruit poeme
Mai limpezi decât un cristal,
mi-aţi fost şi-mi sunteţi gemeni.
Am întâlnit în drum iubiri,
Dar n-am trădat Iubirea,
Unii au fost fraţi, alţii vampiri,
Să-i judec, nu mi-e firea.
Poetul moare nescriind
şi necitit el moare,
ca orice om privesc cu jind
la tot ce mă-nconjoară,
milioane scriu, milioane mor,
din ceruri cad şi stele,
m-am dăruit poemelor,
mă regăsesc în ele.

Un cer fără de margini port în suflet,
Un cerc de foc mi-e timpul martirizat, desculţe
Merg clipele pe drumul înspre moarte,
Eu am crezut, în Tine, Doamne, nimic nu mă desparte,
Durere şi trădare, curg fluviile-n ocean,
Sunt fericit că-mi dărui otravă şi balsam,
Speranţa nemuririi, iubirile trupeşti,
În fiecare clipă îţi mulţumesc că Eşti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai iubire?

Motto-
Cum poţi iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.

Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În braţele divine ale Măriei Tale,
Nu Ţi-am vorbit vreodată
şi nu Ţi-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roşii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloşii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ţi-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
Ţi-am fost iubit odată,
În secolul trecut,
Acum fumez o pipă
şi mint că nu Te-am vrut.

---------------------------------
Aici e locul meu, i-am spus câinelui credincios,
Aici voi fi îngropat, nu-mi trebuie fanfare,
Nici zgardă de aur şi nici marmură,
Să pot auzi clinchetul tramvaielor,
Urletul sălbatic al motocicletelor,
Vocile rândunicilor, voi gusta quiche cu somon afumat,
O felie de lună, voi transporta dulapuri vechi,
Cu costume de gală din vremea lui Napoleon III,
Voi râde de listele laureaţilor, medaliaţilor,
De istoriile literare voi râde în hohote,
Trece în goană un pâlc de călăreţi,
Sunt oamenii lui Alaric, caii lor fumurii
Cântă imnuri imperiale, guillaume iar face glume,
Iar noi mai avem puterea să râdem,
Trăiască, strigă sufletele slabe,
Pe ritm de samba, apoi adio.
Vom naviga fără dureri, departe de noi înşine,
Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan
Sau Olandezul Zburător fără de moarte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!