Ştiu care vor fi ultimele mele cuvinte: "am trăit".

Imre Toth în Institut Scandinave de Vandalisme Compare (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece, pietrele de rinichi rămân.

Imre Toth în Institut Scandinave de Vandalisme Compare (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se îmbolnăveşte un bărbat: "Ascultaţi la mine, dragii mei, acestea ar putea fi ultimele mele cuvinte."

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joe Gillis: Eu nu sunt director, eu doar scriu.
Norma Desmond: Tu... scrii, da. Cuvinte, cuvinte, multe cuvinte! Ei, bine, ai să împleteşti frânghii de cuvinte şi ai să strangulezi toată lumea asta! Dar să ştii că undeva va fi un microfon care va înregistra ultimele bolboroseli, iar Technicolor va fotografia limbile roşii şi umflate!

replici din filmul artistic Bulevardul amurgului (10 august 1950)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Îmi cunosc trecutul,
ştiu motivul pentru alegerile mele,
ştiu ce am în interior.
Ştiu cât de mult am suferit,
ştiu cât de puternică sunt
ştiu cât de fragilă sunt
şi nimeni altcineva nu ştie asta.
Ştiu de ce am făcut un lucru în loc de altul,
dar cei care se uită la mine nu cred
în dreptul de a nu judeca propriile mele obţiuni.
Numai eu pot judeca.

poezie de Eugenia Calancea (21 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă ca din străfunduri
Plouă în sufletele noastre goi
Plouă cu ultimele rânduri
Plouă, pansând răni şi umerii goi.

Plouă cu amănunte multe....
Peste anii fără risipire-n trăire
Picură blând peste babe surde.
Magia reîntoarcerii devine retrăire.

Să ne ascundem de noi, în locuri sacre
Să ne unim la El, la divina răsplată
Ultima pagină de cuvinte şi cărnuri macre
Se întind necugetat spre a naşte plată.

Ultimele cuvinte vor fi alinare....
Vor fi adaus de miere şi foc
Sau poate cuvinte la supărare
Cu magia unui vers, recreat în joc.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tot ce am trăit poate fi pus în cuvinte, înseamnă că am trăit fără intensitate.

citat clasic din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiect de înţelepciune

Ştiu de pe-acum ceasul acela în care
voi scotoci după tine, prin zece sertare,
ca să-i pot spune cuiva cît de mult am iubit
în tinereţile mele.
Multe scrisori voi avea, şi fotografii,
teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,
şi, printre ele, mîinile mele foşni-vor
searbăd ca frunzele vechi.
Dar am să spun, am să spun cum zîmbeai lîngă mine
buzelor mele de-atunci, dulci şi veline,
şi cum ştiai că vom fi împreună mereu,
veşnic (sau pînă la moarte).
Şi am să spun că aveai cîte-un profil,
care-şi pierdea în lumină hotarul fragil,
ochii pestriţi ca două gîze imense,
prinse în ploaia de-april.
O să mă laude-acela, fără-ndoială.
« Da, ai trăit o frumoasă iubire de gală... »
Eu voi închide sertarele. Ştiu de pe-acum
ceasul în care...

poezie de Nina Cassian din Să ne facem daruri (1963)
Adăugat de El
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Aici zace o biată femeie care toata viata a fost a obosită –
A trăit într-un loc unde trebuia să trudească zi de zi.
Ultimele ei cuvinte pe lumea asta:
"Dragi prieteni, mă duc acolo unde
Nu se matură, nu se spală, nici nu se cârpesc rufe
Şi unde totul este exact aşa cum îmi doresc –
Pentru că acolo ei nu mănâncă, nu trebuie spălate vasele.
Nu a plângeţi astăzi în urma mea, nu plângeţi niciodată,
Pentru că de acum încolo nu voi mai munci în vecii vecilor."

epitaf de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş muri de frică să ştiu că voi ajunge în ultima zi a vieţii mele şi, privind în urmă, voi vedea că nu am trăit pentru mine. Dar ştiu sigur că asta nu se va întâmpla. Narcisismul şi nihilismul, două noţiuni incompatibile poate, m-au făcut să trăiesc exclusiv pentru mine.

Cristina Nemerovschi în Sânge satanic (2010)
Adăugat de deliutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri sensibile

Eşti atât de frumoasă
încât nici o floare-a pământului
nu-ţi poate sta alături
în visele mele.

Tu să priveşti doar încă o data
în certa mea solitudine
să vezi cum fără tăgadă
cerul de pământ
se desprinde
în noţiuni cardinale -

Ultimele tale cuvinte
nu mă vor ajunge însă nicicând -
numai tremurul frunzelor
va rămâne veşnic,
un martor ne-nduplecat
pentru acele amintiri vulnerabile.

Şi numai când înfloresc negurile
pe un alb gât de lună fecioară
apropiată-mi rămâne
o şovăielnică urmă a umbrei
după care aleargă, aleargă
bidivii tinereţii mele în depărtare.

poezie clasică de Barzin Vlada din Atlantida (1987)
Adăugat de B. Vladislava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

David în Psalmii, 140:3-4
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte pe care le-am pierdut pentru totdeauna

Le văd câteodată
În mulţimea norilor cenuşii îngrămădiţi
Pe pagina tipărită-a unei reviste – cuvinte
Încurajatoare, persuasive ca mângâierea

Unei femei îndrăgostite de curând.
Cuvinte care aproape au evadat
De pe buzele mele, chiar înainte ca semaforul
Să ne întrerupă înaintarea, cuvinte

Care ar fi putut defini exact
Legătura dintre noi, acum ruptă.
Cuvinte în care am ajuns să cred,
Stând în sanctuarul unei biserici

Ai căror pereţi de culoarea pală-a levandei,
Al căror amvon drapat în purpuriu,
Brodat cu crucifixe aurii,
M-au făcut să-întrevăd posibilitatea

Existenţei adevărului dincolo de circumstanţe,
Indiferent la recuzită şi la ceremonial,
Adevăr necesar vieţii mele astăzi când cuvintele
Mă apără de o tăcere imensă.

poezie de John Companiotte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Aer! Aer!", au fost ultimele cuvinte ale meteoritului.

aforism de Cristinel Mortici (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu vrea să se gândească la ultimele cuvinte pe care ar vrea să le rostească înainte de a-şi da obştescul sfârşit.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele cuvinte agăţat în ştreang: "m-au tras pe sfoară".

aforism de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele dorinţe

"Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte..."

El, scos din tranşee mai mult mort decât viu,
Surd, ameţit şi şchiop, c-un picior rupt de la jumătate,
Murmura absent aceleaşi propoziţii dezlânate:

"Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte...

Părinţii aşteaptă-ncrezători în viitorul fiilor, rozaliu –
Aşteaptă-un cuvânt într-o tăcere răbdătoare, zi şi noapte,
Dar ce mi-au spus ei sau cine-s părinţii lor, din păcate,

Nu-mi prea aduc aminte... Erau cinci, atâta ştiu,
Căzuţi lângă mine-n tranşee – şi trei, cu mare greutate,
Mi-au şoptit ultimele lor dorinţe, înainte de moarte..."

poezie de Wilfrid Wilson Gibson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am destule cuvinte să vă povestesc tăcerile şi nici nu ştiu cine ar citi nescrisele mele!

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noah: Văd că ai primit scrisorile de la mine, în sfârşit. Ce o să faci, Al?
Allie: Nu ştiu.
Noah: Ne întoarcem de unde am plecat? Din nou? Cum rămâne cu ce s-a întâmplat în ultimele două zile? Au fost reale, să ştii.
Allie: Ştiu, şi au fost minunate. Dar am fost şi foarte iresponsabili. Am un logodnic care mă aşteaptă la hotel care o să fie zdrobit când o să afle ce am făcut.

replici din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pat de frunze moarte

Este iubire? ură? sau durere?
Mie îmi sună la fel...
Acestea sunt ultimele mele cuvinte
Pentru că oricum nu îmi pasă
Dacă vei veni cu mine aici
Aici unde soarele nu răsare niciodată...
Oare vei împărţi lumea asta cu mine?
Nimic nu se compară cu acest vis frumos...
Să facem dragoste pe un pat de frunze moarte,
Printre nelinişti şi dureri,
Împreună să navigăm pe marea lacrimilor mele...
Deci vino! şi chinul nostru va fi complet
Aici unde soarele nu răsare niciodată...

poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!