Cuvinte pe care le-am pierdut pentru totdeauna
Le văd câteodată
În mulțimea norilor cenușii îngrămădiți
Pe pagina tipărită-a unei reviste cuvinte
Încurajatoare, persuasive ca mângâierea
Unei femei îndrăgostite de curând.
Cuvinte care aproape au evadat
De pe buzele mele, chiar înainte ca semaforul
Să ne întrerupă înaintarea, cuvinte
Care ar fi putut defini exact
Legătura dintre noi, acum ruptă.
Cuvinte în care am ajuns să cred,
Stând în sanctuarul unei biserici
Ai căror pereți de culoarea pală-a levandei,
Al căror amvon drapat în purpuriu,
Brodat cu crucifixe aurii,
M-au făcut să-întrevăd posibilitatea
Existenței adevărului dincolo de circumstanțe,
Indiferent la recuzită și la ceremonial,
Adevăr necesar vieții mele astăzi când cuvintele
Mă apără de o tăcere imensă.
poezie de John Companiotte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru John Companiotte. [Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre adevăr
- poezii despre încurajare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre semafor
- poezii despre religie
- poezii despre prezent
- poezii despre posibilitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.