Epitaf
Aici zace o biată femeie care toata viata a fost a obosită
A trăit într-un loc unde trebuia să trudească zi de zi.
Ultimele ei cuvinte pe lumea asta:
"Dragi prieteni, mă duc acolo unde
Nu se matură, nu se spală, nici nu se cârpesc rufe
Și unde totul este exact așa cum îmi doresc
Pentru că acolo ei nu mănâncă, nu trebuie spălate vasele.
Nu a plângeți astăzi în urma mea, nu plângeți niciodată,
Pentru că de acum încolo nu voi mai munci în vecii vecilor."
epitaf de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre muncă
- poezii despre maturitate
- poezii despre femei
- poezii despre dorințe
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.