Nu doar acei care ne invidiază

Nu doar acei care ne invidiază sau urăsc
Ne trasează limitele şi ne asupresc; cei care ne iubesc
Ne limitează nu mai puţin.
Fie ca zeii să-mi garanteze, eliberat de toate
Iubirile, libertatea îngheţată din înălţimile
Vidului. Dorind puţin,
Omul are totul. Nedorind nimic,
El este liber. Neavând şi nedorind,
El este egal, deşi doar om, cu zeii.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc!

Urăsc pe cei care urăsc ce nu-nţeleg,
Urăsc pe toţi acei care-şi aleg
Să vadă doar ce vor şi cum le este bine,
Care privesc pripit şi cred că văd în mine.

Urăsc pe cei care vorbesc doar să se-audă
Care nu gândesc şi mintea le e surdă...
Urăsc prejudecata furibundă
Şi întocmită fără-a iubirii undă.

Urăsc pe acei care se ceartă
Şi pentru toate dând vina tot pe soartă...
Urăsc pe toţi acei crezându-se eterni,
Pledând pioşia, când nu ştiu a fi demni.

Urăsc să mă complac în fel de situaţii,
Ce le urăsc în sine, având joase vibraţii...
Urăsc să mă arăt ce nu pot fi
Şi să înşel că ştiu ce nu aş şti.

Urăsc atunci când cineva opreşte
Iubirea ce în suflet înfloreşte...
Urăsc când omul se crede Dumnezeu
Şi fură destine, fermecând mereu.

Urăsc când se dă mare un om într-un nimic
Şi cum se-mpodobeşte că este mult prea mic...
Urăsc pe cei care se vând nestingheriţi,
Care stau mereu şi se dau grăbiţi.

Urăsc când spui pe nume şi nu ştii cine sunt
Când mi-ai pus etichetă doar dintr-un cuvânt...
Urăsc mult ignoranţa şi ce-i de suprafaţă,
Urăsc la fel de mult sufletul de gheaţă.

Urăsc obrăznicia a celor cu mulţi bani,
Crezând că-i al lor tot, fiind atât de-avari!...
Urăsc om fără milă şi pe cel păgân,
Neştiinţa dom'le, te lasă şi mai spân.

Urăsc pe-acei care nu ştiu să valoreze,
Tot ce ne-a fost lăsat de Tatăl să vibreze,
Urăsc mândria şi prostia când vrei să le ascunzi
Cu a lor negare în care te afunzi.

Urăsc tot ce-i urât şi urâţeşte,
Prin ura de urât se construieşte
Un suflet alb şi-o inimă celestă
Înmormântând ura cea funestă.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este esenţială

Dragostea este esenţială.
Sexul, doar un accident.
Pot fi egale
Sau diferite.
Omul nu e un animal:
Este carne inteligentă,
Deşi uneori bolnavă.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii înşişi îl invidiază pe acela ale cărui simţuri, asemenea unor cai bine ţinuţi în frâu de vizitiu, au fost supuse, care este imun faţă de sentimentul de mândrie şi liber faţă de pofte.

citat din Buddha
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îl ascult pe Beethoven îmi spun că omul este mai mare decât zeii. Când îl ascult pe Mozart îmi spun că zeii umanizaţi sunt mai mari decât omul. Iar când îl ascult pe Bach îmi spun: zeii şi nimic mai mult!

citat clasic din Constantin Tsatsos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi fii liber; apoi cere libertatea!

citat celebru din Fernando Pessoa
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este flacăra pe care zeii o invidiază la muritori.

definiţie de L. Borne
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ridicol să se salveze cineva doar datorită zeilor dacă a făcut toate lucrurile în viaţă dupa judecata proprie, iar nu aşa cum le place zeilor, şi nu a făcut nici măcar acele lucruri pe care zeii înşişi le orânduiesc în vederea salvării;dacă se întâmplă contrariul şi pacea se menţine în toate nelegiurile şi viciile, aceasta ar fi o neglijenţă a providenţei, care ar lăsa pe cei răi să conducă. Dar cei răi conduc datorită laşităţii celor conduşi, aceasta este drept iar contrariul nu. Providenţa nu trebuie să existe astfel încât noi să nu mai însemnăm nimic. Dacă totul ar fi providenţă şi doar providenţă, atunci nici ea însăşi nu ar mai fi: căci pentru ce anume ar mai putea fi? Nu ar mai exista decât divinitatea. Dacă unii au devenit răi, nu le este permis, ca făcând rugăciuni, să pretindă altora să fie salvatorii lor, neglijându-se pe ei înşişi, nici să pretindă ca zeii să renunţe la vieţile proprii, pentru a dirija treburile lor particulare.

Plotin în Enneade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care este liber de credulitate, dar care cunoaşte Necreatul, care s-a eliberat de toate înlănţuirile, a depăşit toate tentaţiile, a renunţat la toate dorinţele superficiale, acela este cel mai mare dintre oameni.

citat din Buddha
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeii pe care i-am creat sunt exact zeii la care te-ai aştepta să fie făcuţi de o specie care este la o jumătate de cromozom distanţă de a fi un cimpanzeu.

citat din Christopher Hitchens
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu ştie mai mult decât celelalte animale; ştie mai puţin. Ele ştiu ce au nevoie să ştie. Noi nu.

citat celebru din Fernando Pessoa
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a practica, tu trebuie să fii, recunoaşte mai întâi ce este acest "A-Fi" care e liber de orice a şti, a practica, a vrea, a crede, a fi convins, etc. Pentru a recunoaşte că Eşti nu ai nevoie de nimic, dar când îl asociezi pe "A-Fi" cu "a fi un practicant, un ştiutor sau un observator, sau a fi în prezent" doar te inviţi singur nu la o cale, ci la rătăcirea în concepte interminabile. Doar Fii şi ignoră-l pe "a şti". Asta este libertatea! Sri Ramana spune: "A-Fi" este starea ta naturală, este Sinele", este libertatea, orice adaugi peste el e doar o devenire fără de sfârşit!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A doua veghetoare: Ţara asta întreagă e foarte tristă... Cea în care am trăit înainte era mai puţin deprimantă. Seara şedeam la fereastră şi torceam. Fereastra dădea înspre mare şi câteodată întrezăream o insulă depărtată... Adesea mă opream din tors; doar priveam în larg şi parcă uitam să mai trăiesc. Nu ştiu dacă eram fericită. Nu voi deveni acum ceva ce probabil nici n-am fost vreodată...
Prima veghetoare: În altă parte nu am văzut marea niciodată. Acolo, de la fereastră, e singurul loc de unde se vede marea, şi se vede atât de puţin din ea!... În alte ţinuturi e frumoasă marea?
A doua veghetoare: Doar marea din alte ţinuturi e frumoasă. Cea pe care o vedem ne umple de nostalgie după aceea pe care nu o vom vedea nicicând...

replici din piesa de teatru Marinarul, scenariu de Fernando Pessoa (1913), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de eşec este un factor care îţi limitează foarte mult libertatea. Nu îţi dai voie să rişti, să îndrăzneşti să ieşi din zona de confort, să îţi urmezi visurile. Mai bine stai cuminte în banca ta, te mulţumeşti cu puţin şi aşa îţi imaginezi că eşti în "siguranţă"... cu toate ca siguranţa din exteriorul tău este de multe ori iluzorie. Fără risc nu există câştig. Fără să îţi dai voie să experimentezi nu vei învăţa nimic nou. În viaţă înveţi atât din reuşitele tale, cât şi din eşecurile sau problemele cu care te întâlneşti. Toate vin cu învăţăminte preţioase şi toate te fac mai puternic şi mai înţelept. Cu fiecare eşec pe care îl depăşeşti eşti mai bine pregătit pentru viaţă. Cu fiecare problemă la care îi găseşti o soluţie devii mai înţelept. Îndrăzneşte şi mergi cu curaj înainte. Înlătură obstacolele din calea ta, găseşte soluţii la toate problemele şi temerile tale, urmează-ţi neabătut visurile. Nu există eşec, ci doar oportunităţi de a învăţa şi nu există probleme fără cel putin o soluţie. Foloseşte-ţi mintea în mod constructiv!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce scriu despre Prostie

Pot să tac şi să-nchid ochii, să nu-mi plece-n zbor cuvântul,
Când Prostia e stăpână practic pe întreg Pământul?!
Când ea e zeiţa care are cei mai mulţi supuşi,
De la múritori de foame pân' la regii cei sus-puşi?!

Chiar de n-are niciun templu, e vestită, cu renume,
Căci precum Erasm ne zice, templul ei e-ntreaga lume.
Déşi este ponegrită zi de zi şi ceas de ceas,
Toată lumea i se-nchină, ba şi zeii din Parnas!

Nu doar oamenii, chiar zeii, ca o culme-a ironiei,
De când este lumea lume, toţi plătesc un bir Prostiei,
Însă una este, frate, s-o faci rar, doar din greşeală,
Şi-alta este ca să fie starea ta cea naturală.

poezie de George Budoi din Dicţionarul prostiei (17 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această poză merită un like

Eu nu iubesc, doar scriu despre iubire,
Scrisori la care nu primesc răspuns;
Destinataru-i doar o amăgire,
Ce niciodată nu-i îndeajuns.

Eu nu iubesc, doar sunt prea-plin de tine,
Te-atrag şi te respir şi te resping,
Mă zbat, aştept şi te aştern pe mine,
Să-mi ţii de cald, stingher să nu mă sting...

Eu nu iubesc, urăscu-ţi ezitarea,
Buzele-n şoaptă, capul pe-o ureche,
Şi te tratez precum oceanul marea,
Deşi, privit din cer, îţi sunt pereche.

Eu nu iubesc, urăsc acest cuvânt!
Şi tu la fel, de asta sunt convins:
Nu ne-am făcut o poză pe pământ,
Să ne uităm în altul, înadins!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (16 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta

Ei spun că simulez sau mint
În tot ce scriu. Nu este aşa.
Adevărul este că eu
Simt prin imaginaţie.
Nu folosesc corzile inimii.

Tot ce visez sau las liber
Alunecă de pe mine sau moare,
Aşa cum se întâmplă cu-o terasă care priveşte
La lucruri de dincolo de ea.
Acele lucruri mă călăuzesc.

De aceea eu scriu din mijlocul
Lucrurilor, nu lipit de picioarele cuiva,
Liber de propriile mele confuzii,
Preocupat de ceea ce nu este.
Sentimente? Să lăsăm cititorul să simtă.

poezie clasică de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile de putere îşi au şi ele sublimul lor. Dar puterea care ameninţă emoţionează mai mult decât cea care apără. Taurul este mai frumos decât boul; taurul cornut care mugeşte, mai frumos decât taurul care se plimbă şi paşte; armăsarul lăsat liber a cărui coamă flutură în vânt, decât calul sub călăreţul său; măgarul sălbatic, decât măgarul oarecare; tiranul, decât regele; crima, poate, decât virtutea; zeii plini de cruzime, decât zeii buni; iar sfinţii legiuitori ştiau prea bine aceste lucruri.

Denis Diderot în Saloane (1767)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bicarbonat de sodiu

Brusc, o nelinişte...
Ah, ce nelinişte, ce greaţă de la stomac răbufnind în suflet!
Şi ce mai prieteni am avut!
Şi cât de goale toate oraşele pe care le-am străbătut!
Şi ce gunoi metafizic toate inteţiile mele!

O nelinişte,
O întristare a epidermei sufletului,
Un fel de a-ţi lăsa braţele să cadă la apusul efortului...
Reneg.
Reneg totul.
Reneg mai mult decât totul.
Îi reneg prin foc şi sabie pe toţi Zeii şi negaţia lor.

Ce-ar putea să-mi lipsească, de simt că-mi lipseşte ceva în
stomac şi
în circulaţia sângelui?
Ce ameţeală vidă îmi istoveşte creierul?

Ar trebui să iau ceva sau să mă sinucid?
Nu: mai bine să exist. Înainteeee! Voi continua să exist!
Să--e--xist...
Să-e-xist...

Doamne! Ce fel de budism îmi îngheaţă sângele!
Să renunţ când toate uşile-mi sunt deschise
Spre peisajul tuturor peisajelor,
Lipsit de orice speranţă, de libertate,
Fără rost,
Accident al inconsecvenţei la suprafaţa lucrurilor,
Monoton dar şi somnoros,
Şi ce puternic adie brizele dinspre usile şi ferestrele larg
deschise!
Ce vară plăcută a altora!

Daţi-mi să beau, fiindcă nu mi-e sete!

poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

În totul am dat greş, dar cum n-aveam ambiţii, probabil acest tot să nu fi fost nimic.

Fernando Pessoa în Tutungerie
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!