Când iubeşti, existenţa ta se consumă într-o clepsidră.

Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că timpul nu se schimbă când doreşti
Şi pentru că, în mine, e multă rutină
De când ai plecat, într-o falsă lumină,
Văd clipa prezentă şi zaţul din ceşti
Îmi spune că sunt, vinovat fără vină.

De ce mi-e dor de tine?
Pentru că am încercat să nu-mi fie
Şi nu mi-a ieşit.
Pentru că nu poţi trăi într-o lume pustie,
Pe un fals teritoriu, cu munţi de hârtie.
Pentru că, prea mult te-am iubit
Şi-acestă iubire e-o flacără vie.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire suntem cerşetori de existenţă.

Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă să te dăruieşti în totalitate zilei de astăzi, clipei prezente.

Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai lungă călătorie nu este la capătul pământului, ci călătoria spre sufletul tău.

Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce îţi scriu acum?
Pentru că întunericul a devenit tăios
Şi fiecare clipă-i împărţită,
Între pragul de sus şi pragul de jos
Între viaţa prezentă şi cea irosită.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că dorul de tine e o lege nescrisă
Şi oricât aş vrea să nu-mi pese, îmi pasă,
E ceva între vis şi-o clepsidră aprinsă
Un surâs al durerii, sau poate-o grimasă.
De ce îţi scriu acum?
Pentru că am inima prinsă,
Între cer şi pământ şi totuşi, îmi pasă!

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem făuritori de speranţe, scormonitori în stele şi zilieri pe plantaţia propriei noastre vieţi.

Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Putem vorbi despre existenţa reală a unei Democraţii într-o ţară, numai în situaţia în care un număr mare de specialişti, de cetăţeni au acces, şi participă activ la elaborarea deciziilor statale, guvernanentale şi instituţionale. Prezenţa ciclică la vot a oamenilor nu înseamnă funcţionalitatea optimă a regimului democratic, existând multiple forme voalate de eludare şi distrucţie a sa."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Carte "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă scurg prin propria-mi clepsidră...

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi sunt total neputincios,
E clar că soarta este-o hidră,
Iar timpul prea alunecos.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră
Şi nu ştiu când va fi întoarsă,
Un gând adesea mă frământă,
Că nu primim a doua şansă.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Crezând că nu-i decât un vis,
Dar e realitate pură,
Pământul nefiind paradis.

Mă scurg prin propria-mi clepsidră,
Particulă, iubire, vers,
Doar gândul pur o să-mi rămână,
Pe undeva, prin Univers.

E legea scrisă în celulă,
Manualul vieţii pe Pământ,
Deasupra noastră-i o pendulă,
Ce se opreşte când şi când...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema ultimei cunoaşteri

Lăudându-mă că nu am ucis vreo pasăre
În toată existenţa mea,
Am stârnit râsul vântului...
"-Nici eu nu am ucis vreo pasăre,
În toată existenţa mea,
Doar câteva zboruri..."

Lăudându-mă că nu am rupt vreo floare
În toată existenţa mea,
Mulţumindu-mă să le admir şi să le vorbesc în şoaptă,
Am stârnit râsul ironic al ploii...
"-Nici eu nu am rupt vreo floare,
În toată existenţa mea,
Doar mi-am vărsat supărarea în sufletul lor multicolor..."

Lăudându-mă că nu am ucis vreo primăvară
În toată existenţa mea,
Dimpotrivă, iubind-o,
Am stârnit râsul fierbinte al soarelui...
"-Nici eu nu am ucis vreo primăvară,
În toată existenţa mea,
Doar i-am lăsat uneori, pe obraz, arsura idealistei lumini..."

Lăudându-te că mă iubeşti mai mult decât te iubeşti pe tine însuţi,
Ai stârnit râsul zguduitor al Atotputernicului Dumnezeu...
S-au mişcat munţii din rădăcini şi templele de pe temelii într-un zâmbet larg şi lipsit de echivoc...
"-Şi pe Mine M-a iubit mai mult decât pe el însuşi, după ce M-a răstignit..."

poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonja: Să iubeşti înseamnă să suferi. Pentru a evita suferinţa, trebuie să nu mai iubeşti. Dar în cazul ăsta, suferi pentru că nu iubeşti. Prin urmare, când iubeşti, suferi, când nu iubeşti, tot suferi, iar când suferi, suferi. Fericit eşti atunci când iubeşti. Aşadar, să fii fericit înseamnă să suferi, dar suferinţa te face nefericit. Deci, ca să fii nefericit, trebuie să iubeşti sau să iubeşti suferinţa sau să suferi de prea multă fericire. Sper că notezi.

replică din filmul artistic Dragoste şi moarte, scenariu de Woody Allen (10 iunie 1975)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă, eu nu ştiu ce iubire e aia care poate să renunţe... Adică, ori îl iubeşti, şi-l iubeşti cu defecte cu tot, ori nu-l iubeşti, şi nu-l iubeşti cu calităţi cu tot. Când iubeşti pe cineva, nu-ţi mai faci probleme; îl iubeşti şi-l duci în iubire.

Teofil Părăian în Din ospăţul credinţei (2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De toamnă

E pretutindeni toamnă despletită
E brumă şi sunt pomi fără culoare,
Şi tu îţi pui aceeaşi întrebare
Şi-acelaşi dor de viaţă te despică.
Şi mă întrebi de ce sunt iarăşi frunze
Pe străzile călcate de boemi,
Eu ştiu că-aştept rutina unei ierni
Şi miezul tău, însângerat, din buze.

poezie de Adrian Abrudan (2011)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

de ce iubeşti, când iubeşti?

iubito, eu nu ştiu ce iubire e aia
care poate să se retragă fără torţe?
adică, ori o iubeşti, şi-o iubeşti cu defectele ei,
ori n-o iubeşti, şi n-o iubeşti cu defectele ei.
când iubeşti pe cineva, nu mai ai spaime,
îl iubeşti şi-l duci în iubire.
până la marginea vieţii şi a morţii
nu-ţi impun să joci, iubito
să iubeşti ce iubesc eu,
ci să iubeşti ce iubeşti tu,
dar să iubeşti până la cer şi dincolo de cer
cred că ăsta e marele mister: iubirea.
dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta,
lumea ar fi o veşnică bucurie,
o odisee cu sensuri adânci.
când poţi să spui pentru ce iubeşti o femeie,
n-o iubeşti cu adevărat, doar o infuzi
şi mireasma nu ţine până la capătul iubirii
de ce oare trebuie întotdeauna să suferi
pentru a avea dreptul să iubeşti ceea ce iubeşti?
nu te iubesc, femeie, pentru frumuseţea ta,
ci te iubesc pentru că frumuseţea ta cântă un cântec
pe care doar eu îl aud şi-l arunc la ceruri înapoi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te...

La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Şi ape reci, venite dintre munţi,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunţi
Şi cu tăcerea şoaptelor din stânci.
Şi nu-mi ajung aceste nopţi sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ţi pot rosti tăcerile din gând
Să-ţi pot deschide zâmbetul c-o floare.

poezie de Adrian Abrudan (2013)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti ...

Iubeşti când ţi-e sufletul mare
Purtat de talazuri pe creste,
Când scrii o nespusă poveste,
Pe floarea de mac şi cicoare.

Iubeşti când ţi-e glasul tărie
Iar ceru-i senin, fără umbre,
Când toate îţi par vii, nu sumbre,
Iar drumul vieţii, făclie.

Iubeşti când zăreşti prinsă-n ramuri,
Sub geamul tău, palida lună,
Când bolta şi glia străbună,
Cu tine au fost şi-ţi sunt neamuri.

Iubeşti când întreaga fiinţă
Se-mbată-n parfumul de floare,
Nimicul îţi pare splendoare,
Iar gândul nebun, chibzuintă.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anomalii

Sufletul meu, copil tembel, cunoaşte,
Inima mea de bivol tînăr ştie
Că pe al lumii pat absurd de broaşte
Iubirea este o anomalie.

Să mai iubeşti cînd visul un negoţ e,
Să mai iubeşti cînd prea puţini au şale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente cloţe,
Acestea toate nu sînt stări normale.

Eu cînt la o vioară care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciumă,
Cu voioşie şi cu disperare
Eu cînt un cîntec care mă consumă.

Nu-i profitabil să iubeşti cînd este
Mai profitabil să te faci că sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduioşat de îngeri.

Normal rămîne numai restul lumii
Care să se abţină bine ştie,
Vioara caldă şi pianul ciumii
Nu sînt decît acea anomalie

La care pururi sufletul mai speră
Pentru că ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamiferă,
Şi sus, pe unde gîndul meu e mire.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Memoria colectivă trebuie să reţină ferm toate deciziile politice care afectează grav viaţa cetăţenilor, a profesioniştilor români. Este o datorie şi stă în puterea noastră să extrapolăm un minimum de sărbătoare în existenţa oamenilor, a compatrioţilor noştri."■
Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Carte "Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice", Editura Pansofia, 2013 (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp de jale

Când e omul cu obidă,
Timpul i se pare hidră
Deghizat într-o clepsidră.

tristih de David Boia (20 ianuarie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, vidul din mine se lărgeşte, treptat
Şi-n aer pluteşte fiinţa ta vie,
E ceasul când alţii se iubesc, se sfâşie
Şi plouă de parcă şi cerul s-a spart.

De ce nu pot trăi fără tine?
Pentru că, în mine sunt stânci şi izvoare
Sunt deşerturi păzite de fluturi războinici,
Sunt ochii tăi mari şi atât de statornici
Şi dorul acesta, permanent, ce mă doare.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este o consumaţie - unii consumă, alţii se consumă.

definiţie de H. Wallon
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!