Singura victorie

Singura victorie pe care omul ar fi meritat
Să o câştige a fost nemurirea,
Dar nu a fost să fie,
Vântul puternic, curenţii marini
Au dus departe acest vis, busolele s-au pierdut,
Vâslele sunt rupte, malurile s-au ascuns sub zare,
Zadarnice lacrimi sărate, o mare de lacrimi,
Caii de mare, dunele călătoare, iluzii.
Marea Sargaselor, cu misterele ei,
Tropicul Racului, ehei, Cuba şi Golful Porcilor,
Nu sunt de acord, propun terapie de şoc,
Morţi ne trezim uneori, ne iubim, da, ne iubim,
În somn, în paturi adânci, tofranil, tryptizol, streaptease?
Nu, mai bine şocuri electrice, le ştie Sindbad cel Rău,
Altfel mă las înşelat de acel trup de flori,
De peisajul ce-mi va asimila treptat trupul şi sufletul.
În jur caii sălbatici aleargă în căutarea sălbaticului stăpân.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul

Calul paşte iarbă,
Iarba paşte caii,
Iarba ne paşte şi pe noi,
Timpul ne paşte şi el,
Caii văzduhului ne pasc până la rădăcină,
Sărutul tău mă paşte uneori,
Cândva caii erau zei păgâni,
Domnul era ocupat cu zidirea Lumii,
Am eu un cal înţelept care mi-a spus povestea,
De ce, credeţi, se uită caii lăcrimând
La bietele noastre fiinţe?
Uneori mai dau şi din cap a jale.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea nebătută

Calea n-a fost bătută de nimeni,
Numele noastre sunt scrise în cer,
Aici rostim doar cuvinte, dar cine
Poate să ştie ce nu a fost ieri?
Treptat ne desprindem de lumea aceasta,
Tulbure-i jocul, a fi, a nu fi,
Nimeni nu ştie cum vine năpasta,
Moartea priveşte cu ochii saşii.
De nepătruns - Principiul, în umbră,
Tainele nu duc niciunde, nicicând,
Desăvârşirea e tristă, e sumbră,
Ne despărţim de lume răzând.
Dăm un picior Nimicului harnic,
Noi ne iubim setoşi, nesătui,
Dincolo totul pare făţarnic,
Este-ncleştarea, mais non, encore oui.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi şi citiţi Halima, pe Crusoe,
Mai învăţaţi aruncând un lasou,
Prindeţi caii sălbatici, poetici,
Să aruncăm o istorie cu petici.

catren de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieşit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăţă pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeţilor să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii şi mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim la fel

Ne naştem toţi, cu toţi ne ducem,
Trăim o viaţă... cum putem
Ne bucurăm, cu toţii plângem,
Dar bine ştim, lacrimi nu vrem,

Cu toţi avem copilărie
Poate uşoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Şi ne trezim adulţi în ea

Avem, mulţi dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut

Atât de diferiţi ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alţii sunt mare,
Unii-s cinstiţi, alţii-s vulpoi,

Avem comun un singur lucru
Deşi ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin şi sacru
Cu care toţi iubim la fel

poezie de Adi Conţu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ne iubim doar pe noi, confundând persoana.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Dumneavoastră, dragi civili din lume,
Urmăriţi de moarte unanim,
Vă propun o nouă strategie:
Să ne iubim.

Dragostea e calea contra morţii,
Dragostea e un atac sublim,
Vă propun o nouă strategie:
Să ne iubim.

Să ne iubim, să ne iubim,
Să terminăm al morţii haos,
Să ne iubim, să ne iubim,
Îndrăgostiţi, pe loc repaos.

Faceţi tunul câine de ogradă,
Faceţi tancuri suvenire-n timp,
Vă propun un ordin nou de luptă:
Să ne iubïm.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talentul este o boală

Talentul este o boală
Mortală, pe-o coală,
Zăbală pentru caii de rasă,
Ei intră în bar şi beau doar Cotnari.
Băi, ce zici tu acolo, ce îndrugi?
Nu ştii că nu contează ce, mai mult contează
Cum, ai înţeles, băi? Cuuuuuuum?
Bună seara, mie îmi creşte un copac
Pe palma stângă, nu o mai pot ridica,
Mai am şi o cefalgie, ehei, mai tare ca o simfonie,
Tensiunea e mare, zece mii de volţi

La braţul stâng, parol doneur, mă jur,
Bună seara, Cezărică, ave sică şi rică,
Ce nu pricep eu este treaba cu criticii,
Am ajuns să ne conducă UE şi criticii moi ca melasa,
Mari, greoi, delicaţi, înalţi, scunzi, mijlocii,
Cred că am fost şi sunt un idiot,
Asta să nu o spuneţi mai departe, deşi se vede,
Mă pregătesc să rescriu Iliada,
Aştept ziariştii şi coada.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans

Sunt zvelte, pline de graţie.
Feroce, totuşi,
ca o bandă de pisici înfierbântate pe-acoperiş.

Sunt tinere şi dansează – la fel de frumoase
ca dunele, grânele sau caii sălbatici.

poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie, sufletul

Atenţie, mi-am pierdut sufletul,
Aducătorului – bună recompensă,
Dacă este o domnişoară, un pupic pe frunte,
Atât, sufletul meu latră rar, de obicei scrie versuri,
Unele sunt extraordinare, chiar aşa, necitite, ele strălucesc
Precum stelele îndepărtate, am un suflet care nu prea îşi ascultă stăpânul,
Nu se lasă dresat, nu crede uşor pe oricine, dar,
Ehei, când vede aurul din aproapele său,
Aleargă o sută de mile şi mai mult,
Ocoleşte pământul, aduce plante exotice
şi le depune la picioarele sfintei iubiri.
Dacă nici acum nu se găseşte sufletul meu,
Îl las celui sau celei care l-a furat,
Sunt sigur că la ceva tot foloseşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indisciplină

Bătrână, urâtă şi rea, moartea mai vine pe seară,
Ea şopoteşte basme despre lumină, iubire, mincinoasă, haină,
Există un burete cu care să ştergem trecutul? Ioc. Iocnapathan.
Copiii violenţei nasc violenţă. Întunericul urmează verii. Canopus.
Ne rotim pe aceleaşi cercuri, cercul scoate limba, unii râd.
Pacientul se numeşte Jason. Iona habar nu are de ce.
Tryptizol, ce-i aia, maică? Nimeni nu cunoaşte cauzele crizei.
Crimă perfectă. Mâna mea e un trup de flori.
Nisip dureros mă îngroapă. Pădurile bogate au ars mocnit
În fiecare. Axa lumii şuieră. Aşteptaţi un nou continent?
Pentru ce? Păsări pe dune, caii pe ţărm, totul a secat
Până la diamant.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copitele bat, ţac, şac,
Ciupercile cântă, wrac, wrac,
Sicriele umblă, tot, toc,
Gheţarii coboară, loc, loc,
Râd bulevarde, tovarăşe, arde,
Cine să prade la Prado, ei, madre,
Iubiţi, totuşi caii, oamenii mor
În orice secundă sau uneori,
Zilele trec, revoluţii, se uită
Cine împuşcă un om sau o ciută,
Prea s-au aprins Robespierri, Vladimiri,
Jungla se mută în albe Sibiri.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că te-aş iubi cu răbdare

dacă viaţa asta ar fi un pic mai veşnică
dar aşa fiecare clipă în care nu ne iubim
mi se pare un univers pierdut
şi le tot număr
uneori ca un biet om
alteori precum un contabil chiţibuşar
un rai un iad un rai un iad
şi tot aşa
până aproape de doi
nici măcar dumnezeu nu ştie număra altfel
decât dintr-o lume în alta
în căutarea perechii ideale

doar moartea asta numără parşiv de bine
din doi în doi
ba chiar şi din zece în zece
aproape sferic
ca şi cum ar dănţui în paşi adăugaţi
cu nemurirea uitată într-o lacrimă
de cine mai ştie care făt frumos
mâncător de jăratic cosânzean

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum 1

Dacă mă concentrez bine acum nu există,
ce rare sunt prieteniile în acest jalnic rezbel,
trăim foarte singuri între mişei, acum şi tăcerea ucide
ca o haită de lupi, cum e mai bine?
Fiecare se crede un everest mai mititel ori mai mare,
noi nu ştim câte coloane de foc au trecut,
câte stele s-au stins, câte iubiri au fost înjunghiate,
nu avem timp pentru politeţuri,
omul primitiv nu polemiza,
deschide computerul, vei vedea câte crime se petrec
pe secundă, pe glob, ei şi?
Bolboroseala sângelui unui tuberculos,
fratele meu, Cain, dă-mi mâna, simt vijelia mâniei sale.
Apoi vom vorbi, vom bea vinul greu, darul pământului,
cineva cântă, acum este acum.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căruţa

Mă plimb pe câmp cu căruţa.
La ea sunt înhămaţi patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârşit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Şi soarele nemişcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemişcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace şi rămâne tot nemişcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mişcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruţa aleargă, aleargă...

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvânt de dincolo de moarte

am plecat într-o noapte
am vrut să ating taina unei lumi
am tot căutat prin ploaie, prin anii împovăraţi
am găsit un om, un biet nebun
trăia retras de lume, de toţi
pe cer treceau caii sălbatici
plângea timpul sub copite de fier
uneori străbătea tăcerea în penumbra gândurilor
atunci am înţeles că lumea e o tristă umbră
desigur ei sunt morţi de mult
ploaia a spălat cadavrele de pe drum
eu nu ştiam că erau morţi
râdeau bezmetici, credeau că eu sunt acel nebun
şi dacă sunt...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborârea din Paradis

Canaanul ceresc revine periodic,
El nu poate fi gasteropodic,
Totul începe spre a se sfârşi,
După sfârşit urmează un... ŞI.
Meghido, Armaghedon, Magdala,
Orient, ORIENT, central-mahala,
Raiul şi Iadul aici s-au ivit,
Eu nu vorbesc araba, ivrit.
Zidul din lacrimi s-a înălţat,
Lacrimi şi sânge, crucificat
Apare acel Adevăr căutat,
De la Avram drumul e lung,
Azi adevărul e schilod, e ciung,
Poetul încearcă să facă noi legi,
Cuvintele sale fie întregi,
Cornul să sune a pace, lumină,
Citeşte-mă, frate, sora mea lină,
Iarba şi peştii, flori, buruieni,
Îngerii, oamenii fie pereni.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare portugheză

O, mare salină, apele tale-s sărate
Şi de lacrimile Portugaliei! Atâtea mame-îndurerate
Au plâns, iar mareea ispitea pe fiecare marinar!
Câţi feciori ţi-au cerut clemenţă, dar în zadar!?
Câte fete-au murit fecioare, scrutând zarea-albastră,
Pentru ca tu să fii, o, mare, marea noastră!

A meritat? A meritat, cum merită orice-încercare
Atâta timp cât sufletul e îndrăzneţ şi mare.
Oricine trece dincolo de Capul Bojador
Trebuie s-accepte durerile nepăsător.
Domnul a-împânzit cu primejdii şi-abisuri marea
Dar a făcut-o oglinda cerului, i-a-împrumutat culoarea.

poezie de Fernando Pessoa, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!