Cântec tulburător

cum creşti ameţitor, minunato
în templul meu de carne
aflată-n amurgul roşu,
intrat pe poarta dimineţii,
-tulburător cântec-
se ivi în inima mea
mărită de întrebările
nebunului Hamlet
şi ale temerarului Icar?
de-atunci, sunt viscolit
de zăpezile jucăuşe
ale îngerilor tăi dolofani
ce alunecă undind
pe gleznele tale tari
şi pe irisul meu aburind.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec tulburător

cum creşti ameţitor în templul meu
de carne aflată-n amurgul roşu, minunato
intrată pe poarta dimineţii, tulburător cântec
se ivii în inima mea mărită de întrebările
nebunului hamlet şi ale temerarului icar?
de-atunci, sunt viscolit de zăpezile jucăuşe
ale îngerilor tăi dolofani ce alunecă undind
pe gleznele tale şi pe cristalul meu aburind.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mi frumuseţea, iubite

iubite,
încă din zori mi-a -nflorit rochiţa rândunicii,
din pământ în ochii viorii seminţele păcatului
au încolţit
mi-a crescut şi pân ' la umeri dragostea,
până la zenit
din visul –corb, copilăria m-a slobozit acum un an
şi busuiocul joacă verde-n părul meu saturnian
şi nopţíle rotate s-au desfăcut în coadă de păun
tu, cântă-mă cât tânără mai sunt şi spune-mi:
împodobită cu frumuseţe eşti draga mea,
vărsatu-s-ar har pe buzele tale
mir, aloe şi santal pe coapsele-ţi tari,
ţi-am dăruit o insulă de mărgăritar,
în miezul verde al unui întins ocean.
şi, de-atunci, aud vocea îngerilor
şi armonia astrelor în vocea ta,
ţi-am cioplit o luntre, draga mea,
înr-un trunchi de copac de santal
ochii-ţi smaralde cereşti clipind într-o stea
trupu-ţi înveşmântat e în dantele diafane,
cristal curat este oceanul inimii tale.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că afectivitatea este vălul dantelat răsfirat pe ochii îngerilor adormiţi!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicatio

ţie, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufaşe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respiraţia mea, în faşă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ţie Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ţie, Khayamul meu,
veşnic însetat de vinul şi cuminecătura
trupului de inuită, ţie,
celui care amiroşi
lotuşii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele şi zborul pe ape, ţie,
licornul meu cu corn imperial
şi nume de arhanghel în cuvinte
ţie, îţi închin zăpezile mele sfinte
şi dorul meu mare de zăpadă,
ţie, în templul meu îţi las
lumina mea albă să-ţi fie rază.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt doar o umbră

mă aşez pe podea cu visele răspândite
între nopţile tale
şi
degetele îţi alunecă uşor
la marginea patului
se amestecă prin întuneric
cu respiraţia mea
iar timpul zboară
ca un adevăr
prin fereastra larg deschisă
sunt doar o umbră
şi mă predau
carne şi sânge
noapte de noapte
amestecând respiraţia mea
cu degetele tale subţiri
ce alunecă uşor
la marginea visului
da
o umbră
atât sunt
îngenuncheată
într-un vis
ce se tot întrerupe
da
da
mă aşez pe podea
degetele tale subţiri
alunecă uşor la marginea patului
între vis şi adevărul
ce se pierde
prin întuneric

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ciupirea coardelor inimii şi slobozirea muzicii divine cu ele...! Poezie este sfinţenie, solitudine şi ispita vieţii iluzorii, este farmec al privirii îngerilor şi nebunia căderii în neantul simţurilor!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

popas de-un cântec-
printre degete fine
firul de iarbă

haiku de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt nimic, lume...

Dumnezeu îşi încordează arcul
Mă loveşte cu săgeata lui în imaginaţie
Plimbăndu-mă în carete prin vămile cerului.
Sub mine îngerii ridică acoperişuri clădirilor zgârie-
nori
Zăresc vămile în care am minţit şi am fost minţită
Coridoarele pe care mi-am ucis sinele,
Biserica în care Dumnezeu mi-a îmblânzit inima
Dracii legănaţi sub aripa mea de leoaică
Izgoniţi de îngerul meu grijuliu care-i scoate
Aşa cum scoţi ghimpii din labele sălbăticiunii.
Plutesc pe deasupra faptelor mele
Pe deasupra gândurilor, ideilor şi fărădelegilor mele,
Pe deasupra cuvintelor mele în spirală
Care alunecă printre boturile fiarelor
Şi sunt alungate de la inima lor.
Vine trupul lor şi le paşte,
Vine inima lor şi le uită
Şi cuvintele Tale, Doamne,
Ajung numai foarte rar la inima lor.
Eu nu am nimic, lume,
Eu nu sunt nimic,
Nici măcar praful în care am început să iau formă,
Nimic nu-mi aparţine,
Când şi când călăresc câte un cal de praf,
Strângând în braţe un iubit de praf,
Sunt prinţesa regatului de praf
Cu mintea clădită ca un tron pentru Dumnezeu
La care să se-nchine toate mumiile de nisip
Cărora Dumnezeu le aprinde unima
Să lumineze veacurile ce va să vină.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă suntem acolo unde ne bate inima mai tare şi avem duminica în sânge!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de iniţiere pe palierele inimii

unde eşti, iubito?
în centrul inimii tale
de ce nu te văd cu ochii sufletului?
(ai ochii slăbiţi ca nişte goluri milenare)

învaţă-mă să văd, iubito
învaţă-mă să simt.
te simt că te temi să rămâi
nu vom ajunge niciunde dacă te temi.
(abc. copac. a. adânc. b. beznă. c. cer. )
cel care simte să vadă alege să ştie cine este.
unde eşti, iubito, pe care palier?
(la mansarda inimii tale, aproape de cer)
ce vezi?
o femeie albastră deşirată, roată
cum te simţi pe acoperişul inimii?
(fiecare cu fanteziile lui.
nu este ceva ce nu am mai văzut.
femeia albastră atrage pe cine poate
şi apoi urmăreşte ce se întâmplă)
aşa e firea ei, jucăuşă, iubito
dar simt că ai intrat într-un soi de labirint.
întoarce-te spre centrul inimii mele, iubito
e mai puţin periculos
îţi las libertatea de a te regăsi
rămâi. eu te-am ales.
cer. carne. os.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta

Tâmplă lângă tâmplă,
simţeam pulsând iubirea,
prin braţe şi prin vene
gonea fierbându-mi firea.
Gustul iubirii tale,
dulceag, ameţitor
cade în săruturi, pe gura mea, uşor.
Ca o aripă întinsă, inima ta mă poarta
Pe valuri de credinţă, precisă ca o soartă.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu rochia-i albă scăldată în lumina zorilor...
ea alunecă peste lume...
căutându-l...
Pe-un decor de pădure verde şi însetată de viaţă... de soare şi iubire...
Prinzându-şi în păr câteva raze de soare...
iar pe buze, numele lui,
ea curge lin odată cu râurile...
amestecându-şi visele în adâncurile mării,
în zbuciumul oceanului vieţii frământându-şi ţărâna flămândă...
Vântul o poartă pe culmi înalte, pe şesuri şi văi adânci...
ţesându-i covor de flori pe cale...
frunzişu-i răsfiră ameţitor...
Înfiorând-o...
Roua-i scaldă gleznele şi-i răcoreşte arsura alergării...
Şi-i ascunde plânsurile...
odată cu firul ierbii, legănându-i clipele...
Aleargă, copilă...
şi-amestecă-te în lumină...
şi curgi peste lume,
fără stavile...
Iubind şi vântul... şi ploaia... şi marea...
pe el căutându-l în toate...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti precum ceaţa dimineţii,
delicată
precum cerul de catifea
fragedă
şi fierbinte ca focul din cămin,
veselă precum primăvara
şi sensibilă ca vârfurile degetelor.
Ochii tăi
sunt scântei jucăuşe,
cântecul buzelor tale
este balsam vindecător al rănilor.
Ascultându-te
descoperi stele.
Iubirea ta
înseamnă speranţă.

poezie de Pawel Mendakiewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii sunt sfere frumoase rostogolite de zei pe Câmpiile Elizee!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

Poezia, ca o pumă arămie
pândind poarta veşniciei lucrurilor
cu graţioasa-i ispită deşirată
aşteptând să se prelingă noaptea întomnată
în şirul de ochii de jad şi zare
al monştrilor mărilor cu corali,
în sângele strămoşilor mei cald,
gros şi murat cu ierburi aromitoare,
să-mi ningă somnul damnat.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile din sufletul copilăriei mele sunt tăcute şi au arome de măr mălăieţ şi gutuie înecăcioasă!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio mare întâlnire nu e o-ntâmplare, chiar dacă marginile lumii sunt nedefinite!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt frumoase complicităţile spiritului zămislesc noi peisaje sufleteşti sau noi capodopere, cine ştie?!

citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pulberea fericirii ca o pasăre roşie rară

tot ce iubeşte toreadorul, iubito
devine coridă şi lovitură mortală
şi joc pe viaţă şi pe moarte
tu te poţi măsura cu taurul numai călare
la o corridă la Guadalajara
azi ai intrat pe jos în arenă
şi mi-ai pecetluit cele patru colţuri ale sorţii
o singură fisură mi-ai făcut în armură
ca în evul mediu unui cavaler de poveste
şi aceea-i mortală, e rană din dragoste, iubito
bucăţi din inimă ai sfârtecat
şi corbii-ndoliaţi au ciugulit floarea,
în dreptul inimii muşcata-au sângerat
şi de-atunci tot mănâncă rugina
sub greaua povară a iubirii ce-ţi port
şi-acum găsesc prin râpe şi peste tot
bucăţi din inima-mi zdrobită
aud cum curge tihnit sângele acesta
rătăcit în cuvinte gemene
ce împart moartea în două
îţi iau ochii ca amintire, iubito
în timp ce-mi despică inima doctorul de inimi
să iasă din ea într-o doară
pulberea fericirii ca o pasăre roşie rară.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!