Cântă-mi frumusețea, iubite
iubite,
încă din zori mi-a -nflorit rochița rândunicii,
din pământ în ochii viorii semințele păcatului
au încolțit
mi-a crescut și pân ' la umeri dragostea,
până la zenit
din visul corb, copilăria m-a slobozit acum un an
și busuiocul joacă verde-n părul meu saturnian
și nopțíle rotate s-au desfăcut în coadă de păun
tu, cântă-mă cât tânără mai sunt și spune-mi:
împodobită cu frumusețe ești draga mea,
vărsatu-s-ar har pe buzele tale
mir, aloe și santal pe coapsele-ți tari,
ți-am dăruit o insulă de mărgăritar,
în miezul verde al unui întins ocean.
și, de-atunci, aud vocea îngerilor
și armonia astrelor în vocea ta,
ți-am cioplit o luntre, draga mea,
înr-un trunchi de copac de santal
ochii-ți smaralde cerești clipind într-o stea
trupu-ți înveșmântat e în dantele diafane,
cristal curat este oceanul inimii tale.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ocean
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre îngeri
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre verde
- poezii despre tinerețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.