Dedicatio

ţie, celui născut în iarnă
pentru mine din zăpezile trufaşe
celui, care a uitat întâiul cuvânt
odată cu respiraţia mea, în faşă,
celui, care a amirosit urma
imaculatei ciute din pădurile
virgine, cu mesteceni argintii,
ţie Manole de Ane,
zidite în ziduri de suflete,
Hrist, sărutând rochia Magdalenei
de răsărită, ţie, Khayamul meu,
veşnic însetat de vinul şi cuminecătura
trupului de inuită, ţie,
celui care amiroşi
lotuşii galbeni ce-mi sărută de aproape
picioarele şi zborul pe ape, ţie,
licornul meu cu corn imperial
şi nume de arhanghel în cuvinte
ţie, îţi închin zăpezile mele sfinte
şi dorul meu mare de zăpadă,
ţie, în templul meu îţi las
lumina mea albă să-ţi fie rază.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!