Depărtarea
Ea există pretutindeni
Dar mai ales între noi
Cu fiecare disensiune
Depărtarea se amplifică
Cu fiecare controversă
Crește de una singură
În formă de evantai
Ca o eroare prescrisă
Apoi se preface în miraj
Că să nu devină lehuză
În drumul spre eternitate
Își pune aripi de icar
Contracarând siguritatea
Transmite mesaje idilice
Căutând iubirea de sine
De noi și de univers
Acolo de unde a plecat
Iubirea de revenire acasă
De aproape si apropiere.
poezie de David Boia (14 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Citate similare
Iubire de mamă
Începând cu Eva
iubirea a venit pe Terra
a aterizat așa de una singură
la persoana întâi
așa a fost ea hărăzită
să aducă afecțiunea primordială
apoi fiecare mamă
a mai pus o cărămidă
la piramida iubirii
cu timpul piramida
a devenit deal
apoi munte
și continuă să crească
în variantă optimistă
va crește necontenit
se va extinde accelerat
așa ca universul
pe care-l va acapara
în termeni euforici.
poezie de David Boia (19 mai 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Parabolă
Poem mesager
Cu chip angelic
Compus după natura
Luminii declarate
Subiect cu temă
Sacramentală
Impus din prolog
Poate deveni sincer
Imn de slavă
Sau odă de glorie
Sau și mai mult
Teleghidat feeric
Pe raze emergente
Spre iubirea de aproape
De departe
ȘI de pretutindeni
Din tot universul
Poate să devină
Un psalm ceresc.
poezie de David Boia (24 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Stihuiri
Pe spații astrale
Îngerii amplifică
Iubirea în versuri
Dau lumina divină
Pentru fiecare ins
Brazdă la brazdă
Revelație în vogă
Făcând din cuante
O șansă multiplă
De inițiere sacră
Până la greabănul
Căii Lactee
Fiecare ar putea
Accesa infinitul
Peste vârful unor
Statui megalitice
În versetul următor
Îngerii ucid moartea
Cu săbii de foc.
poezie de David Boia (17 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Nu căutați semne ale iubirii acolo unde ele nu sunt... Iubirea se cere exprimată, se cere strigată, se vrea aratată, iubirea este generoasă, acolo unde un om iubește nu poate exista niciun semn de orgoliu... Iubirea îngenunchează orgolii și leagă la ochi..., dar ah, ce minunată este lumea pe care o vezi cu ochii sufletului, ce miraj, ce unic moment de divinitate...
Narci Anca în Picata Din Cer
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea
o poezie dedicată celor singuri!
iubirea mea... s-a terminat...
din deget scot azi verigheta
și o așez într-un seratar!
dar nu aceasta e problema...
din suflet... nu știu cum să fac
să pot să iau cu mâna lin
să îți dau drumul în văzduh
plutind spre cerul cel senin!
acolo ești plecat demult...
dar verigheta nu mă lasă
și-n fiecare zi la prânz
la masa mea ea te așează!
mereu... noi suntem amândoi
dar este ceva ireal!
iubire... astăzi s-a sfârșit...
pun verigheta în sertar!
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teorie cuantică
Particula nu-i reală
Are formă duală
Și stare virtuala
Oscilează se confundă
Din corpuscul în undă
De fiecare data
Tot mai ciudată
Apare dedublată
Când trec prin fantă
Devine arogantă
Persistă probabilistic
Există enigmistic
Din stare vibrantă
Se preface în cuantă
Rezidă sau transpare
După legi bizare
Ne bagă direct în stringuri
Și apoi ne lasă singuri.
poezie de David Boia (20 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Singurătatea-n doi
Dragostea nu există!
Există vis, există țeluri, cum spui tu.
Există pace în suflet, dar nu și între oameni
Există adiere de vânt ce-ngheață templu luminat...
Crezi că poți schimba ceva?
Nu. Răspuns răspicat al unui vas de ceară
Nu. Adiere a unui magnific cer...
Nu. Am lacrimile ce curg în nesomn
Am amintirea unui loc obscur...
Sunt singură...
Atât de singură că nu voi mai auzi nimic în jur
Sunt singură și pot fi singură,
În nedreptatea omenirii mă pot scufunda
Până voi ajunge lumina, pajiste
De ce atâtea sfaturi?
Fiecare face ce îi e destinat...
Trebuie să își accepte soarta.
Merită să schimb ceva?
Bine atunci lasă-mi aripile libere,
Să-și ia avânt și să se desprindă cu iuțeală!
Să scrie un mesaj de adio:
Fiecare zboară cât poate, fiecare are aripi.
Poate să le folosească,
Fiecare poate să plutească....
Restul e doar supoziție, ideal, frumusețe și decor.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire
agățată de un petec de pământ, ascult muzica sferelor
am rămas așteptând și privind cerul
constelații întregi, cerșesc universului timpi,
eoni de lumină ce vor să se întoarcă acasă,
Acolo unde a început totul
Acolo unde Adam a rătăcit drumul
iar Eva s-a născut pe Pământ
între ei și noi era departe cândva
însă El a găsit drumul
sunt atom al acelui timp
sunt particulă din acel univers
spre care mă îndrept
înțelepțindu-mă, uitând de mine
dar regăsindu-mă în paradisul etern.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ce o trăiesc
Doamne, aș vrea să te privesc în ochi
și să îți spun despre iubirea ce o trăiesc,
să îngenunchez cu sufletul
și să recunosc în fața ta că mă arde,
sunt plină de ea cum e cerul plin de tine,
mă doare până la lacrimi,
iar inima mea e ca o temniță:
acolo e el, acolo eu, amândoi prinși pentru vecie...
Eu am gustul lui de gutuie răscoaptă,
mi se scurge prin toți porii,
iar ca să pot trăi, mă furișez în el,
lasându-mi urmele ca pe un jurământ,
apoi, sângele pe care-l respir, mi-l fac templu.
Da, Doamne, bărbatul acesta mi-e aripă
și mă ustură carnea unde îmi crește,
ca tăietura unui păcat,
așa simt durerea...
De aceea, te rog, să-mi lași,
această dragoste
chiar și sub forma unei cruci
pe care o voi duce pe brațe,
sărutând-o la fiecare încercare,
la fiecare lovire de pietre...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tren primordial
Venea un tren așa cu zel,
Noi îl priveam din caldarâm
Un univers ducea în el
Pe ritm acut de tâgâdâm
Dintr-un timp primordial
Trecea cu vuiet ca furtuna
În ritm alert și bestial
Trecea și huruia întruna
A apărut ca din neant
Și a crescut accelerat
Devine tot mai relevant
Și mai ales aglomerat
Căra cu sine în vagoane
Un univers fenomenal
În taină provocă frisoane
Crește la orișice semnal
Crescu intens fără oprire
Cuprinse universul vast
Țintea pe sus la nemurire
Si tot creștea entuziast
Suia acolo printre stele
Mai debordant ca ori și când
Prin universuri paralele
Cât cu viteza unui gând
Căra atâtea universuri
În drumul lui spre alt tărâm
Cât nu pot evoca în versuri
Numai pe ritm de tâgâdâm.
poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Textul original este scris în limba română.Niciodată
mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniștea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele același
în fiecare dimineață
nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălțimile artei
acolo unde tu ești împărat
mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă așteaptă
așa am fost, așa voi fi
și nu mă voi schimba
niciodată.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde există calculul aritmetic nu există Iubire. Din nefericire, în viața modernă, Iubirea are miros de cont bancar, de comerțuri și de celuloid. În acele cămine unde există doar totaluri și resturi, nu există Iubirea. Când Iubirea pleacă din inimă, cu greu se mai întoarce. Iubirea este un copil foarte morocănos.
Samael Aun Weor în Căsătorie Perfectă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Yellow Book: The Divine Mother Kundalini and Spiritual Powers Paperback" de Samael Aun Weor este disponibilă pentru comandă online la 36.99 lei.Râuri de iubire
(cu dragoste pentru Edith)
iubirea luminează ca stelele în noapte
ajută visele să își găsească drumul
pure sentimente ce se transformă-n fapte
disipă tristețea cum risipește fumul.
știu că inima este palatul iubirii
preface și suspinele în diademe
ticăie ca ceasu-n fiorii mulțumirii
în vremea insomniei condeiază poeme.
iubirea-i panaceul acestui univers
vindecă durerea, înverzește pustiuri
crează fantezii cu timpul divers
printre mari zăpezi alunecă pe schiuri.
iubirea e miracolul așezat în vers
curge pretutindeni, râuri, râuri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un ghem de vise într-un inel scorojit
prins într-o țesătură brodată a unui păianjen
pe care am ales să mi-o fac leagăn după acerbe și voluptoase lupte...
Visez aspru, refuzându-mi eliberarea, cu sete căutând ferestre pe unde să arunc peste lume, lumina,
pe care durerea mi-o aprinde...
Mă deșir că o copilă pe fiecare fir care duce spre clipociri de cer,
legănându-mă lin
dar simt cum cu fiecare zvâcnire...
aripile mi se șubrezesc...
și mă dor... durut dor.
Și mi-e teamă că n-o să-mi mai crească altele la loc.
Se țes în juru-mi pânze lipicioase, mieros diabolice
din tăceri și așteptări,
cusute cu mărgele fine de lacrimi, suspine și resemnări...
Toate mă înfășoară, ca niște liane sălbatice...
din care eu îmi construiesc
o amăgitoare plasa de siguranță..
"Vremelnică captivitate" îmi strigă iubirea...
aproape mângâietor de dureros...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt decât două iubiri. Iubirea de sine și iubirea de alte făpturi vii. Și în spatele iubirii de sine e suferința și răul. Iar în spatele iubirii de alții, e Binele, e Dumnezeu. De fiecare dată când omul iubește, în afară de el, face dovada credinței în Dumnezeu, fie că-și dă sau nu seama. Nu sunt decât două iubiri, iubirea de sine și iubirea de Dumnezeu.
Maxence Van Der Meersch în Trupuri și suflete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea-heruvim
ai plecat la vânătoare de vise
călătoreai prin zăpezi de constelații
în căutarea perfecțiunii norului roz
colivia norului
ai zidit-o într-o eternitate
fiecare an, fiecare oră, fiecare clipă
visau la acea întâlnire interstelară
ce-ar fi sfidat legile fundamentale
ale spațiului-timp
am construit o scară de sânge spre cer
din trepte de poezie
și respirații de metafore
iar apoi am pictat-o cu iluzii
din bucăți de cer și nori imaginari
doar pentru primăvară
și colivia ta
renunțaseși
norul roz nu exista
colivia zăcea părăsită într-un colț de suflet
într-o zi, pasărea-heruvim
găsind ușa întredeschisă
s-a cuibărit pentru eternitate
și visează pui de aur ca dar poeziei...
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog la timpuri noi
Ne amăgim cu tinerețea, dar murim cu fiecare secundă.
Nu împărțim cu nimeni tăcerea. Iubirea se uită...
Iubirea e roua în care lacrima se odihnește o clipă, apoi un curcubeu de vis se ridică.
Inima este o mânăstire în care coboară îngeri cu aripi de ceară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești...?
sunt aici...
unde privirea ta îmi urmărește gestul
unde respirația ta îmi simte pulsul
unde umbra ta îmi urmărește pașii
și acolo.....
acolo unde gândul tău îmi este umbră...
unde sufletul tău îmi este aer...
unde iubirea ta îmi este viață...
unde ești tu iubita mea...
pretutindeni....
poezie de Silviu Petrache (6 februarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea are multe înțelesuri, multe taine nedescoperite încă, iubirea e singura armă care bate noțiunea timpului, care crește odată cu fiecare obstacol, care nu se supără, care se regăsește în fiecare dintre noi într-un fel sau altul, acum sau mai târziu, ceea ce diferă e noțiunea timpului în care noi trăim, unii dintre noi percep diferit iubirea, dar asta nu înseamnă că nu iubesc.
Florea Nicolae în Praf stelar (17 iulie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enormitățile din lumea fericirii
se rostesc din inimă
de parcă te-ai adresa infinitului
din postura de stăpân
e o dovadă că nimeni nu folosește creierul
și la ce naiba să gândești
apoi să măsori de 7 ori
și să tai o singură dată
din această eroare de imensitate
oricum ar fi inutil
prin fericire se trece en fanfare
cu simțurile excitate
pipăind fiecare extremitate
ca pe un drept la eternitate
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!