A mai murit un vis
O serenadă iar s-a rătăcit
Prin frunza de salcâm uscată
Un vis, aici, iar a murit
Și a rămas doar frunza aromată
Tu dispărut ești azi și sub trecutul asfințit
N-am mai găsit parfumul tău de-odată
Și-n locul cu care ne-am obișnuit
A mai rămas doar creanga de salcâm uscată
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trecut, poezii despre frunze sau poezii despre crengi
Citate similare
Floare de salcâm
Parfumul florii de salcâm
Purtat de vântul dimineții,
Trimis pe-al raiului tărâm
Se-nvăluie în mreaja vieții.
Mâhnirea n-o mai simt nicicum,
Mi-a alungat umbra tristeții
Parfumul florii de salcâm
Purtat de vântul dimineții.
Dulcea mireasmă-a frumuseții
Se-mprăștie pe-ntregul drum,
În spini se pun speranțe-acum,
Se pierde-n marginea uliții
Parfumul florii de salcâm.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre flori
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dimineață
Rondelul florii de salcâm
Parfumul florii de salcâm
Purtat de vântul dimineții,
Trimis pe-al raiului tărâm
Se-nvăluie în mreaja vieții.
Mâhnirea n-o mai simt nicicum,
Mi-a alungat urma tristeții
Parfumul florii de salcâm
Purtat de vântul dimineții.
Dulcea mireasmă-a frumuseții
Se-mprăștie pe-ntregul drum,
În spini se pun speranțe-acum,
Se pierde-n marginea uliții
Parfumul florii de salcâm.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai rămas
A mai rămas
doar o cupă din fericirea
care nu va mai fi dincolo de ființa mea.
Ard de dorință să o țin în mine,
de teamă să nu o pierd într-o clipă
de uitare sau de rătăcire...
Când nu voi mai fi,
doar crângul copilăriei
va mai vorbi în graiul florilor
iar scrinul amintirilor
va mai păstra încă
papirusul unei umbre
parfumată cu fericirea uscată
de dincolo de ființă...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre uitare, poezii despre frică, poezii despre fericire, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie sau poezii despre amintiri
Dor de tine, tată
Murit-au ochii mei cu tine,
Dincolo de mâine nu am mai văzut
Sorbind ușor din pocaluri venine
Din pământ primesc un ultim salut!
Prin frunze reci doar un fior adie,
O, dor de casă, o, dor de mormânt.
Cu toamna-n suflet, am rămas pustie
Ca frunza uscată plutind spre pământ
Cresc focuri mari de inimi istovite
Spre luna vie de-un sfert lipsită
Roșcate frunze se desprind smerite
E vânt și-orice speranța e pierdută.
poezie de Mihaela Dehel (28 octombrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre tată, poezii despre suflet, poezii despre smerenie, poezii despre păr roșcat sau poezii despre ochi
Ești frunza
Ești frunza
sub care sufletul meu tremurând și-a găsit adăpost.
Tu mă ții vie sub valul avid de ploaie
ce curge
și curge
și curge...
Sărmanul timp a devenit o molie neagră,
cu-aripi pleoștite, murate de atâta ploaie
și-ncearcăn zadar să evadeze
săpând un tunel vertical
în peretele ploii.
Tu ține-mă lipită de tine,
Poezie!
Să-mi fii mereu acoperiș
și balansoar!
Prin tine pot să descifrez runele ploii,
doar tu îmi ești calea regală
de-a fi și de-a nu fi
și doar prin tine vreau să știu
ce este dincolo de zidul ploii...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- citate de Nela Talabă despre timp
- citate de Nela Talabă despre suflet
- poezii despre poezie
- citate de Nela Talabă despre poezie
- poezii despre negru
- citate de Nela Talabă despre negru
- citate de Nela Talabă despre frunze
- poezii despre devenire
Frunza
Tremură frunza de frică
Și e galbenă la față
Fiindcă dis-de-dimineață
De pe ram simte că pică.
Toată vara, ca o doamnă,
A fost mândră și îngâmfată
Nici nu s-a gândit vreodată
Că se va usca la toamnă.
Dar răcoarea o cuprinde
De la vârf până la bază,
Timpu-încet o devorează,
Și-umbra morții se întinde.
Alte frunze ofilite,
Care stau pe jos grămadă,
O privesc cum stă să cadă
Oarecum neliniștite.
Doar un lucru se mai poate
Când o frunză e uscată,
Ca în clipa întunecată
Să cadă cu demnitate.
poezie de Octavian Cocoș (3 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre toamnă, poezii despre mândrie, poezii despre moarte sau poezii despre galben
Un Nou Inceput
de-ar fi să căutăm un început
să-ncepem iar de unde ne-am pierdut
să reaprindem povestea din trecut
în inimă speranț-a renăscut
demult, iubirea noastră a crescut
prin valurile vieții ne-am zbătut
din ură, certuri, nimic n-am obținut
ne-am rătăcit, în negura durerii ne-am pierdut
dar eu am învătat iertarea
azi știu că tu ești fericirea
de am greșit, lasă uitarea
să șteargă tristețea și durerea
nu te-frica, dă-mi mâna ta
pe drumul vechi, noi iarăși vom pleca
iubire nu ne vom jura
în suflet va rămâne pururea
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre durere, poezii despre început, poezii despre promisiuni, poezii despre mâini sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
adie frunza
floare de nu-mă-uita
în privirea ta
haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frunze sau citate despre flori
Opriți această frunză
Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.
Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.
Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.
Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.
poezie celebră de Adrian Păunescu din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre frunze, citate de Adrian Păunescu despre toamnă, poezii despre sfinți, citate de Adrian Păunescu despre sfinți, poezii despre sfințenie, citate de Adrian Păunescu despre sfințenie, poezii despre cuvinte, citate de Adrian Păunescu despre cuvinte, citate de Adrian Păunescu despre crengi, poezii despre calendar sau citate de Adrian Păunescu despre calendar
Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată
Ridic acest nor în memoria
Florilor căptușite cu brumă
Care s-au prefăcut în stele de sticlă.
Mi s-a umplut casa cu toamnă,
Celelalte anotimpuri au rămas la locul lor.
Așa că
Mi-am pus trecutul într-un cuib de iarbă uscată.
Nu pot trăi ca o bucată de piatră,
S-ar vede munți curgând spontan din mine.
În afara unui foc lăuntric,
Aș fi un colț de viață sfărâmată
Și din acest motiv aș iubi să rămân vie.
Sărutul nu cunoaște tragismul marilor pasiuni
Și de aceea nu vine atunci când trebuie.
Prefer să mor în acest vârtej de foc,
Să ard ca o flacără veșnică pentru el.
Vino în noaptea de cerneală
Ca un tălmăcitor de vise
Din șirul veacurilor antice,
Să nu existe
Mine,
Să nu existe
Tine,
Nici alte forme care să ne trezească din neant.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre noapte sau poezii despre munți
șuieră vântul
frunza uscată urcă
sărind treptele
haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt sau citate despre căderea frunzelor
Pădure de salcâm
Treci de pădurea de cucută!
Rămână-n urmă-amară, mută,
Și mută-te între parfumuri
De flori, care atârnă-n ramuri...
Parfum de floare de salcâm
Din păr îți picură pe sân,
Și ne cuprinde împreună,
La ceasul zorilor se-ngână.
Pădure de salcâm, curată,
În dar, de drag mi-ai fost lăsată,
Să mă învețe din miros,
Să văd frumosul mai frumos.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre învățătură, poezii despre curățenie sau poezii despre ceas
Adam și frunza...
Frunza-n vii e ruginită,
Numai frunza lui Adam
A rămas înțepenită...
Nu mai cade de pe ram!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frunze sau epigrame despre Adam
Zâmbet rătăcit
De ce... te chem?
Auzi sau doar mă simți?
De ce mă arzi?
Sau doar te... stingi!
De ce imi ești în... ochi?
Doar zâmbet rătăcit?
De ce doar taci
Și-mi ești doar vis?
De ce totuși mai mă simți
Când vrei să mă alungi!
De ce-ți mai pasă....
İnimă înghețată?
De ce sunt Tot?
Un Tot de... tine!
De ce-mi ești... clipă?
Clipa ce-mi rămâne!
De ce te simt în piept?
Doar n-ai rămas în mine!
De unde atâta dor acum
Când nu-ți mai sunt demult?
De ce rămâi, de ce nu pleci?
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere sau poezii despre gheață
Ești...
Ești ca un gălbenuș de floare-n tei,
Ești ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai știu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.
Ești ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Ești roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai știu, somn n-am, îți dorm în poale
Doar când cosițe-ți simt, mă mor de TU, de bine.
Ești ca un copoțel ce-și cântă pasul lin,
Ești o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai știu de-s orb, de nu-ți văd ochii
Doar când te-adulmec și te-aș bea de amor-venin.
Ești ca dulceața de salcâm cursă din spini,
Ești ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai știu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ți fac pază, nori de-azur senini.
Ești ca un înger cu căpșor de bucle,
Ești ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai știu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând și trup îți dau... pân' n-or să mai răsufle!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre gânduri, poezii despre îngeri, poezii despre rochii, poezii despre nori sau poezii despre muzică
Rămas bun
rămas bun foști copaci,
pe curând,
vă mutați emigranții spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut
rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las să mai crești înc-un an
un poem incognito foșnind
și-anotimpuri de păsări pe ram
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre prezent, poezii despre emigrație sau poezii despre creștere
Cereasca boltă de noiembrie e rece și întunecată, iar frunza lui noiembrie e ruginie și uscată.
citat din Walter Scott
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Rob Roy" de Walter Scott este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi mai multe citate despre întuneric
Te caut
Acum în clipa de pe urmă,
când fiecare scânteie s-a stins
și a rămas doar cenușa
unei iubiri de mult uitate
sau poate doar acum terminate
mii de sentimente, mii de frământări
îmi dezvăluie tainele ce altădată
nici nu-mi aminteam că există.
Acum cerul albastru s-a întunecat
și fiecare stea pe rând a dispărut.
A rămas bolta cerească goală
ca un ceaun tuciuriu.
Unde ai plecat? Unde ești?...
Ești departe și totuși aproape
prin mii de fibre ce leagă
ființa mea de lumea-ntreagă.
poezie de Magdalena Rosca
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre existență, poezii despre cenușă sau poezii despre albastru
Forme geometrice rupte
n-am plâns crucea,
n-am plâns mortul,
n-am plâns vocea
când m-am stins cu totul...
de ce aș plânge?
știu ca n-am murit
doar că inima se frânge
și curge ca un pietriș...
și tu n-ai plecat...
ai libertatea dorită
și eu înmormântat
devreme... pripită
daca-ș fi cunoscut un sânge
care să fie ca al meu
l-aș păstra, dar mă va frânge
sunt părăsit în antic, precum un muzeu....
și rafturile pline
ar arde dintr-o dată
și-or rămâne doar ruine
și țărâna lor uscată...
a clocotit în mine dorul
din spațiul nostru Arctic,
ne-am despărțit pe 7 corul...
tu în sol, eu în Atlantic...
am refuzat un soare cald
să ne poată dezgheța
tu regină, eu herald,
și orgoliul ne distanța...
am plecat și m-am întors
oase fără trup
și carne fără os
am început să mă astup...
poezie de Viorel Ionuț Pascan din Tulburările unei minți neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre voce, poezii despre sânge, poezii despre orgoliu, poezii despre muzee, poezii despre monarhie sau poezii despre libertate
Se leagănă frunza de nuc
Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Și răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Și lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Și stropul se odihnește în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă așa ușor
Și-mi aduce aminte de al meu dor.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă sau poezii despre noroc