Stiloul, cartea şi soţia nu sunt de împrumutat.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor împrumutaţi în franci elveţieni

Când te-ai împrumutat în franci
Elveţieni, habar n-aveai
C-o să rămâi fără bocanci,
Ca înapoi pe toţi să-i dai.

Vesel erai, precum un danci,
Când ratele îţi numărai,
Când te-ai împrumutat în franci
Elveţieni, habar n-aveai.

Bancherii, neam de barabanci,
Strigau că prea mult consumai,
În timp ce băncii nu-i dai canci.
Credul, pe ei te bizuiai
Şi te-au împrumutat în franci!...

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat încă tânăr îmi povesteşte: «Acum câţiva ani, în menajul meu au intervenit neînţelegeri. Găseam că soţia mea era prea rece şi trăiam unul lângă altul lipsiţi de tandreţe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calităţile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând că mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulţumit pentru "atenţie" şi i-am făgăduit să citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuşi. După vreo şase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult şi care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soţia mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soţia mea de a-şi dezvălui cele mai bune calităţi ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soţia mea şi plin de recunoştinţă faţă de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenţie definită, dar cu o siguranţă de somnambul, un anumit sertar şi primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia: Dragul meu, poţi vorbi?
Soţul: Draga mea, sunt în roaming, mă costă scump.
Soţia: OK, atunci ascultă.

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia

Mă laudă că m-a făcut
Să am răbdare şi virtute.
Eu o aprob din cap tăcut,
Că marile dureri sunt mute.

epigramă de Mihai Teognoste din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alan: Parcă trebuia să îţi termini proiectul.
Jake: Ştiu, dar nu îmi găsesc cartea.
Alan: Glumeşti! De-abia am cumpărat-o.
Jake: Ce pot să spun, tată. Avem o casă mare şi o carte mică.
Alan: Găseşte... cartea.
Jake: Sunt foarte obosit.
Alan: Găseşte cartea.
Jake: Dacă spui asta nu o să se şi întâmple. (Charlie intră în casă.)
Alan: Găseşte... cartea!
Jake (fugind): Ai grijă! O ia razna.
Alan: Trebuia să pun glazură pe cartea aia blestemată! Nu a pierdut niciodată ceva cu glazură.

replici din filmul serial Doi bărbaţi şi jumătate
Adăugat de Ioana Niţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-asta sunt bun. Pentru că stiloul meu funcţionează cu venin, nu cu cerneală.

aforism de Alex Dospian (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mers sub stiloul tău şi nu sunt ceea ce sunt cu adevărat, ci ceea ce ai prefera să-ţi imaginezi despre mine.

citat din Juana Ines De la Cruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea cărţilor noi sunt uitate în maxim un an, în special de cei care le-au împrumutat.

citat din Evan Esar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul şi soţia

Când construiam catrene bătăioase
Un glas strident cuprinse coridorul:
"În viaţă sunt şi lucruri serioase!"
Şi-aduse lângă mine-aspiratorul.

epigramă de Laurian Ionică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânset şi tril

Şi dacă-n călimară cerneli n-or să mai fie,
Inima mea îţi cântă, un tril de ciocârlie!
Iar de stiloul scrie de plânsetul din noi,
Te rog, poete, vino, dă ceasul înapoi!

"O călimară, un stilou, un ceas?
Un clopoţel, lipsit de glas?"

De', clopoţelul e lipsit de glas
Şi-n călimară lacrimi au rămas,
Stiloul scrie astăzi, pentru noi:
Vă rog, nu plângeţi, daţi ceasul înapoi!

poezie de Iulia Mirancea (11 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum mi-am cunoscut soţia

Sunt zeci de ani, de când, la Ghiol,
Am împroşcat-o cu nămol
Şi tot de-atunci mă-ntreb spăşit:
Nu puteam oare s-o evit?!

epigramă de Nelu Vasile din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicolas Sarkossy a luat stiloul cu care a semnat documentele la Bucureşti

I-a plăcut şi l-a luat
Şi de noi îşi aminteşte
Iar de-atunci, a constatat
Că scrie şi... franţuzeşte.

epigramă de Any Drăgoianu din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pseudoautor: cartea mea şi "cartea" ta

La patru ani o dată eu scriu o carte, una,
Nu cinci pe an, ca tine, ce plagiezi întruna,
Dar cartea mea e mândră că plagiată nu-i,
Nu e nici agramată, nici plină de prostii!...

epigramă de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acestea sunt unele dintre cele mai triste cuvinte pe care gura le poate rosti, sau stiloul scrie: ar fi putut fi...

citat din John Greenleaf Whittier
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărţuirea României

Pământul tot este o rană
cuvintele mustesc de sânge
o suferinţa mea contemporană
când iau o piatră-n mână plânge

Cuvintele mustesc de sânge
stiloul va sări în aer
tăcerea cu aripa ne atinge
din noi rămâne doar un vaer

Stiloul a sărit în aer
o suferinţa mea contemporană
torci veşnicia dintr-un caer
pământul tot este o rană

La stânga ţară ba la dreapta
pentru viitor fii gata

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris şi despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu ştiu, Doamne, însă ştiu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept şi se cuvine
Să-mi pui în faţă-al vieţii calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât şi vorbe,
Şi lucruri ce-am lăsat, şi ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ţinut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aş fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine ştii ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut şi spus ai scris îndată
Şi dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste şi iartă.

poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti tu cel care alege cartea, ci cartea te alege pe tine să-şi spună propria poveste.
Bibliotecile din întreaga lume distrug multe cărţi din aşa-zisa lipsă de spaţiu. În era revoluţiei digitale cartea va rezista sau va dispare?

Camelia Opriţa în Zidul gândurilor (aprilie 2020)
Adăugat de IoanAIoan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia, către amanta soţului

- Îţi repet ce ţi-am mai spus,
După o dreaptă judecată:
Eu sunt mereu cu capul sus,
Pe când tu... numai culcată!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorului Corneliu Culman, la cartea "Poeme de dragoste"

Sunt pornit de ceva vreme
Ca să studiez poeme;
Astăzi mă declar mulţumit:
În cartea lui Culman, le-am găsit.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apartenenţă

nu-mi plac împrumuturile
astea sună a dependenţă fizică, psihică, materială
înţelege
eu nu am împrumutat nimic de la tine
eu te-am luat tot, aşa cum eşti,
cu bune şi cu rele
şi nu depind de tine pentru că tu eşti în mine deja
te port aşa cum liliacul îşi poartă parfumul sub soarele de mai,
cum împăratul-peşte solzii sticloşi,
ori cartea filele învechite de pecetea timpului
te-am luat ca pe o gură de apă vie înainte de marea secetă
înţelegi?
eu nu am cum să te iubesc pe rând
pentru că tu îmi eşti de ajuns tot
absolut tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!