Nebunie

Viaţa mi-a dat inima-n dar,
Să bată-n piept la nebună,
Să nu-i dau un gust amar,
Să încerc să o fac bună,
Mai greşesc şi nu chiar rar,
Inima mea se răzbună,

Nebunia cea curată,
În suflet mi s-a oferit,
Să-mi fac viaţa colorată,
Să am zâmbet diferit,
Să nu ascult gurile rele,
Ce mă vor striga mereu,
Să fug de vorbele grele,
Să fiu fericită EU!

poezie de Natalia Păun (mai 2015)
Adăugat de Serban Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinci anotimpuri

Uneori sunt ca toamna.
Aştept să-mi cadă frunzele
Şi să uit tot ce-am pierdut,
Să uit şi toate luptele,
Să uit tot ce-am făcut.
Şi aştept să-mi iau zborul,
Să zbor în altă ţară
Până când m-apucă dorul
De-o viaţă-aşa amară.

Alteori sunt ca iarna.
Încetez să mai iubesc
Şi-ncep să văd în ceaţă,
Şi fac tot ce nu-mi doresc
Cu-o inimă de gheaţă.
Iar când regret şi mă opresc,
C-am făcut tot ce mă doare,
Acopăr tot ca să-ncălzesc
Cu-o pătură albă, mare.

Câteodată sunt ca primăvara.
Ascult cântecul unei păsări
Şi încerc să îi şoptesc
Să anunţe lumea-ntreagă
Că încep să înfloresc.
Şi încerc să dovedesc
Că am inima-n culori,
Mereu bună şi deschisă
Ca un câmp, plin de flori.

Apoi sunt ca vara.
Stau, mă uit şi mă-ntristez,
Şi-mi tot spun că îmi va trece,
Apoi mă-ntreb, oare visez?
Dacă-i cald de ce mi-e rece?
Şi stau singur într-un loc,
Având în suflet numai patimi,
N-având vise, chiar deloc,
Plângând mereu, dar fără lacrimi.

Acum sunt ca mine.
Visez, ascult, sunt iubitor,
Răspund mereu la ajutor,
Nu mai plâng, mereu zambesc,
Căci am tot ce îmi doresc.
Având în suflet doar iubire
De cum am fost, e-o deosebire.
Asta-i viaţa ce-o trăiesc,
Asta-i viaţa ce-o iubesc.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi

am decis
să trăiesc viaţa mea
voi săpa o groapă adâncă
în piept
şi voi ascunde toate iluziile
fie că vor
fie că nu
viaţa mea
e viaţa mea
şi îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
nu să mă încarc cu poveşti banale
trăite de oameni
ce aleg drumul spre nicăieri

de azi
am decis să mă despart
de trecut
ca de o stare febrilă
brusc
şi fără alte explicaţii
pentru că
viaţa mea
e viaţa mea
şi îmi sunt datoare
să gust până la capăt
ce mi-a fost dat
că drumul meu
nu e un drum de sare şi apă
e un drum al cuvintelor
tăiate din carnea
unor soldaţi
ce nu se târăsc în faţa vieţii
şi nici a morţii

de azi
am decis
să trăiesc viaţa mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţi de cruce

Mititel şi negru tot,
Cu antene lungi de-un cot,
Făcând pană din picioare
Şi cobză din aripioare,
Pe-nserat pleacă hai-hui,
Cu pustiul dorului,
Prin iarba din porumbişte
Şi prin rugii din mirişte
Şi... cât e noaptea de vară,
Îşi cântă soarta amară...
Cri-cri-cri, sunt mititel,
Cu urâtul singurel
Şi mă doare inima,
Că nu-i lumea cum aş vrea.
Cri-cri-cri, toţi mă alungă,
Nu e nimeni să mă plângă,
Sufletul mi-e plin de jale,
Să-mi schimb soarta nu-i cu cale.
Stau în loc şi te ascult
Şi mă mir atât de mult,
Nicicând nu aş fi bănuit
Că şi tu eşti chinuit
Şi de câte ori n-am zis,
Numai mie mi-a fost scris
Să duc al vieţii calvar,
Plin de jale şi amar
Şi-am dorit aşa mereu,
Eu să fiu în locul tău
În al nopţilor abisuri,
Cântăreţ fără de visuri...
Dar acum când te ascult,
Te-nţeleg atât de mult
Şi îţi fac o rugăminte,
Ca de acuma înainte,
Oricum viaţa ne va duce,
Să ne prindem... fraţi de cruce.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune târzie

îmi dezvelesc sufletul mă dezbrac de secrete
gândirea mi-o aştern uşor pe clorofilă
toată viaţa mea a ajuns în sute de sonete
cu spirit creştin m-am făcut mereu utilă.

lumea lui Dumnezeu cu vervă o aprofundez
cu sete de cunoaştere febrilă
inima iubitoare mi-a oferit un crez
sunt plină cu speranţe de sibilă.

n-am rănit pe nimeni nici rău n-am făcut
am trăit în armonie cu lumea întreagă
timpul auster chiar l-am trăit plăcut
am învăţat din toate să-mi fie viaţa dragă.

împliniri şi suferinţe ca râul au trecut
întrebări despre moarte sufletul meu dezleagă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşeli, schimbări şi ajutor

Fac asta din dorinţă,
O fac din neputinţă,
Căci sunt o simplă fiinţă
Ce simte suferinţă.

Fac asta cu folos,
O fac cât mai frumos,
Dar simt că merg în jos,
Şi-o fac mai dureros.

Încerc s-o fac mai bine,
Gândindu-mă la tine,
Dar lacrimi cad puţine
Şi frica nu mai vine.

Şi aud că vrei să-mi ceri
Să încerc din răsputeri,
Să renunţ la zeci poveri,
Să n-am parte de dureri.

Dar n-am vrut să fie-aşa,
N-am vrut să uit de ea,
Iar atunci când ea pleca,
N-am vrut a mă schimba.

Cu gându-n stele m-am trezit,
Asta nu-i ce mi-am dorit,
Am uitat tot ce-am iubit,
Am uitat tot ce-am simţit.

Am greşit, am realizat,
M-ai ajutat, nu mi-a păsat,
Dar când pe uşă ai plecat
Nimic frumos n-a mai durat.

Şi-acum când ştiu unde greşesc,
Acum când ştiu ce îmi doresc,
Încerc din nou să-mi amintesc,
Încerc mereu să te găsesc.

Am uitat tot ce-a durut,
Nu mai am ce am avut,
Şi-ncep să simt ca la-nceput,
Dar prea târziu, te-am pierdut.

Am fost mereu un gânditor,
Am fost mereu un visător,
Am fost mereu un luptător,
Dar acum cer ajutor.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nădejdea

Tu, duhul meu, credinţă vie,
Îmbărbătează-te-n răbdare:
Din ceruri totdeauna ţie
Ţi-au fost lumină şi-alinare.

Din mâna morţii a Cui mână
M-a mântuit, mi-a dat viaţă
Şi inima, de ură plină
Mi-a liniştit-o cu blândeţă?

A cui putere mă-nfrăţeşte
În chinuri şi în patimi grele,
Şi cine pacea îmi păzeşte
Şi curăţia minţii mele?

Din tinereţe cine-mi vede
Durerea mea în piept cuprinsă,
Şi cine arzătoarea sete
Îmi stinge de păcat aprinsă?

Din Ziditor s-acestea toate,
Însufleţiri înalte, sfinte,
Gândiri fără amar, curate,
Tot El în suflet îmi aprinde.

Dar cea mai bună dăruire
A Domnului îi vecinicie;
Când oare sfânta fericire
Mi-a da dorita bucurie?

Când fără haină pământească,
Lăsată jos, voi fi-nnoit.
Şi-n cerul Domnului suit
Gusta-voi liniştea cerească.

poezie de Konstantin Batiuşkov (decembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi tu?

Poţi tu măsură adâncimea disperării?
Poţi cântării greutatea faptelor rele?
Poţi poleii cu argint cenuşă ' nserarii?
Poţi varsă paharul tristetilor mele?

Nu încerca să-mi arăţi în faţa doar mila
Nu mă coplesii cu bunătate în zâmbet
Nu vezi ca fiinţă - mi umilă
Are în în suflet doar jale si urlet?

Si urca în mine, tot urca o voce
Soptindu-mi intr-una: indurati destinul
Încerc să-mi inabus durerea atroce
Din suflet, dar şarpele râului îşi varsă veninul

Ce vrea să mă. 'nece în oceanu-i fetid
Himere bizare îşi întind mii de mâini
Să-mi smulgă inima, s-o umple cu vid
Apoi, cu dispreţ s-o arunce la câini.

poezie de Dumitru Segărceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S.O.S, prohibiţie

am să cer un ordin
de restricţie
sentimentală
să nu te apropii
de visele mele
altfel voi striga
cât mă ţin cuvintele
că ascunzi
în buzunarele inimii
iubirea cu care vrei
să-mi contaminezi
scrisul virulent
şi-aşa destul
de îndrăgostit
plin de litere
derutate şi febrile

sfidând viaţa
caut mereu măsura
de precauţie
încerc:

Trunchiez
Emoţiile

Inutil încerc să
Uit (să te uit)
Bunăoară poezia
Este doar
Scuza
Creaţiei

al cărui antidot
eşti
prea (pe) vertical
prea aproape

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană de speranţă

Din cer mănunchi de stele să apuc
Să fac din ele - Chipului sfânt o ramă,
Căci timpul trece, anii trec, se duc,
Eu mă gândesc mereu la tine, mamă.

Când viaţa mea e plină de tumult
Îmi eşti, măicuţă, icoană de speranţă,
Glasul tău duios mereu îl ascult,
Căci vorbele tale îmi sunt ca o povaţă.

Tu eşti chip cioplit din razele de soare,
Străluceşti în suflet pentru totdeauna,
Îmi eşti măicuţă dragă, viaţă şi culoare,
Eternă primăvară, ca tine nu-i niciuna.

poezie de Răzvan Isac (8 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo de morminte

iedera creşte din trupul tatălui meu
plecat în ziua care mama
mi-a aşezat capul în poală
şi mi-a zis;
eşti bărbat, fiule!

poate ar fi trebuit să o ascult şi
să-mi iau rolul în serios
să ascult respiraţia pământului
şi liniştea pietrelor
timid
să-mi conturez viaţa
ghemuită sub aşteptări
din când în când
să evadez
printre anotimpuri să
adun vreascuri pentru focul
din cuptorul bunicii
însă am învăţat că fiecare suflet
are o sărbătoare şi
la intersecţia acesteia
sunt doar eu şi atât
dincolo e Dumnezeu şi privirile lui tata
din care anihilez clipă de clipă câte o zi

poezie de Teodor Dume (aprilie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă te iubesc!

Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu şi mi-e tare greu.
Îmi răscoleşti sufletul, chiar şi inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu aşa ceva?

Nu ştiu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viaţa ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, ştiu că-i de la Soartă!

Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viaţa mea de-atuncea? Unde-s clipele?

Aş dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aş fi vrut, să stăm toaţă viaţa,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranţa!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai un farmec ce mă doare

Ecoul paşii tăi îngână
Şi răsună-n văi adânci,
Cu-a ta inimă păgână
În uitare mă arunci.

Ţi-am jurat mereu credinţă,
Ţi-am jurat pe viaţa mea,
Iar tu cu bună ştiinţă
Ţi-ai bătut rău joc de ea.

Eu ţi-am dat mereu iubirea
Şi-ai lăsat-o încet să piară,
Mi-ai întunecat privirea
Şi lacrimi încep să doară...

-Ai un farmec ce mă doare,
Sufletul de dor mi-l umple,
De atâta aşteptare,
Mi-a albit părul la tâmple.

Aş striga, dar am la gură
Un căluş din patimi multe...
-Al tău suflet nu se-ndură,
O clipă să mă asculte.

poezie de Răzvan Isac (20 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi

E iarăşi noapte şi iar aprind pe cer o stea.
Cuprind cu ochii un infinit ce-al meu l-aş vrea.
Te las şi iar în gandurile-mi toate te adun,
Rămâi tot ce eşti astăzi, chiar de ar fi un vis nebun.

Te voi chema de-apururi in şapte veşnicii,
Te las, mi-e dor şi iar te chem să vii.
E tristă fără tine viaţa chiar şi în Paradis.
Acuma cred că tu ai fost şi eşti al vieţii mele vis!

Ce n-am ştiut şi încă încerc să aflu de la zei,
Este dece să ţi se ia ce ai deja, şi-atât de mult tu vrei?
Eu sunt poet, te caut mereu in versuri de iubire
Şi mor, asa cum Veronica în versuri scrise de Mihai murea de fericire!

Ies uneori afară privind cruciş la Luna,
Doar ea e vinovată că viaţa mea nu-i bună.
Aş vrea s-o rog să-mi ia din haruri măcar unul.
Şi să îmi dea în schimb un vis, singurul vis... "nebunul".

Char de rămâi doar vis, să fii un vis frumos.
Zâmbeşte sorţii tale, alintă-mă duios,
Şi nu uita că mai presus de toate şi de Zei,
E fericirea ce mereu o voi citi in ochii tăi.

Rămâi mereu ce eşti acum... iubirea mea,
de vrei!

poezie de Florentina Crăciun Fabyola
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea cu gust de tine

Se face-un an de când cafeaua are gust de tine,
Un gust când acru, când amar.
Si dulce uneori, dar foarte rar.
E oricum cea mai bună din câte am băut, mi-e bine.

Ghicesc în zaţul ce-a rămas, din ceaşcă ochii tăi privesc.
Sunt verzi ca iarba şi văd bine,
Săgeţi din ei trimiţi spre mine.
Eşti furios şi mă alungi. E dreptul meu să te iubesc.

Nici tu, nici alţii, nu mi-l pot lua. Doar Dumnezeu
Cănd o să vrea, va face-odată
Să simt din nou cafea curată.
El mi te-a dat, şi-l rog să mi te lase. Mereu.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericită pentru că nu am primit tot ce mi-am dorit de la viaţă.

Natalia Păun
Adăugat de Natalia Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii buni sunt acei oameni de care îţi va fi dor toată viaţa.

citat din Natalia Păun (1 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim...

Trăim cu amintiri de neuitat,
Ce rămân în suflet încrustate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.

Mi-a murit orice visare,
Nu mai beau nici vinul dulce,
Nici pelin cu gust amar,
Las gândurile să se culce.

Inima în lungul ei tic-tac,
În zile înnorate sau nopţi târzii,
Nimic să pare nu-i pe plac,
Dar toate astea, nu le ştii.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti pe orişicine?

Vine iarna viscolită,
Chiar aşa foarte grăbită,
Fără căldură în casă,
Stau copii toţi la masă.

Dar pe masă n-au ce pune,
Numai doar o stricăciune,
Primită în dar pe stradă,
Când privea la promenadă.

În atmosfera de Crăciun,
Încearcă tu să fii mai bun,
Împodobind cu stele bradul,
Nu uita care ţi-e gradul.

Asemeni fulgilor de nea,
Ce valsează-n faţa ta,
Se topesc şi pier
Copiii ce plâng spre cer.

Pier în cruntă sărăcie,
În plină obrăznicie,
Înecaţi în lacrimi grele,
Din viaţa plină cu rele.

Afară-i frig şi ger
Ninge în mister
În suflet, cald şi bine
Iubesţi pe orişicine?

poezie de Camelia Natalia Ignat (decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietena mea

Deschid geamul, iarna să iasă,
Să-mi intre primăvara-n casă,
Vom sta de vorbă la cafea
Şi-o s-o fac primăvara mea.

Ea nu va şti... timpul va trece,
Iar eu n-o s-o mai las să plece,
Nu mai vreau vânt sau negri nori,
Am să-mi presar viaţa cu flori.

Soarele-oi lipi pe tavan,
S-apună-o dată la un an,
Iar valul veşnic o să-mi spele
Zilele rele, doruri grele.

Deschid geamul s-alung tristetea,
Invit în suflet tinereţea,
Doar în iubire-am să mă-mbrac,
Nesperanţele mi le tac.

Linişte-am să-mi inoculez,
Am să-mi dau voie să visez,
Căci mă va ajuta sprinţara,
Prietena mea, Primăvara!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, dragă Natalia!

(Nataliei Botnar la 30 de primăveri)

Lângă Darul de Copii, plămădit cu îndemnare,
Din imense bucurii şi iubirea cât o mare,
Ai lipit de al meu suflet cu lumină ziditoare,
Suflet tandru de coplă, întru binecuvântare.

Mi-ai îngăduit-o, plină, bucurie neaflată,
Primăvară colorată, cu desăvârşiri de floare,
Cum ai potrivit să fie-o Ană dulce şi curată
Fiului, atât iubit, partea lui, de-ngemănare?

Norocoasă fă-i şi urma, ce păşi-va cu iubire
Spre un viitor prosper, din vise către-mplinire,
Sănătatea ei vheghează cu imensă dăruire,
Să rodească fericită lunga-a vieţii prelungire.

Şi dă-i copilaşi isteţi în menirea feminină,
Cununa ei, maternă cu lauri o împlină,
Eternul să ni-l ducă prin spor de rădăcină,
Lumina-ţi, ce-ai zidit-o, să dăinuie-n lumină.

Eu, Doamne, mă înclin, de Marele-ŢI Minuni
Şi nu mă corecta, de uit cuvântul noră...
Cu fiecare rugă, destulă, IUBIRE, cer s-aduni
În inima de mamă, ce nora, ca pe fiică, o adoră!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!