Planta care are multe fructe, nu le coace pe toate.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca de fiecare dată, toamna "mea" începe cu multe fructe, cu amintirea fructelor din preajma casei în care am copilărit, undeva, pe strada Libertăţii la numărul 12, ultima din rândul de case care au scăpat nedemolate. Era pe-aproape de locul pe care s-a aflat, până acum vreo 20 de ani, Spitalul Brâncovenesc. Erau multe grădini pe-acolo, cu fructe de toate felurile, cu mere care începeau să fie numai bune de mâncat, cu gutui aproape bune de pus pe dulapuri.

Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergeam călare prin pădure şi am văzut în desiş nişte fructe coapte. Şi m-am gândit: nimeni n-o să vadă aceste fructe de pădure, nu sunt nimănui de trebuinţă şi lor nu le e nimeni de trebuinţă, dar ele îndeplinesc riguros, din răsputeri, nu menirea lor, ci cea care le e destinată, făcând voia Acelui "Eu" care trăieşte ca fiinţă separată în planta asta. La fel şi omul care, spre deosebire de plantă, are avantajul (părelnic) că poate avea conştiinţa acestui "Eu" universal în fiinţa sa separată.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e precum copacul

Omul e precum copacul,
are în plus gândul şi capul
Din sămânţă înfăptuit, cu iubire e rodit
Şi-atunci când e pregătit
Fructe pentru lume coace
Când le da găseşte pace
Şi o ia de la început
Doar că mare difernta
Omul are indiferenta
Care-l face cam blocat
Dar asta vine de la cap
Natural, firesc de-ar fi
Nu s-ar mai putea opri
Din a fi
Din a trai
Din a zâmbi
Omul are de-învăţat
Multe de la un copac

poezie de Andrei Stan (23 iunie 2021), traducere de Andrei Stan
Adăugat de Andrei Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare copac, fiecare plantă, are un spirit. Oamenii pot spune că planta nu are minte, dar eu le spun că planta este vie şi conştientă. O plantă nu poate să vorbească, dar există în ea un spirit care este conştient, care vede totul, care este sufletul plantei, esenţa ei, ceea ce o face vie. Canalele prin care se mişcă apa şi seva plantei sunt venele spiritului.

citat din Pablo Amaringo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sârg, în pârg

Se coace sufletul în mine
De neastâmpăr şi de sete,
Mă rog la toamna care vine
Să nu mai vină pe-ndelete.

Vino mai repede cu vinul,
Ca să-mi astâmpere obida,
Şi-n schimb îţi voi mări tainul
Când se va coace agurida!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (23 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forma de viaţă cea mai încăpăţânată şi care nu poate fi manipulată decât foarte greu este planta prinsă în tabieturile ei. Ea şi-a păstrat individualitatea de-a lungul întregii ere. Nu credeţi că este absolut normal că, după atâta timp de repetare a unor obiceiuri, planta să dobândească o voinţă de o tenacitate fără egal?

citat clasic din Luther Burbank
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Am privit acele fructe, mult prea coapte şi lucioase
În lumina caldă, blândă, din al toamnei asfinţit
Cât erau de mari, de roşii şi probabil şi gustoase
Neavând habar de norii iernii ce s-a pregătit.

Vântu-apoi a suflat asupru către-acele fructe moi
Le-a dărâmat pe jos şi multe dintre ele s-au zdrobit
Şi pe iarba veştejită, pe sub ramuri, în noroi
Vezi acum frunze uscate, dar şi fructe ce-au mustit.

Şi ţinându-ne de mână, noi pe deal am tot urcat
Vântul ne-mpingea din spate şi atunci ne-am întrebat:
Oare-aşa, iubirea noastră ce-nfloreşte şi rodeşte
Va fi frântă de furtuna care totul prăpădeşte
Sau mereu ea va renaşte dintr-o brazdă ce-am săpat?

poezie de Marie Under, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit

Viata dă în pârg şi coace aurii fructe moi,
Însă coasa morţii le ia pe cele mai de soi,
Lăsând în spate fantome sau stafii
Case, ruine, orfani sau copii.

Cel ce a pus deoparte pentru el n-are nimic,
Cel ce-a luat de la alţii sau doar un calic,
Îşi iau rămas bun dar ar mai sta,
Nevrând să dea ochii cu soarta cea rea.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa leagă planta de pământ ca să trăiască, iar planta, la rândul ei, leagă omul de pământ.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Plante (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne amintim că...

Iar când ne dăm unii altuia daruri de Crăciun în numele Lui,
să ne amintim că El ne-a dat soarele şi luna şi stelele,
şi pământul cu pădurile, munţii şi oceanele sale –
şi toate cele care locuiesc şi se mişcă prin ele.
El ne-a dat toate lucrurile verzi şi tot ce înfloreşte şi poartă fructe,
şi toate pentru care ne certăm şi de care abuzăm –
şi pentru a ne salva din nechibzuinţa şi de păcatele noastre
a coborât pe pământ şi ni S-a dăruit pe Sine Însuşi.

poezie de Sigrid Undset,premiul Nobel,1928 din Crăciunul şi a douăsprezecea noapte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Summertime sadness

Şi uite aşa a trecut vara,
apoi
răceala întâmplătoare a inimii tale,
zumzetul de oameni închişi în supermarket
- insecte dezorientate în borcan s-a stins,
marea dezamăgire şi plânsul înăbuşit în mască,
sârma ghimpată din piept
şi planta copilăriei mele deodată.

Au mai rămas doar câteva biluţe de soare jucându-se pe pielea mea uşor malignă.
Câteva râsete de declanşat,
câteva minţi de deschis.
Multe, multe rochii nepurtate şi cerceii de topaz care n-au strălucit în lumini de festival,
în dinţii tăi de lup,
în oglinzile liftului care cobora în pericol.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă soacră, poamă acră, de te-ai coace cât te-ai coace, dulce tot nu te-ai mai face.

proverbe româneşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resturi

Resturi de fructe
sunt foarte multe,
resturi de pâine,
de azi pe mâine,
resturi de haine,
cârpite, dar faine,
resturi de cărţi
te-ajută să-nveţi,
resturi de eră,
pentru cine mai speră,
resturi de iubire,
ce vis subţire,
resturi de oameni,
flămânzi şi fameni,
resturi de viaţă
avem în faţă!...

Stau şi mă-ntreb,
mai avem ceva-ntreg?...

Fructe străine,
de chimicale pline,
pâine umflată,
parcă e din vată,
haine ieftine tare,
de înmormântare,
cărţi groase şi multe,
de nimeni citite,
vor fi şi ere noi,
în timpul d-apoi,
iubire de zor,
la televizor,
oameni solizi, întregi,
musculoşi, dar blegi,
viaţa-i toată-n faţă,
da-n umbră şi ceaţă!...

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hulubul Păcii

S-a deschis fereastra, ca o rană veche
Mama ne aşteaptă, nopţi întregi de veghe,
Să venim acasă şi măcar odată
Să mai stăm la masă aşezaţi grămadă.

Pe deasupra porţii, înfloresc salcîmii
Şi în miezul nopţii, amiroase-a pine,
Rumenă şi caldă, mama noastră coace
Din făină albă, un hulub de pace.

Şi îi zice dute, prin străini departe,
De-mi păzeşte puii, de război şi moarte
Să le meargă-n toate, toate să le iasă
Şi de-o fi să poată, să mai vină acasă.

Şi hulubul zboară, alb ca dorul mamei
Pe la toţi coboară şi pe toţi ne cheamă
Poate că s-o face pace-n toată lumea,
Dacă mama coace, sîmbăta hulubii.

cântec, muzica de Silvia Grigore, versuri de Vsevolod Grigore
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consumaţi zilnic fructe şi legume

Ca sănătos mereu să fiu,
Aşa cum medicul mă-ndrumă,
Mănânc doar fructe la meniu
Şi uite, c-am ajuns... legumă!

epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

,,Consumaţi zilnic fructe şi legume!"

Ca sănătos mereu să fiu,
Aşa cum medicul mă-ndrumă,
Consum doar fructe la meniu
Şi uite, c-am ajuns... legumă!

epigramă de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructe şi frunze

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Cad pe pământ soldaţi răniţi întâia oară,
Şi frunzele-nverzite-a primăvară
Ne dau de ştire despre lupte
Cu miros de fructe.

Soldaţi răniţi întâia oară de cartuşe
Îşi iau pistolul fabricat din lemn de uşe,
Şi frunze înverzite a păpuşe
Ne-anunţă despre fructe
Cu miros de lupte.

În patul tău miroase a fruct de somn,
Eu trec prin el tuşind un domn,
Şi frunze-înverzite-a pom
Se războiesc în fructe
Cu miros de lupte.

Din pomul înfructat al ceasului de seară
Se închină morţi iubiţi întâia oară,
Şi frunze-nverzite-a moară
Se nasc din fructe
Cu miros de lupte.

poezie de Vlad Stângu
Adăugat de Cristina Mocanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este o primăvară din care trebuie să stârpeşti multe omizi, ca să poţi culege-n toamnă frumoase fructe. Dar ce păcat, poete, stârpind omizile îţi stârpeşti în mai trandafirii tăi... de fluturi.

aforism celebru de Mihai Codreanu din Sonete şi aforisme
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate sunt trecătoare pe lumea asta, şi la vârful fiecărei fericiri se coace mărul tristeţei...

citat din romanul Frunze de dor de Ion Druţă (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuind cerul

Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.

Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.

Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.

Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,
De apa si de multe feluri de hrana.

Am fost de fiecare data ceva,
De fiecare data am trait viata
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce eram
Si murind doar moartea aceea.

Voi mai fi cândva si înca altceva,
Voi trai si viata aceea
Depinzând de lumina soarelui
Si de ceea ce voi mai fi,
Voi muri si moartea care a mai ramas.

Si voi visa ca cercul sa se-nchida:
O data, macar o data, va fi sa fiu lumina
A soarelui si-a stelelor
Si apa
Si multe feluri de hrana
Pentru cel care va fi sa vina.
Si viata aceea a lui,
Depinzând doar de mine,
Va fi si de piatra si de planta
Si de animal si de om
Si de înca altceva
Al carui nume nu-l stiu.
Si el va fi fara de moarte
Caci eu voi fi murit
Si moartea care a mai ramas.
Lui îi va ramâne sa locuiasca cerul
Lumina în lumina
Pentru fiecare din voi
Când veti mai fi si înca altceva.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!