Întrebare
Am privit acele fructe, mult prea coapte și lucioase
În lumina caldă, blândă, din al toamnei asfințit
Cât erau de mari, de roșii și probabil și gustoase
Neavând habar de norii iernii ce s-a pregătit.
Vântu-apoi a suflat asupru către-acele fructe moi
Le-a dărâmat pe jos și multe dintre ele s-au zdrobit
Și pe iarba veștejită, pe sub ramuri, în noroi
Vezi acum frunze uscate, dar și fructe ce-au mustit.
Și ținându-ne de mână, noi pe deal am tot urcat
Vântul ne-mpingea din spate și atunci ne-am întrebat:
Oare-așa, iubirea noastră ce-nflorește și rodește
Va fi frântă de furtuna care totul prăpădește
Sau mereu ea va renaște dintr-o brazdă ce-am săpat?
poezie de Marie Under, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marie Under. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.