Non sum qualis eram bonae sub regno Cynarae
"Nu mai sunt cine eram pe vremea bunei Cynara" Horatius
Azi... nu, ieri noapte,-între buzele noastre, ca un roi de fluturi,
A căzut umbra-ți, Cynara! Răsuflarea ta mi-a trecut poarta
Sufletului, făcându-și loc printre valuri de vinuri și săruturi;
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Da, am fost dezolat și cu capul în piept mi-am acceptat soarta:
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.
Toată noaptea am simțit pe inima-mi cum bate inima ei caldă,
Întreaga noapte-n brațele-îndrăgostite, dormind, a stat;
Săruturi dulci mi-a dăruit gura ei, roșie-acoladă;
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Când, trezit, a văzut zorii vineți, ochiul meu încercănat:
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.
Am început să uit, Cynara! S-au dus pe-a vântului aripă
Rozele spre alte zări; cu rozele și crinul care-ai fost
S-a depărtat în colb de ani; și totuși parcă-a trecut o clipă...
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Căci a dansul a fost lung, îi știam de-acuma pașii pe de rost;
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.
Am tânjit după cântece mai sălbatice și vin mai tare,
Dar, după ce petrecerea-a luat sfârșit și luminile s-au stins,
Cade umbra ta, Cynara! Ție-ți aparține noaptea mare;
Dar vechea pasiune-ncepuse deja s-atârne greu,
Mereu flămând de-alte buze, de-un sentiment mai proaspăt de cuprins:
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bineînțeles, în felul meu.
poezie de Ernest Dowson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pe aripile vântului
Am început să uit, Cynara! S-au dus pe-a vântului aripă
Rozele spre alte zări; cu rozele și crinul care-ai fost
S-a depărtat în colb de ani; și totuși parcă-a trecut o clipă...
Dar, vechea pasiune, fie spus, atârna de-acuma greu,
Căci a dansul a fost lung, îl știam buchea cap-coadă pe de rost;
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bine'nțeles, în felul meu.
poezie de Ernest Dowson din Non Sum Qualis Eram, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-am fost...
Mi-ai fost și muză, dar și scuză
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost și râset, dar și plâns,
Ți-am fost "mușcat de buză".
Mi-ai fost și lună, dar și soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristețe, dar și bucurie,
Ți-am fost ce ai vrut la picioare...
Mi-ai fost și înger, dar și necurat,
M-ai luminat, dar și întunecat...
Ai fost bordei, dar și palat...
Ți-am fost ce am, ce ai visat.
Mi-ai fost gând negru, dar și alb,
Mi-ai fost și ploi, și curcubeu...
Ai fost și "noi", și "tu", și "eu",
Ți-am fost ce ai avut mai dalb.
Mi-ai fost și minus, dar și plus,
Ne-am înmulțit, ne-am împărțit...
Ai fost și nou, dar și-nvechit,
Ți-am fost ajuns și neajuns.
Mi-ai fost și-ntreg, dar și pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost și viață, dar și moarte,
Ți-am fost ce nu o să-ți mai fiu...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pribeagul
Eu nu sunt de aici, nu-i casa mea!
Mă trag din spații reci, îndepărtate
În care m-am născut din peruzea
Și-am alergat câmpiile-nstelate.
Am coborât pe-a vântului aripă
Și am călcat a muntelui sprânceană,
Unde-am rămas o veșnicie clipă,
Înmiresmat de roua pământeană.
Știam deja acesta că mi-e rostul
Să fiu o vindecare pentru demoni
Și să mă-nchin, oricare ar fi costul
Iubirii-n veci, adusă de prin eoni.
M-am dăruit atunci și omenirii,
Și visului mereu nedeslușit
Unde știam că-s puiul strălucirii,
Chiar de am fost Pământului sortit.
Și am purces la scris tămăduire
Așa cum mi-a dictat eternitatea:
Din mine luând un pic de dăruire
Și din tării cerșind divinitatea.
De-am însemnat măcar o mângâiere
Sau dac-am fost un zâmbet orișicui,
Poate-am trecut a visului frontiere
Și m-oi întoarce-n Țara nimănui,
Dar este greu să mai citesc trecutul
Și viitoru-i greu de-a se vedea;
Nu mi-o fi fost Pământul începutul
Eu nu sunt de aici, da-i casa mea!
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rozelor de azi și de ieri
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum,
Aș vrea obștescul adăpost
Să-mi fie la un colț de drum.
Știu al vieții mele rost
Simțirea din al lor parfum,
Umbrit de rozele ce-au fost,
Visând sub rozele de-acum.
Oricui va spune pe de rost
Că nu-mi vrui soarta nicidecum
Născut în ceasul cel mai prost...
Dar am trăit, nu prea știu cum,
Umbrit de rozele ce-au fost.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Isolde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție
Am fost bun și a fost rău
Am fost rău și a fost bine
Am fost rău și a fost rău
Am fost bun și a fost bine
Părând totul cam ciudat
Să-nțeleg mi-a fost cam greu
Însă așa am învățat
Să mă-ncred în Dumnezeu.
poezie de Ionel Popa (8 aprilie 2015)
Adăugat de Ionel Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Soției - cu dragoste
Dacă m-aș lua după dogmele masculine
Și aș face doar ce este m-ai ușor
Nu ar fi trebuit să mă leg de tine
Mi-ar fi fost mai ușor să zbor
Dar am fost suficient de agreabil
La dragostea pe care ți-o port
Să fiu de la început capabil
Să te privesc ca pe un suport.
Nu este o simplă încăpățâre apucată
Și nici rezultatul unui stupid pariu,
Am ales o cale complicată
Deorece sunt suficient de viu.
Te iubesc în felul unui trăznet
Cu alternanța unui curent alternativ
Atent la fiecare foșnet
M-am transformat în șotul adjectiv
Știu că îți este greu și ție
Cu felul meu ciudat de a fi,
Dar cine a făcut calviție
Și pe cine îl vor cita biografii.
De aceea vreau să ști că din păcate
Împreună la bine și la greu
Dragostea este o mare dificultate
Fără de care ne-ar fi mult mai greu.
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva...
Cândva am fost copil și eu.
Am fost copil ca tine.
Pământu-întreg era al meu,
N-aveam lipsă de bine.
Cândva am fost tânăr și eu.
Am fost tânăr ca tine.
Mi se părea că sunt un zmeu,
Că stăpânesc o lume.
Cândva am fost bărbat și eu.
Am fost bărbat ca tine.
Am dus pe umeri ce-a fost greu,
Când am unit destine.
Acuma,
Am uitat copilăria,
Tinerețea mi-a trecut,
Am uitat și bărbăția...
Puterile mi-au scăzut.
Nostalgia-acelor vremuri
Mă cufundă în tristețe.
Numai aștept alte trenuri.
Sunt răpus de bătrânețe.
Pe prispa casei stau cuminte
Și aștept să vină noaptea.
Noaptea cu tainele sfinte,
Care se numește moartea.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost extrem de afectat de cele întâmplate și mi-a fost greu să scriu articolul respectiv. Totuși, la cinci săptămâni după ce m-am întors din Nepal, am predat revistei Outside un material care a apărut în numărul din septembrie. După ce am terminat de scris, am încercat să nu mă mai gândesc la Everest și să-mi văd de viața mea, dar mi-a fost imposibil. Când încercam să-mi dau seama ce se întâmplase acolo eram cuprins de sentimente neclare și mă obsedau împrejurările în care muriseră coechipierii mei.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
Am spus mereu ce-aveam de spus
Și-am scris să știi că te iubesc
Și-atuncea când voi fi apus
Și n-o să pot să mai vorbesc.
Doar un cuvânt am să mai spun
La modul cel mai serios,
Mi-e drag de tine cea de-acum
Și tot ce-am spus e de prisos.
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerea dintâi
Compromis recognoscibil
Cuantificabil după caz
Au fost alegeri pe trasee
Dar nu la început de drum
Că au fost și sunt alegeri
Dar alegerea dintâi
Nici aia nu ne aparține
Acum există periodic alegeri
Li se spune alegeri libere
Istoria va judeca cândva
Felul în care s-au desfășurat
Și cât de libere au fost
Apoi ne va spune încotro
Am fost dirijați premeditat.
poezie de David Boia (2 iulie 2015)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram și nu eram
mi-a fost greu să fiu simplu
mi-a fost ușor
am avut curaj - nu
mi-a fost frică și am avut timp
să-l citesc pe jung -
eram și nu eram intere
sat (!?) de psihoterapia
clinică
nu mi-a fost greu să-l citesc
pe freud
eram și nu eram
interesat de psihanaliză
impulsuri și nevroze
l-am lăsat pe jung
l-am lăsat pe freud
m-am refugiat pe moldova
eram și nu eram nomad
stăteam pe malul râu
lui jung i-am pus gând rău
și lui freud
eram și nu eram un caz
psihiatric într-un conflict
inconștient legat de dorințele
refulate
eram și nu eram
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
"Play back life"
Suntem în zorii omenirii
Când doar aflăm despre viteză
Și-ncet în ciclul primenirii
Tot micșorăm din paranteză!
Se întrevede în timp schimbarea,
Căci zilnic răsturnăm recentul,
Ce-i tot mai des reinventarea
De-un ieri... ce i-am trecut prezentul.
Și mâine este-un prea târziu,
Căci va fi deja ieri curând;
Când viitorul o să-l știu
Din viitor... Ce-i ieri trecând!
Am fi imenși, cum gând, oriunde,
Căci lung, imens va fi pasajul;
Când timp va fi femtosecunde
Și an va fi întreg bagajul.
La Lună am fi-n juma' de fir
Din păr... și nu ne-am mai uza;
Mileniu' o mie am fi-n deșir
Și-am ști de-atunci... când vom pleca!
Când nou va fi vechi, perimat
-Că ce-ar fi fost, a fost va fi-
Nu vom mai face rău, păcat,
Căci am muri... pân-a fi vii!
Trăim accelerat cu greu,
Căci numai noi trăim lentoare;
Maiașii au fost la Dumnezeu
Și noi deja am distrus soare!...
Și-atunci, acum este deja
Un ieri, ce-l recreem cu ștaif
De crez c-am descoperi noi ceva...
Și-n fond toți facem "play back life"!
Vă explicați atunci norocul
Ce alții-l au pentru că-l știu;
Că la ei șanse-i i-e sorocul,
Ce-a venit mâine... Ieri târziu!?
Deci cumz? Eu, nici n-a fost să fiu???...
E cum de singuri ne-am privi
'n abis și-am și ajuns... târziu!?!
Nici nu mai suntem, măi copii!!!...
... E doar un gol!... Deja ne-am plâns
Privind imagini din străvechi!
... Doar întrebări! C-am dat răspuns
Și refuzăm gândul, zevzechi!
Vom reveni, iar, Perseide
Căzând din vechile ulcele...
De-abia atunci, efemeride
Vom ști că suntem... Ce-au fost ele!!!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Simplitatea iubirii
N-am fost bărbatul cel mai bun din lume,
Nici cel mai sfânt sau cel mai înțelept,
Nu am avut o măreție anume,
Dar ți-am dat toată inima din piept.
N-am posedat averi nenumărate,
Nici sânge nobil nu am moștenit,
Însă am stat cu tine zi și noapte
Și-am fost al tău odor neprețuit.
N-am fost sortit să țes frumos cuvinte
N-am perorat cu gând să te atrag,
Ci vorbele ce mi-au venit în minte
Eu ți le-am spus mereu cu mare drag.
N-am fost un om de știință remarcabil
Nu am făcut nicio descoperire,
Însă am fost și am rămas capabil
Să te-nconjor tot timpul cu iubire.
poezie de Octavian Cocoș (22 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatar
Rămâi, rămâi de azi cu mintea ta bolnavă;
De vrei, apoi, să cazi, să iei și umbra ta!
Din boabele de grâu tu mi-ai întins doar pleavă
Iar gura mea flămândă, pesmet iubire-avea.
Ți-am fost un ageamiu ce l-ai luat paiață,
Iar tu mi-ai fost tribut, plătind acest păcat,
De-a pururi mi- ai luat iubire ca o hoață,
Dar cât amar în mine-adânc ai îngropat!
Pe degete ai vrut să-nvârți pământul roată,
Să legi cu noduri lumea peste genunchii goi ;
Zeiță te-ai crezut și-a ta lumina toată,
Ai fost o gheată ruptă și eu ți-am fost noroi.
Te las pe la amiaz', mă grațiez de toate,
De buze-nșelătoare și ochi de chihlimbar,
Iar chipul ce-am iubit, nu mi se mai arate,
N-ai fost decât un nume, sub el un avatar!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere...
Plecarea ta mi-a fost o sfâșiere...
Știu bine că durerile se curmă...
Nici cel dintâi nu sunt, nici cel din urmă,
Cenușa vremii ninge mângâiere.
Din tot ce-a fost nu mai rămâne urmă...
Un cântec stins pe valuri... o părere...
O umbră jucăușă care piere
În colbul zării... Nimeni nu-l mai scurmă!
N-am fost nici eu, nici tu n-ai fost de vină...
Dacă te-ai smuls de mine, o străină,
Și pleci nepăsătoare, calmă, rece.
Rămâne alta, - cea adevărată,
Din visurile mele-ntruchipată:
Icoana ce ți-am scris o să te-ntreacă!
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum de inimă de fată
Ți-am sărutat piciorul desculț și plin de praf,
Cu sufletul pe buze te-am încălțat sfios;
În pieptul tău de fată s-a petrecut un jaf,
Iar inima ți-a fost bătândă până jos.
Ți-am sărutat și părul în vânt ți-am și promis,
Cu sufletul pe buze, la suflet să te cer;
În mintea ta de fată s-a petrecut un vis
Iar inima ți-a fost bătândă pân' la cer.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
ți-am mirosit florile
și ți-am simțit speranțele
ți-am ascultat frunzele foșnind
și ți-am simțit frământările
ți-am gustat fructele
și ți-am simțit împlinirile
ți-am mângâiat scoarța
și ți-am simțit resemnările
dragule, pomule
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cotropitorul a trecut frontiera pe tancuri purtate de tot felul de roți, toți alergătorii disponibili s-au repezit să ducă vestea la mânăstirile din Miazănoapte și de la Apus. rTe-hu, aflat în Lhassa, a fost imediat trimis la Shigatse cu două misiuni distincte, dintre care una era să-i transmită maestrului său un secret indicibil, iar cealaltă să-l prevină pe Tashi Lama, Încarnarea lui Amitabha în persoană, de primejdia iminentă. Dar călugării din Tashihunpo prinseseră deja de veste și se îndreptaseră către Sikkim, ca să treacă frontiera în India: tragică eroare, fiindcă dușmanul era deja acolo și avea să-i măcelărească aproape pe toți, distrugându-le comorile inestimabile pe care le purtau cu ei - suluri conținând toate comentariile la sutre - și jecmănindu-i de lucrurile lipsite de importanță, precum aurul și bijuteriile consacrate (smaraldul zis Ochiul Zeiței Tara însă a ajuns neatins la Bihar și de acolo, prin Delhi, până în Alpii elvețieni, unde a fost reașezat în locașu-i tainic; recent, a fost transportat, după cât se pare, la Boston, Massachusetts).
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce zici...
Ne știm? Daaaa, parcă ne-am mai întâlnit
Privirile prin iarba necosită
A unui vis plăpând și hămesit
De dragoste... Ți-am fost și-atunci ispită
Și m-așteptam ca-n gânduri să-mi mângâi
Obrazul fin, ca pârgul de caisă.
Deja te auzeam cum strigi "Rămâi!
Ești viața mea!"... Dar nu ți-am fost promisă
Și am plecat... Cu pași desculți, pe nori
Am rătăcit o viață și-o poveste
Până am înțeles că tu mă dori
Și pentru tine-n loc mi se oprește
Pământul... M-am întors și îți zâmbesc
Tu doar atât mai fă, ia-mă de mână
Și du-mă-acolo unde zări vorbesc
Că vom fi totdeauna împreună...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!