Caut craca pe care cântă privighetoarea, deşi pădurea e plină de cucuvele.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino s-asculţi privighetoarea

Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-aşteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Şi cântă privighetoarea.

Vino, privighetoarea cântă
Din piculină şi din nai
Şi trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopţi de mai.

Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.

Vino, privighetoarea cântă
Ea ştie ce şi pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.

Vino, privighetoarea cântă
Poveşti duioase de amor
Şi melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.

Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.

Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune şi talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.

Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile îşi cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea nu cântă pe craca uscată.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Viorica Ropceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-oi mai crede-n cucuvele

Big-Bang sau
Little-Bang,
Tot aia e
De vreme ce
N-oi mai pute'
Şi n-oi mai vre'
Să cred în ea,
În cucuvea,
Aducătoare de belea
Prevestitoare de bucluc
Când noaptea stă
În vârf de nuc
Şi nevăzută
Cântă-aşa:
Cucu-vea!
Cucu-vea!

Chiar deasupra
La zenit,
Văd o stea
(nelămurit)
Căci sunt nori
Şi sunt şi ciori
Cucuvele,
Până-n zori.

Mama lor de cucuvele,
De-oi mai crede
Eu, în ele!

poezie de Mihail Mataringa (27 aprilie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craca fără rod îşi înalţă capul pentru a sta în sus; craca plină de rod se arcuieşte pentru închinăciune.

citat din Giami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te caut

Te caut tot timpul, ca printr-un labirint,
Mergând pe potecile lui, întrebând de tine,
Înconjurat peste tot de pereţi de argint,
Care par întotdeauna că vin peste mine.

Uneori am impresia că te caut într-o lume,
O lume diferită, în care tu nici măcar nu exişti,
Tu eşti într-o alta, lipsită de zâmbet şi glume,
Plină de gri şi negru, plină de oameni trişti.

Te caut ca pe o iluzie, ca pe ceva intangibil,
Încercând să te prind strâns, ca să nu te scap iar.

poezie de Paul Aelenei din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aneantizare sau nu, dar alături este totdeauna un sobor de preoţi care cântă prohodul.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreţul

Cântau atâtea cucuvele
Şi-oricine le-asculta murea...
Azi cântă el şi, jur pe stele,
N-a mai rămas... o cucuvea.

epigramă de Nikarchos din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliecii

veniţi de luaţi lumină
secţia de miliţie este plină
de lumânări şi pulane! –
veniţi
privighetoarea când
liliecii din şopru s-au zburătăcit
cântă şi ea... infinit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea

Vă rog să nu mă mai căutaţi,
mă voi ascunde o vreme într-o privighetoare.
Ştiu că nu e prea arătoasă
precum pasărea liră sau păunul,
dar nu îmi pasă.
Nu îmi pasă că nu are strai ales,
nu are ţinută impetuoasă,
dar trilul ei,
trilul ei e fermecat.

Îl ascult în pădure
dimineaţa, foarte devreme
când alte păsări nu s-au trezit.
Nu îi place să se amestece
în neamul păsăresc fără rost.
Mai cântă şi spre seară,
înalţă triluri până la stele
şi cred că îi cântă lui Dumnezeu.

Nu ucideţi privighetoarea.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 102

Iubirea-mi creşte, deşi pare slabă;
Nu e mai mică, chiar dacă n-arată;
Fiindcă iubirea nu e o podoabă
Ca gura s-o slăvească ziua toată.
Iubirea ne-a fost nouă primăvara
Când îi ieşeam cu triluri înainte
Cum cântă şi privighetoarea vara
Ce către toamnă tace apoi cuminte.
Nu c-acum vara nu mai e plăcută
Ca-n vremea când cânta privighetoarea,
Dar triluri reci crenguţa o frământă
Şi ce-a fost bun şi-a cam pierdut valoarea.

Şi tac şi eu, tăcerea mi-e firească,
Cântecul meu să nu te plictisească.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţa, ce-a căutat asta a găsit. Şi-a tăiat singură craca de sub picioare, moment în care a devenit om.

aforism de Mihail Mataringa (13 ianuarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert cu cântec

În mijlocul pădurii, într-un stejar stufos,
Cânta privighetoarea un tril melodios,
Iar jos, în umbra deasă, o asculta-ncântată
Suflarea din pădure, sublim înfiorată.
În plin concert, în zgardă c-un brav foxterier,
Trecu cu puşca-n mână un mârşav braconier
Ce auzind concertul şi notele acute
Crezu că e momentul să-mpuşte nişte sute,
Punând privighetoarea care cânta cu foc,
Să cânte-n colivie în zi de iarmaroc.
A doua zi se-ntoarse cu beţele cu clei,
Pe care presărase grăunţele de mei,
Si-a capturat degrabă modesta zburătoare,
Ce căuta, naivă, flâmândă, de mâncare.

Sărmana păsărică, ajunsă-ntre zăbrele,
Nu mai cânta ca-n codru sub cerul plin de stele,
Ci revărsa din guşă doar cântece de jale
De lăcrimau sătenii ce-i întâlneau în cale.
În valul de proteste porni o hărmălaie,
Primind braconierul şi-o mama de bătaie,
Căci oamenii croindu-l cu bâtele pe spate,
Lăsară zburătoarea să zboare-n libertate!

Morala

Zâmbeşte păsărica şi cântă fericită,
Doar dacă se găseşte pe craca potrivită!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de deşi sunt proştii, că nu mai au nici măcar un loc liber în care să se certe.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucuvea de vuvuzea

La Iliescu sub fereastră
Stă moartă revolta noastră
Şi vreo o mie de cucuvele
A morţii negre vuvuzele

Moarte de la atâta cântat
Lui, nemuritorul comunist
De care moartea sa săturat
Să-i trimită lui,.. sfânt terorist

Cucuvele,.. ce fug rebele
De aud că sunt trimise
Să-i cânte balade mortale
Cucuvelei comuniste

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a-ţi "tăia singur craca de sub picioare", se vor găsi rapid alţi zece care să-ţi sară în "ajutor", scutindu-te de efort.

aforism de Mihail Mataringa (30 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privighetoarea a început să cânte şi împăratului i-au dat lacrimile; lacrimile îi curgeau pe obraz şi privighetoarea cânta tot mai frumos; cântecul ei îţi mergea drept la inimă. Împăratul a fost foarte mulţumit şi a spus ca privighetoarea să poarte un papuc de aur la gât. Dar privighetoarea i-a mulţumit şi i-a răspuns că a fost răsplătită îndeajuns.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa ştreangului, se cântă, cu sânge rece, prohodul.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce-mi cântă mereu în strună nu este demn de orchestra mea.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cer, cu sfinţenie, îngerii îşi cântă muzica lor, iar pe pământ, câinii şi-o latră, pe a lor, cum pot.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

In arcane de padure

În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lîngă frunză şi copac lîngă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.

În arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,
Trăsnet roşu ce-nfăşoară şi surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mînie fără scop,
Dar privighetoarea cîntă, daar privighetoarea cîntă.

În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntîrziată nu s-arată sub frunziş
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziş -
Dar privighetoarea cîntă, dar privighetoarea cîntă.

poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!