
Dilema unuia
Când din sticla de spirtoasă,
Doar un sfert i-a mai rămas,
"Maiul" îi șoptește: "Lasă!"
Gâtul urlă: "Nu te las!"
epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Capul ca maiul, gâtul cât e paiul.
proverbe românești
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sticla de bere
Pe rigola arsă
a autostrăzii
sticla de bere
aruncată
a aterizat
cu gâtul în sus,
intactă,
(asemeni unei
pisici aruncate
de pe acoperiș
pentru a fi ucisă)
căzând
și strălucind
dreaptă
în soare;
într-un fel,
un miracol.
poezie de Ted Kooser, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ce nu se poate vorbi, se șoptește sau se urlă.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Bețivul trage cu furtunul vin pentru gâtul lui nu să umple sticla...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dispar plăcerile
Venit la doctorul din sat,
Sfios, umil stă pacientul...
- Mai lasă sticla, lasă Kentul...
Și omul nostru le-a lăsat.
epigramă de Corneliu Ioan Iovuța (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
timpul se voala în trecăt
era atât de întuneric în odaia goală
clipele fugeau, eu tăceam zăcând
într-o odaie tristă
eram beat, îngrozitor de beat
nu am înțeles, deci am rămas
am rămas eu cu ea sau cu sticla
era goală ea într-o odaie tristă
unde era sticla, căutam în gând
pe pereți atârnau gânduri răvășite
apoi a venit dimineața, zâmbeai
chipul suav l-am sărutat în zori
am alungat somnul ce izbea obosite pleoape
plecând în doi către noi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Astenie de primăvară
Când doarme-n suflet și tăcerea
iar inima-ți iubește straniu
închizi în tine mângâierea
și-atingi - în gând - cu ea, un... craniu!
Și-atunci un Shakespeare îți șoptește:
Frumos e gândul existenței;
numai că un destin țintește...
cam negru văl, - cel al tristeței!
Când cugeți în zadar iubirea
nu te izbește decât scrumul
și când atingi nemărginirea
se stinge blând, duios și fumul...
Pun rămășag pe-un dor ce-apasă
pe umeri verzi cu nea albastră
iar aripile și le lasă
în umbra serii; și-i măiastră!
Cum crezi că ziua se topește
precum zăpada primăvara
iar noaptea vine și șoptește:
mergi tu mai bine - haide!-, vara!
poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Carla Dima

Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem atât de puțini
în compania acestei nevroze care a înghițit gâtul lebedei
într-un alfabet al învârtirii
încât
ne întrebăm
care pic din noi ar fi capabil să fugă
și să spună lumii că din cauza noastră
toate întâmplările lor sunt asemenea
nu doar simple coincidențe care dau naștere unei viituri de înjurături
înainte și după scriptura unei mirese
proaspăt ieșită din calvarul ei alb
eu sunt doar un șofer
îmi conduc automobilul ca un bisturiu printr-o beregată
iar tu ești o noapte înfiptă în auz
la fel ca și o pasăre în zborul ei
așa că lasă
lasă sunetele să treacă
lasă acel nimeni să ridice piatra
care o să mângâie obrazul de mai târziu
lasă dimineața împușcată din pat și pleacă
pentru că nu este crima ta
lasă totul să îți intre în burtă
în sex
pătimaș
și du-te femeie
du-te să rodești o casă
poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a trăi liniștit și fericit, omului chibzuit nu-i plouă în gură când vede spirtoasă băutură.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un osândit către călău
- Lasă funia mai slabă,
Că-mi strânge gâtul tare!
- O să fii comod degrabă,
Când o să dai din picioare...
epigramă de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Foarte, foarte rar, și doar in nopțile cu lună plină, oamenii mai ies de pe pilot automat, și urlă, și urlă...
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere

Comentează! | Votează! | Copiază!
Single.cancersurvivor.com
o zi puțin altfel - brânză egipteană cu mucegai.
chelioasa se așază în pat.
laptop pe abdomen. sau plută pe spate.
sânge sub formă de zigzag.
plânsul intrinsec poate să fie: cu grindină. luminos.
dezghețat când circulă în zigzag pe tastatură.
fisura ecranului. rotit pe gâtul unui bărbat,
ca un colan grecesc "Kleopátrā".
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +

Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria oamenilor mari provine un sfert din îndrăzneala lor, două sferturi din norocul lor și un ultim sfert din crimele lor.
Ugo Foscolo în Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis (1802)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiune de gabarit
Dac-o huidumă oarecare,
Când urlă, urlă-n gura mare,
De bună seama o furnică,
Când urlă, urlă-n... gura mică...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă talpa să citească
Câteodată, când clepsidra te strivește
Aruncă de pe tine sticla ce te-nvelește
Și alergă pe o plajă de nisip desculț
Să-ți șoptească talpile cu a lor simț
Că esti sus pe nisipul ce curge invers
Oprindu-l pentru o clipă, lipsit de sens
După care fugim noi turbați-n vortex
Negustând simplul ce lasă timpul perplex
Din adierea vântului, culoarea curcubeului
Cuvintele florilor, zborul fluturelui
Și, chiar,.. din citirea lui cu tălpile...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremelnicie
Râdeam și cât de prostesc era râsul nostru atunci!
Locuitorii acestui pământ ar trebui să urle cum urlă un lup.
Să plângă. Capriciile timpului ne fărâmă cum fărâmă piatra sticla
Pentru ca apoi să nu mai fim realcătuiți într-un singur, același trup.
poezie de Abu al-Alaa al-Maarri, 973-1057, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de viață lungă
De când iau și spirulină
Am și-un spor de-adrenalină
Căci mă simt sănătos tun
Și am și maiul... mai bun!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Oprește-te s-asculți ...
N-auzi cum povestește vântul
Cu susur alintând pământul?
Când freamătă și-aleanu-și varsă
Prin lanul de secară arsă?
Când sprinten fluieră și cântă
Frunzișu-n frasini îl frământă?
Șoptește tainic cu-a lui boare:
Nimic nu este nou sub soare!
S-asculți și picurii de ploaie,
Când vin mărunți, ori cad șiroaie,
În fascinantul ritm, în ropot,
Sau suspinat ca într-un șopot,
Cum se preling pe ramuri ude,
Ar spune celui care-aude
Că nu-i urcuș fără cădere,
Nici viață nu-i fără durere!
Auzi cum murmură izvorul
Când prin prundiș îl mână dorul?
Îl mângâie grăbit, dar trece,
Nu-și lasă albia să sece,
Un clipocit și se desparte
Că-l mână dorul mai departe...
Șoptește: nu-i timp de visare,
De-un loc să nu te legi prea tare!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (2 august 2021)
Adăugat de Olivia Pocol

Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă seara
Lupii urlă la Lună
Fior în munți.
haiku de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian

Comentează! | Votează! | Copiază!
De la o sticla de gin
e o sticla de gin,
pe care o golim in delir,
fiecare avem un pahar,
in fiecare - un vis amar
si ti-l bei,
si mi-l povestesti,
ma ingrozesti,
ajungi sa te indragostesti
si mai beau un pahar,
si mai bei un pahar,
zburam, visam,
indraznim, ne drogam
imi iau sticla cu gin,
ma ascund -
ma gasesti,
iti umpli paharul,
ajungem sa mai bem,
ajungem sa mai vrem.
poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa

Comentează! | Votează! | Copiază!